ICCJ. Decizia nr. 3562/2006. Civil
| Comentarii |
|
La data de 8 mai 2002, reclamanții P.M. și C.D. au chemat în judecată în calitate de pârâți pe SC P. SA cu sediul în Giurgiu, A.P.A.P.S. și S.I.F. Oltenia SA solicitând constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare încheiate de pârâți cu privire la imobilul situat în Giurgiu, ce reprezintă o moară cu anexe și teren aferent, imobil expropriat abuziv prin Legea nr. 119/1948 din proprietatea tatălui reclamanților, P.M.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 864 din 10 iunie 2002 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Giurgiu în a cărei rază de jurisdicție este situat imobilul și în raport de valoarea acestuia care se situa sub 2 miliarde lei.
Prin sentința civilă nr. 3267 din 17 septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Giurgiu s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu întrucât reclamantul P.M. a precizat că solicită prin acțiune și restituirea în natură a imobilului pentru care a formulat notificare conform Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Tribunalul Giurgiu prin sentința civilă nr. 26 din 24 martie 2003 a respins ca nefondată acțiunea reclamanților P.M. și C.D. în contradictoriu cu A.P.A.P.S., SC P. SA și S.I.F. Oltenia SA.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu (moară și teren în suprafață de 3739 mp) situat în Giurgiu a aparținut în indiviziune autorului reclamanților P.M. și numitului P.B. și a fost naționalizat prin Legea nr. 119/1948 fiind preluat de stat cu titlu valabil întrucât moara se încadra în prevederile art. 1 pct. 50 din lege.
S-a considerat că actul de cesiune nr. 11/C/1/1997 prin care F.P.S. a cesionat un număr de 90.084 acțiuni nominative pe cale le deținea la SC P. SA Giurgiu, nu este nul deoarece s-a încheiat în procesul de reorganizare a societăților comerciale conform Legii nr. 15/1990 ce prevedea că bunurile aflate în patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora. Or, la data cesionării acțiunilor imobilul în litigiu se afla în patrimoniul pârâtei SC P. SA Giurgiu conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor MOJ nr. 0352 din 28 ianuarie 1998 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației.
Faptul că prin adresa nr. 103/744 din 12 martie 1997 comunicată reclamantului P.M. se precizează că pachetul de 40% din acțiuni va fi pus în vânzare de către F.P.S. numai după soluționarea litigiului, nu atrage nulitatea absolută a actului de cesiune, act ce nu privește imobilul care era deja în proprietatea pârâtei SC P. SA Giurgiu conform Legii nr. 115/1990.
Apelul declarat de reclamanții P.M. și C.D. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 504/A din 3 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.
S-a constatat că în mod judicios instanța de fond a considerat legal actul de cesiune de acțiuni încheiat în procesul de privatizare cu respectarea Legilor nr. 58/1991 și nr. 55/1995 ce nu pot fi ignorate, câtă vreme actul nu privește imobilul în litigiu.
De asemenea, s-a considerat că preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu titlu valabil conform art. 1 pct. 50 din legea nr. 119/1948 și atâta timp cât bunul nu poate fi restituit în natură, sunt incidente cauzei dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 ce dau dreptul moștenitorilor proprietarului la măsuri reparatorii prin echivalent.
în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., în contra acestei decizii au declarat recurs reclamanții P.M. și C.D. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ.
Recurenții susțin că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea legii atunci când s-a considerat că imobilul în litigiu a fost preluat cu titlu valabil de către stat, în contextul în care preluarea nesocotește dispozițiile Constituției din anul 1948, prevederile art. 480,art. 481 C. civ.
Astfel, actul de cesiune încheiat de pârâte îi sunt aplicabile dispozițiile art. 46 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001 întrucât toate actele normative prin care "s-a comis jaful unei proprietăți private" nu creează un drept de proprietate în spiritul Codului civil în patrimoniul unei societăți.
Totodată, se arată că instanța de apel a încălcat Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a protocoalelor adiționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, apărarea dreptului de proprietate și nediscriminarea părților din proces.
Recurenții menționează că instanța a ignorat modalitățile de dobândire și exercitare a dreptului de proprietate așa cum sunt prevăzute în Codul civil și nu a avut în vedere că toate actele ulterioare naționalizării imobilului în litigiu sunt lovite de nulitate, situație în care se impunea restituirea în natură a acestuia.
Printr-o altă critică se afirmă că instanța de apel și-a depășit atribuțiile jurisdicționale când a statuat că nu trebuie să ia act de faptele penale săvârșite de pârâți care au obținut un credit ce a fost garantat cu imobilul proprietatea recurenților.
Mai mult, instanța de apel a greșit atunci când a constatat că imobilul nu poate fi restituit în natură, deși există, și că sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 ce prevăd vocația foștilor proprietari la despăgubiri iluzorii oferite de stat. în acest fel, s-a încălcat principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat căruia legiuitorul i-a dat prevalență prin Legea nr. 10/2001.
De asemenea, recurenții mai susțin că instanța de apel a refuzat să constate că actul de carte funciară este viciat de neconformitatea cu Codul civil iar menționarea în C.F. au unor acte normative care nu pot prevala Constituției și Codului civil nu sunt de natură să ateste un drept de proprietate legal în favoarea pârâtei SC P. SA.
Recursul este fondat.
în cauză, este incontestabil că imobilul din Giurgiu compus din moară și teren aferent situat în strada B. nr. 3 a fost naționalizat prin Legea nr. 119/1948 de la autorul recurenților. Această preluare a imobilului de către stat este abuzivă așa cum prevede art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Atât art. 1 cât și art. 7 din Legea nr. 10/2001 prevăd că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură chiar și atunci când acestea sunt deținute de persoanele juridice menționate în art. 21 a aceluiași act normativ.
Excepția de la acest principiu, a fost prevăzute de legiuitor în art. 27 din lege și se referea la imobilele preluate cu titlu valabil de către stat și evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.
Cauza de față, a fost judecată în apel anterior modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 din Legea nr. 247/2005.
întrucât, pe planul dreptului intertemporal, modificările aduse Legii nr. 10/2001 sunt obligatorii și de imediată aplicare, mai ales că prin conținut diferă esențial de vechile reglementări se impune pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Instanța de trimitere, pentru a stabili dispozițiile legale incidente cauzei în forma modificată (art. 21 sau art. 29) va completa probatoriul în sensul clarificării statutului intimatei SC P. SA. Giurgiu ce are ca succesor pe intimata SC V.P. SA, respectiv dacă este o societate privatizată integral precum și depunerea anexelor la contractul de cesiune de acțiuni, câtă vreme prin adresa de la fila 12 (dosar nr. 3615/2002 Tribunalul București) intimata S.I.F. Oltenia SA i-a comunicat recurentului că patrimoniul societății a fost inclus de F.P.S. în procesul de regularizare a cotelor de capital cu S.I.F. Oltenia. Se impune a se verifica dacă odată cu cesiunea de acțiuni s-au transmis și active către intimata SC P. SA. Giurgiu și în ce măsură este legală această modalitate de dobândire a proprietății activelor printre care este posibil să figureze și imobilul în litigiu.
în raport de cele expuse, devine inutilă analiza celorlalte motive de casare.
Așa fiind, înalta Curte a admis recursul reclamanților, a casat decizia pronunțată de instanța de apel și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4895/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4519/2006. Civil → |
|---|
