ICCJ. Decizia nr. 5301/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 3 mai 2004, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Moreni, Prefectura județului Dâmbovița și Ministerul Finanțelor Publice pentru anularea dispoziției de respingere a notificării și obligarea pârâților la plata măsurilor reparatorii prin echivalent sub formă de dispoziții bănești în valoare de 2.000.000.000 lei pentru clădire și 500.000.000 lei pentru teren situate în Moreni.
Tribunalul Dîmbovița, secția civilă, prin sentința civilă nr. 474 din 14 iulie 2004, a admis acțiunea, a anulat dispoziția 1063 din 31 martie 2004 emisă de pârâta intimată. S-a constatat că petiționara este îndreptățită la plata unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele situate în municipiul Moreni.
S-a reținut că imobilul a aparținut unchiului reclamantului, C.N.D. și a fost demolat în 1987, în prezent terenul fiind liber.
Reclamantul este singurul moștenitor al proprietarului (conform certificatului de moștenitor nr. 1123 din 11 decembrie 1990). S-a constatat că imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 prin care a fost deposedat ilegal de proprietate, proprietarul imobilului.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 67 din 18 ianuarie 2005 a respins apelul pârâtei Primăria Moreni prin primar G.V.
Nu s-a primit critica în sensul că nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului deoarece prin dovada preluării imobilului prin Decretul nr. 92/1950, naționalizarea s-a făcut implicit dovada dreptului de proprietate pentru că decretul de naționalizare se aplică numai proprietarilor de imobile.
împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs D.G.F.P. Dâmbovița care a arătat că fost împiedicată să declare apel deoarece sentința de fond nu i-a fost comunicată și ca urmare a cerut repunerea în termenul de a declara apel dar apelul înregistrat la 18 ianuarie 2005 nu a fost trimis spre judecare. S-a invocat art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pârâta Primăria municipiului Moreni a atacat aceeași decizie pentru greșita reținere ca dovedit dreptul de proprietate această dovadă ce incumbă reclamantului și ea nu poate fi prezumată.
Recursurile sunt nefondate.
Sentința de fond nu a fost comunicată pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. Ca urmare, această pârâtă citată în apel a invocat această situație și instanța, în ședința din 15 decembrie 2004 a acordat un termen pentru a da posibilitatea Ministerului Finanțelor Publice să cunoască soluția instanței de fond și să declare și motiveze apelul împotriva acesteia. Nici până la noul termen de 18 ianuarie 2005, nici în ședința de judecată acest pârât nu a valorificat permisiunea dată de instanță de a formula apel.
Față de această situație nu se poate primi susținerea că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost privat de dreptul de a declara o cale de atac. Din contră această parte nu a înțeles să valorifice termenul acordat de instanță în acest scop.
Interpretarea dată de instanțe cu privire la dovedirea calității de proprietar a persoanei de la care s-a preluat imobilul prin Decretul 92/1950 este corectă. Recurenta Primăria Moreni nu a combătut această constatare.
Interpretarea instanței este și legală în raport de ultimele modificări ale dispozițiilor art. 24 ale Legii nr. 10/2001 potrivit căruia în absența unor probe contrare, existența dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 și respectiv 9 C. proc. civ. invocate în cele două recursuri;
Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ. au fost respinse recursurile ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5290/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5406/2006. Civil → |
|---|
