ICCJ. Decizia nr. 5143/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj reclamantul J.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC L.R. SA și A.V.A.S. București, ca prin hotărârea ce se va da să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 600.000.000 lei, reprezentând contravaloarea suprafeței de 2000 mp teren ce i-a fost expropriat în baza Decretului nr. 383/1963.
în motivare, reclamantul a arătat că a notificat în termen legal pe cele două pârâte, însă nu a primit nici un răspuns, că pe teren se află în prezent SC L.R. SA, motiv pentru care terenul nu se poate restitui în natură.
Pârâta SC L.R. SA a invocat lipsa calității procesuale pasive întrucât s-a privatizat în anul 1997, iar instituția implicată în privatizare este A.V.A.S. București.
Și pârâta A.V.A.S. București a invocat lipsa calității procesuale pasive arătând că în procesul de privatizare s-au vândut acțiuni și nu bunuri materiale, că acțiunea este prematur formulată deoarece nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea 10/2001.
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 356 din 3 decembrie 2003 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei A.V.A.S. București cu obligarea acesteia să plătească reclamantului suma de 38.325. 000. lei reprezentând contravaloarea a 219 mp expropriați abuziv, precum și 1.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Totodată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC L.R. SA Târgu Jiu cu consecința respingerii acțiunii față de aceasta.
împotriva susmenționatei hotărâri au declarat apel reclamantul J.A. și pârâta A.V.A.S. București.
Reclamantul J.A. a solicitat schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul majorării contravalorii despăgubirilor arătând că suprafața de teren expropriată a fost de 1639 mp așa încât în mod greșit s-au reținut doar 219 mp și totodată calculul făcut de expert nu reflectă realitatea.
Pârâta A.V.A.S. București a solicitat schimbarea sentinței de fond ca netemeinică și nelegală cu respingerea acțiunii formulate de reclamant învederând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, precum și faptul că reclamantul a formulat prematur cererea.
Prin decizia nr. 1422 din 31 mai 2004 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile formulate în cauză reținând în esență că terenul expropriat este de 219 mp potrivit Decretului de expropriere, deci valoarea acestui teren a fost corect calculată, iar conform art. 27 alin. (2) din Legea 10/2001, A.V.A.S. București are obligația de plată către fostul proprietar a contravalorii terenului expropriat și pentru care acesta nu a beneficiat de despăgubiri.
în termen legal reclamantul J.A. și pârâta A.V.A.S. București au formulat recurs întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în recursul său reclamantul a solicitat casarea deciziei nr. 1422 din 31 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată motivat de faptul că instanța de apel nu a luat în considerare concluziile raportului de expertiză și schița cu privire la situația terenului și a reținut în mod nefondat doar suprafața de 219 mp din totalul de 1639 mp care i-a fost expropriată în trei etape.
Recurenta pârâtă A.V.A.S. București a susținut că întrucât reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prealabilă reglementată prin Legea 10/2001, acțiunea sa este prematură. Pe de altă parte consideră hotărârea instanței de apel nelegală întrucât A.V.A.S. București nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la susținerea recurentului reclamant J.A. cum că suprafața de teren expropriată nu este de 219 mp, ci de 1639 mp, instanța o găsește nefondată întrucât din certificatul nr 2226 din 5 iunie 2003 eliberat de Arhivele Naționale, Direcția județeană Dolj rezultă că s-a expropriat de la antecesorul reclamantului, fără ca acesta să primească despăgubiri pentru terenul deposedat, numai suprafața de 219 mp teren.
Actul invocat de reclamant, și anume, copia unei cereri de chemare în judecată în care sunt enumerate mai multe terenuri, nu poate fi considerat ca fiind înscris doveditor al dreptului de proprietate.
în ceea ce privește excepția prematurității acțiunii invocate de recurenta pârâtă A.V.A.S. București, înalta Curte reține următoarele :
Faptul că reclamantul nu a primit răspuns la notificarea sa nu înseamnă că nu era îndreptățit să formuleze acțiune în instanță.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea 10/2001, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Conform art. 24 alin. (1) din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. Din prevederile legale citate rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe cale de notificare să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.
Conduita culpabilă a unității deținătoare nu poate să afecteze interesele persoanelor îndreptățite și nici să le lipsească de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege.
Deși legiuitorul nu a reglementat în mod expres situația în care persoana deținătoare refuză să răspundă solicitării adresată pe cale de notificare, aceasta fiind o lacună a Legii nr. 10/2001, totuși cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente, pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată să emită un răspuns prin decizie sau dispoziție motivată, deoarece o atare obligație rezultă din lege și face parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicțională prealabilă, instituită în mod imperativ.
Cu privire la lipsa calității procesuale invocată de pârâta A.V.A.S. București aceasta nu poate fi primită întrucât conform art. 27 alin. (2) din Legea 10/2001, pentru terenurile evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate notificarea poate fi adresată numai instituției publice care a efectuat privatizarea, în cazul nostru această instituție fiind A.V.A.S. București.
Față de cele ce preced, criticile celor două recursuri sunt nefondate considerent pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursurile au fost respinse ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5405/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5085/2006. Civil → |
|---|
