ICCJ. Decizia nr. 3815/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 232/2004, reclamanta A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul general a solicitat anularea Dispoziției nr. 1942/2003, emisă de către acesta și, în consecință, restituirea în natură ori prin echivalent a imobilului ce a aparținut S.C.M., în speță C.M.L.M., imobil preluat abuziv de către stat prin transformarea cooperativei în întreprindere a industriei locale.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că, prin notificarea nr. 752/2001, a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului preluat de stat ca urmare a aplicării dispozițiilor HCM nr. 1594/1959, însă prin dispoziția ce se contestă i-a fost respinsă cererea cu motivarea că nu au fost depuse acte în dovedirea dreptului de proprietate, a calității de persoană juridică îndreptățită la măsuri reparatorii, precum și faptul că notificarea nu îndeplinește condițiile de formă lipsind datele de identificare a imobilului.
S-a mai arătat că, deși conform dispozițiilor art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 10/2001 decizia sau dispoziția motivată se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării, dispoziția contestată, adoptată la data de 25 noiembrie 2003, a fost comunicată abia la data de 13 ianuarie 2004, depășind cu mult termenul imperativ de 10 zile.
S-a precizat, de asemenea, că, întrucât la preluare activul a aparținut S.C.M. prin reprezentanta sa legală, U.C.C.M., calitatea de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001 este probată, iar cu privire la dovedirea dreptului său de proprietate trebuie avută în vedere împrejurarea că, la data preluării patrimoniului, s-a predat și arhiva cooperației meșteșugărești, astfel încât numai pârâta este în măsură să știe ce a făcut cu patrimoniul acesteia.
Prin sentința nr. 445 din 20 mai 2004, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins contestația ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, întrucât persoana juridică care ar putea pretinde măsuri reparatorii nu poate fi decât persoana juridică al cărei bun imobil a fost trecut în proprietatea statului și nu persoana juridică în al cărei patrimoniu ar fi putut trece aceste bunuri în caz de dizolvare a celei dintâi.
Instanța de fond a mai reținut că reclamanta nu a indicat elementele de identificare a imobilului solicitat și nu a depus acte doveditoare ale dreptului său de proprietate ori cele ce atestă calitatea sa de succesor în drepturi al fostei C.M.L.M.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe pe care a considerat-o netemeinică și nelegală, susținând că tribunalul a interpretat greșit dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, întrucât condiția continuității impusă de acest text, trebuia verificată în ceea ce privește U.C.E.C.O.M. și nu cooperativa meșteșugărească transformată și că, în privința dovezii dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv, numai Primăria Municipiului București în calitate de continuatoare a fostului Sfat Popular al Municipiului București deține aceste documente, precum și actele de dispoziție prin care s-a efectuat transferul de proprietate cooperatistă către stat, astfel de instituții fiind obligate, conform art. 23 lit. a) din Legea nr. 6/1957 să aducă la îndeplinire prevederile hotărârilor Consiliului de Miniștri.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 206/A din 9 februarie 2005, a respins apelul ca nefondat, reținând că în notificare, că reclamanta nu a indicat datele de identificare a imobilului, deci imobilul ce a făcut obiectul notificării nu a fost individualizat și nu apare în lista anexă ca fiind preluat de către stat, ceea ce a condus la concluzia că nu sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 10/2001 pentru admiterea cererii reclamantei.
Cu referire la calitatea de persoană îndreptățită curtea de apel a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 39 din Statutul U.C.E.C.O.M. întrucât C.L.M. a fost doar transformată din cooperativă meșteșugărească în unitate productivă de stat, ceea ce nu echivalează cu o dizolvare urmată de lichidare, ci cu o încetare prin reorganizare, nefiind dovedită lichidarea patrimoniului cooperativei.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii și că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau a unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Reiterând motivele din apel referitoare la dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și datele de identificare ale acestuia, precum și la greșita interpretare a art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 în privința calității de persoană juridică îndreptățită, recurenta a susținut că, instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra HCM 1291 din 19 mai 1957 de transmitere în proprietatea C.P.M. L.M. a imobilului din București, cu atât mai mult cu cât HCM 1594/1959 și Instrucțiunile de punere în aplicare a acesteia conțineau prevederi asupra modului de predare către unități de stat a activităților și patrimoniului cooperativelor meșteșugărești și că a considerat în mod greșit că A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. nu ar fi una și aceeași persoană juridică cu U.C.C.M. din România înființată în anul 1951.
