ICCJ. Decizia nr. 5191/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2003, reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Tecuci, a solicitat anularea dispoziției nr. 622 din 8 septembrie 2003 emisă de primarul Municipiului Tecuci, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în acest municipiu, pe motivul că nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat.
Urmare, a anulării dispoziției atacate, reclamantul solicită să se dispună în principal obligarea pârâtului să-i restituie în natură imobilul situat în municipiul Tecuci, iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Fiind astfel investit, Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 521 din 4 iunie 2004, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că deși din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6283 din 27 noiembrie 1909 rezultă că autorul reclamantului, S.C., a devenit proprietarul imobilului din Tecuci, fără a se preciza concret numărul imobilului, reclamantul nu a administrat probe prin care să individualizeze imobilul și nici modalitatea de preluare a acestuia de către stat.
Soluția primei instanțe a fost confirmată de Curtea de apel Galați care, prin decizia civilă nr. 333 A din 25 februarie 2005, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
împotriva acestei din urmă hotărâre a declarat recurs reclamantul S.C. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susține, astfel în esență, că instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare în sensul că deși prin cererea de apel a solicitat efectuarea unei expertize pentru identificarea imobilului în discuție, instanța nu a pus în discuție proba solicitată, fiind astfel în imposibilitatea de a-și apăra drepturile supuse judecății.
Recursul este fondat.
Conform art. 314 C. proc. civ. "înalta Curte de Casație și Justiție hotărârile asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite".
în speță, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, ceea ce impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la instanța de apel.
Din actul de vânzare-cumpărare nr. 6283 din 9 noiembrie 1909 autentificat și transcris sub nr. 1114 din 9 noiembrie 1927 de fostul Tribunal Județean Tecuci (fila 15 dosar fond) rezultă că S.C. (bunicul reclamantului) a cumpărat "una prăvălie la față cu 4 odăi și o sală, construcție de cărămidă acoperită cu șindrilă, cu un beci de cărămidă, plus un șopron de scândură ca o privată, precum și tot locul de sub ele, care se mărginește la răsărit cu strada Unirii, la Nord cu strada Bulevardul tribunal, pe din josu cu strada Mircea Vodă și la Apus cu imobilul d-nei M.P.".
Este adevărat că prin cererea introductivă de instanță reclamantul a arătat că imobilul solicitat se află pe strada Tribunalului fără însă a-l individualiza în sensul de a preciza strada pe care acest imobil s-ar afla în prezent.
în fața instanței de fond, reclamantul a depus însă mai multe acte (filele 44-50) din care rezultă că bunicul său, C.S., a fost înmatriculat în registrul comerțului cu o firmă individualizată având sediul în Tecuci, str. I.C. (în anul 1931) și respectiv în str. D. (în anul 1949).
în recurs, reclamantul a depus mai multe acte (filele 31-53) din care rezultă că la adresa din Tecuci, figurează ca proprietari S.C. și ulterior moștenitoarea acestuia (fiică) B.Ș., al cărei nepot de frate este reclamantul.
De asemenea, la fila 31 din dosarul de recurs s-a depus și Decretul de expropriere nr. 238 din 28 martie 1962 prin care s-au expropriat în municipiul Tecuci mai multe imobile, printre care și cele expropriate de la mătușa reclamantului, B.Ș. (născută S.) și situate în str. D. nr. 20 (alcătuit din teren în suprafață de 320,70 mp și construcție în suprafață de 182 mp, conform anexei la decret tabel 2 poziția 26 și procesul-verbal de evaluare din 9 iulie 1962) și respectiv în str. A. nr. 101.
Deși prin apelul formulat reclamantul a susținut că a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul solicitat conform actului de vânzare-cumpărare nr. 6283 din 9 noiembrie 1909 autentificat și transcris sub nr. 1114 din 9 noiembrie 1927 de fostul Tribunal Județean Tecuci și a solicitat efectuarea unei expertize pentru a se identifica acest imobil, instanța de apel, în baza rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., era datoare să verifice această apărare în scopul aplicării corecte a legii și să ordone administrarea tuturor probelor necesare.
Neprocedând în conformitate cu prevederile legale menționate și nepunând în discuție proba cu expertiză solicitată de reclamant, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând astfel dreptul reclamantului la apărare.
Este evident că pentru considerentele arătate și în lumina noilor înscrisuri depuse în recurs, se impune admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelului.
Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere urmează a ordona efectuarea unei expertize judiciare care să identifice amplasamentul actual al imobilului în litigiu, dimensiunile, vecinătățile în raport de actul de proprietate al autorului pentru a se verifica dacă acesta poate fi restituit sau nu în natură în integralitate sau parțial sau dacă acesta a fost sau nu demolat.
De asemenea, instanța va verifica prin înscrisuri dacă strada D. din municipiul Tecuci s-a numit și str. I.C. și dacă în prezent se numește strada V. cum rezultă din unele acte, precum și calitatea reclamantului de persoană îndreptățită în raport de prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Drept urmare, cum în speță este necesară administrarea de noi probe, așa cum s-a arătat, în baza prevederilor art. 313 C. proc. civ., a fost admis recursul, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, ca instanță devolutivă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5332/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5088/2006. Civil → |
|---|
