ICCJ. Decizia nr. 5147/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1106 din 17 decembrie 2004 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis contestația formulată de P.E.C., G.E.G., M.G.V., S.G.A. împotriva deciziei nr. 55 din 30 august 2004 emisă de A.V.A.S., a anulat decizia și a obligat intimata la restituirea prin echivalent a imobilului fostă moara E.P. din comuna Sudiți, județul Ialomița și a terenului aferent în suprafață de 1020 mp.
Prima instanță a reținut că E.P. a fost proprietarul unei mori care i-a fost naționalizată fiind predată prin procesul verbal din 13 iunie 1948 și pentru care nu a primit despăgubiri motiv pentru care a anulat decizia nr. 55 din 30 august 2004 emisă de A.V.A.S., și a obligat această instituție la emiterea unei decizii de restituire în echivalent în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea 10/2001.
Apelul declarat și motivat în termenul legal de către A.V.A.S. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 332/A din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă.
Instanța de apel a reținut că a fost dovedit dreptul de proprietate al contestatoarelor asupra imobilelor a căror restituire a fost solicitată prin notificarea soluționată prin decizia atacată în prezentul litigiu.
împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs pârâta A.V.A.S. aducând critici întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului se susține că în mod greșit instanța de apel a reținut că art. 22 din Legea 10/2001 nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate, precum și faptul că actele depuse în susținerea notificării nu erau în copie legalizată sau certificată astfel cum prevăd în mod expres normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001.
Recursul este nefondat.
Prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect constitutiv sau translativ de proprietate. Pot fi folosite orice înscrisuri care se întregesc cu înscrisurile originale.
Or, în cauză contestatorii au făcut pe deplin dovada că autorul lor E.P. a fost proprietarul imobilelor cuprinse în notificarea adresată A.V.A.S., acest drept fiind dovedit de înscrisul denumit ,,Tabloul cuprinzând situația la 11 iunie 1948 a întreprinderilor naționalizate din cuprinsul județului prin efectul Legii nr. 109/1998 "din care rezultă că la poziția 152 figurează E.P. proprietar și din procesul-verbal din data de 13 iunie 1948 de unde rezultă că imobilul proprietatea lui E.P. a fost predat în vederea naționalizării.
Față de cele ce preced, criticile recurentei sunt nefondate considerent pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5142/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5154/2006. Civil → |
|---|