Recursul este nefondat.
Corect a reținut instanța de apel, menținând soluția pronunțată de tribunal că în speță nu sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 10/2001 pentru a putea fi admisă cererea reclamantei.
Potrivit art. 21 alin. (2) din lege, notificarea va cuprinde, printre altele, elementele de identificare a bunului imobil solicitat.
Prin acte doveditoare ale proprietății se înțelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă. Conform textului menționat, precum și prevederilor art. 1161 C. civ. sarcina probei incumbă reclamantului și nicidecum unității deținătoare.
Cum recurenta-reclamantă nu a depus la dosar decât copia HCM nr. 1291/1957 și respectiv, copia HCM nr. 1594/1959 privind transformarea unor cooperative meșteșugărești în unități productive de stat, în care apare și C.L.M. cu 6 secții de tâmplărie și strungărie, imobilul pretins nefiind individualizat și neapărând în anexă ca preluat de stat, iar reclamanta nu a indicat nici în notificare și nici în acțiunea introductivă elemente de identificare a acestuia, evident că cererea nu putea fi admisă.
Este de reținut, în privința criticii de fond legată de proprietatea revendicată în temeiul Legii nr. 10/2001 nesusținută de probe, că în speță transferul patrimoniului cooperației meșteșugărești la întreprinderea industrială de stat, făcut în baza HCM nr. 1594/1959 a fost posibil ca urmare a acordului membrilor cooperatori.
O asemenea preluare imobiliară de stat pe baza acordului membrilor cooperatori, prin adeziunea acestora în adunarea generală, înlătură caracterul abuziv al respectivei preluări în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Susținerea recurentei că acest acord nu ar fi fost liber exprimat, fiind supus presiunilor politice ale acelei perioade, nu este întemeiată din moment ce un asemenea fapt nu numai că nu se prezumă în condițiile date, dar nu este cu nimic probat.
Corect s-a reținut de către instanța de apel netemeinicia susținerilor reclamantei în privința calității de persoană îndreptățită.
într-adevăr, așa după cum s-a reținut prin decizia criticată, C.L.M. nu a fost dizolvată pentru a putea fi aplicabile dispozițiile art. 39 alin. (4) din Statutul U.C.E.C.O.M., ci a fost transformată din cooperativă meșteșugărească în unitate productivă de stat. O asemenea transformare nu echivalează cu o dizolvare urmată de lichidare, așa încât în această situație, ne aflăm în fața încetării persoanei juridice prin reorganizare.
Nefiind probată lichidarea patrimoniului cooperativei (de altfel, nu s-a dovedit nici existența hotărârii Adunării Generale a Cooperativei Meșteșugărești ori a Consiliului General al U.C.E.C.O.M. de dizolvare a cooperativei) nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 39 din Statutul Model al C.P.M. în sensul trecerii activului net rămas în favoarea cooperativei de producție, uniunii la care a fost afiliată.
Prin urmare, criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute. Curtea de apel a făcut o corectă aplicare a legii atunci când a analizat cerințele impuse de Legea nr. 10/2001 în funcție de care a considerat, pe baza dovezilor pertinente, că recurenta-contestatoare nefiind continuatoarea persoanei juridice de la care s-a preluat în sensul art. 3 lit. c) din lege, nu este îndreptățită la măsuri reparatorii și că imobilul nu a fost preluat abuziv în înțelesul art. 2 din aceeași lege.
Este de reținut și faptul că instanța de apel a analizat, prin decizia recurată, toate actele depuse de A.N.C.M. inclusiv HCM nr. 1291/1957.
în consecință, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 406/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3998/2006. Civil → |
|---|
