ICCJ. Decizia nr. 5405/2006. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanții R.N., M.A. și R.D. au formulat contestație în contradicție cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și cu Primăria orașului Săliște și au solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. A.3716 din 10 mai 2004 emisă de pârâtul de ordine (1) ca fiind emisă de un organ necompetent; obligarea Primăriei orașului Săliște să emită decizia conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul înscris în C.F. Săliște nr.top 2/6/177. Au solicitat, în subsidiar, ca în situația în care se va considera că Ministerul Apărării Naționale nu este competent să fie obligat să emită o decizie de retrocedare în natură.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 353 din 6 aprilie 2005 a respins ca neîntemeiată contestația.
Instanța a reținut că există o hotărâre judecătorească definitivă (sentința civilă nr. 6659 din 11 octombrie 1993 a Judecătoriei Sibiu) de recunoaștere a nulității încheierii de intabulare nr. 1097/1968, cu nr.top 2/6/177 și de dispunere a restabilirii situației anterioare de C.F., dreptul de proprietate al reclamanților fiind astfel recunoscut și drept consecință contestația este neîntemeiată, întrucât tinde tot la pronunțarea unei hotărâri privind retrocedarea bunului.
Se mai reține că petenții nu au înțeles să administreze probe în prezenta contestație pentru a identifica imobilul și anume o expertiză topografică, fapt necesar întrucât contestația vizează tocmai restituirea în natură, astfel că și sub acest aspect contestația este nefondată.
Celelalte motive de netemeinicie a deciziei contestate nu au mai fost analizate, cele ce preced fiind apreciate ca suficiente pentru respingere contestației.
Apelul declarat de reclamanți a fost respins de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 1494 din 4 noiembrie 2005.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții indicând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține, în esență, că imobilul a aparținut tatălui lor R.D.D. fiind înscris în C.F. cu nr.top 2/6/177; imobilul este constituit din teren și o cabană ce se află în administrarea Ministerului Apărării Naționale; acest lucru a fost dovedit cu o copie xerox a cărții funciare; au dovedit calitatea lor de moștenitori ai fostului proprietar tabular decedat în anul 1954 precum și de succesori ai mamei lor R.A. decedată la 9 august 1993; în legătură cu identificarea imobilului se arată că au formulat o acțiune în revendicare conform dreptului comun, au obținut o hotărâre irevocabilă pentru reconstituirea dreptului de proprietate dar acest lucru nu poate fi realizat întrucât Ministerul Apărării Naționale nu poate preda imobilul, acesta fiind unificat în alt număr topografic și nu se mai regăsește cu numărul topografic solicitat și hotărârea judecătorească amintită nu poate fi executată; entitatea deținătoare refuză emiterea deciziei de restituire pe motiv că nu au făcut dovada calității de moștenitori, dar acest lucru a fost dovedit.
Recursul nu este fondat.
Prin notificare reclamanții solicită restituirea în natură a unui imobil înscris în C.F. Săliște nr.top 2/6/177.
Dispoziția nr. A 3716 din 10 mai 2004 respinge notificarea pentru că: nu a fost dovedită calitatea de moștenitori; nu s-au depus documente pentru identificarea scriptică și faptică a imobilului revendicat; nu au fost depuse acte de identitate ale notificatorilor și împuternicirea dată avocatului care a semnat notificarea.
Prin certificatul de moștenitor nr. 1660/1954 reclamanții au dovedit că sunt moștenitorii tatălui lor R.D.
Numai că problema ce trebuia lămurită era identificarea imobilului pentru care și reclamanții au făcut notificarea și au solicitat restituirea sa în natură.
în fața instanței de fond reclamanții-notificatori au solicitat iar instanța a încuviințat efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului. Au fost stabilite obiectivele, inclusiv cele precizate de reclamanți, are au fost comunicate expertului (încheierea din 24 noiembrie 2004).
La 23 martie 2005 instanța a dispus decăderea reclamanților din proba cu expertiză deoarece aceștia nu au achitat onorariul pentru efectuarea expertizei.
în aceste condiții instanțele au pronunțat hotărâri legale în raport de obiectul pricinii, deoarece conform art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, ceea ce reclamanții nu au înțeles să facă.
Faptul că reclamanții au obținut o hotărâre de restituire pentru același imobil ce nu o pot pune în executare tocmai datorită problemelor de identificare, nu poate justifica prin ea însăși, obligarea Ministerului Apărării Naționale să emită o dispoziție de restituire în natură a aceluiași imobil.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5406/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5143/2006. Civil → |
|---|
