ICCJ. Decizia nr. 5250/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 11 februarie 2004, reclamanții T.S., C.I., P.V. și I.G. au chemat în judecată, în temeiul Legii nr. 10/2001, Primăria Târgu Jiu, Consiliul local al municipiului Târgu Jiu, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura Gorj și A.G.A.P. Târgu Jiu, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună restituirea în natură a terenului liber și obligarea pârâtei G.A.P. Târgu Jiu la despăgubiri pentru terenul ocupat de construcțiile aparținând acestei pârâte.
Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 203 din 7 iulie 2004, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a Consiliului Local Târgu Jiu și de asemenea excepția inadmisibilității acțiunii. Prin aceeași sentință, tribunalul a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, în cuantum de 46.323.251.800 lei și anume:
- S.N.P. P. SA, BA Florești ocupă un teren în suprafață de 1533 mp în valoare de 2.286.776.100 lei;
- Consiliul Local Târgu Jiu ocupă suprafața de 2430 mp în valoare de 3.624.831.000 lei;
- A.G.A.P. Târgu Jiu ocupă suprafața de 27.090 mp în valoare de 40.411.644.700 lei.
Capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului a fost respins prin sentință.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 950 din 31 martie 2005, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamante și de pârâții D.G.F.P. Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu, S.N.P. P.SA București și S.N.P. P. SA, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj.
împotriva deciziei Curții d Apel Craiova au declarat recurs reclamantele și pârâții P. SA București, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu, D.G.F.P. Gorj în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu și Primăria municipiului Târgu Jiu și SC P. SA București.
Prin recursul declarat, reclamantele au susținut că decizia curții de apel este nelegală deoarece trebuia ca instanța să oblige pârâții la măsuri reparatorii prin echivalent constând în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
în ședința publică de la 29 mai 2006, apărătorul reclamantelor a declarat că acestea renunță la recursul declarat, iar reclamantele C.I. și P.V., prezenta în sala de dezbateri, au declarat că nu mai stăruie în soluționarea recursului lor.
Pârâta P. SA București, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu a criticat decizia instanței de apel susținând că:
- acțiunea formulată de reclamante trebuia respinsă ca prematur introdusă, cât timp notificarea nu fusese soluționată de unitățile deținătoare;
- unitatea deținătoare a terenului este P. SA București așa încât competența soluționării litigiului, în primă instanță, aparținea Tribunalului București;
- pe rolul Tribunalului București se mai află un alt litigiu, așa încât reclamantele pot obține măsuri reparatorii de două ori pentru același prejudiciu;
- cererea reclamantelor este inadmisibilă;
- nu a fost respectat dreptul la apărare al pârâtei P. SA București;
- la data exproprierii, terenurile aflate în litigiu erau terenuri agricole, așa încât nu face obiectul Legii nr. 10/2001, ci obiectul Legii privind fondul funciar.
Prin recursul declarat D.G.F.P. Gorj, în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a susținut că decizia instanței de apel este nelegală deoarece, potrivit art. 26 și art. 31 din Legea nr. 10/2001, Statul Român prin Ministerul Finanțelor nr. 10/2001, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are, în cauză, calitate procesuală pasivă.
Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu și Primăria Municipiului Târgu Jiu au susținut, prin recursul declarat, că:
- reclamantele puteau sesiza instanța de judecată numai după îndeplinirea procedurii prealabile reglementate prin Legea nr. 10/2001;
- Tribunalul București era competent să soluționeze litigiu, în primă instanță;
în fine, pârâta SC P. SA București a susținut, prin recursul declarat, că decizia instanței de apel este nelegală deoarece:
- a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe și anume Tribunalul București;
- a fost încălcat dreptul la apărare al SC P. SA atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel;
- prima instanță, prin hotărârea confirmată de instanța de apel, a acordat mai mult decât au cerut reclamantele prin acțiune;
- în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii reclamantelor;
- instanțele au considerat, în mod greșit, că reclamantele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii;
- instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
în ședința publică de la 29 mai 2006, reclamantele C.I. și P.V. au declarat că nu mai stăruie în soluționarea recursului declarat, iar apărătorul celor patru reclamante a precizat că recurentele-reclamante renunță la recurs. Indiferent de poziția adoptată de reclamante în ședința publică de la 29 mai 2006, recursul acestora nu este întemeiat deoarece prin hotărârea primei instanțe, confirmată prin decizia instanței de apel, s-a constatat doar că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii așa încât modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii urmează a fi stabilită, conform Legii nr. 10/2001, după soluționarea prezentului litigiu.
Cu privire la recursul declarat de D.G.F.P. Gorj în numele Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice se constată că, prin hotărârile pronunțate în cauză, nici D.G.F.P. Gorj nici Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice nu au fost obligate la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 așa încât acest recurs este lipsit de interes Ministerul Finanțelor Publice a fost chemat în judecată doar pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești în eventualitatea stabilirii unor măsuri reparatorii în cazurile limitativ și expres prevăzute în Legea nr. 10/2001.
Prin hotărârile pronunțate în primă instanță și în apel, s-a constatat doar că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii cu privire la imobile deținute de alte părți, pârâte în dosar, astfel încât nici acest recurs nu poate fi primit.
Nu este întemeiată nici susținerea făcută de Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu și Primăria municipiului Târgu Jiu, prin recursul declarat, că reclamantele se puteau adresa instanței judecătorești numai după îndeplinirea procedurii prealabile reglementate prin Legea nr. 10/2001. Actele dosarului atestă că reclamantele sunt moștenitoarele testamentare ale autorului lor T.S., fostul proprietar al imobilului aflat în litigiu, imobil ce a fost preluat, în mod abuziv, prin expropriere, în anul 1960 (filele 4-18 din dosarul primei instanțe). Fostul proprietar T.S. (care a decedat la 13 iulie 2003) a trimis la 6 decembrie 2001, notificare prin care a solicitat măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul expropriat (fila 5). Notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului de adresare a notificării, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul, or, în atari condiții, se constată că, în cauză, au fost respectate dispozițiile Legii nr. 10/2001 prin care a fost reglementată procedura prealabilă sesizării instanței judecătorești.
Unitățile care dețin imobilul aflat în litigiu sunt, așa cum s-a stabilit prin hotărârile pronunțate în dosar, S.N.P. P. SA BA Florești, A.G.A.P. Târgu Jiu și Consiliul Local Târgu Jiu. Competența de soluționare a litigiilor în materia Legii nr. 10/2001 revine, potrivit art. 24 din această lege, sentinței civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare.
întrucât două din unitățile deținătoare își au sediul în circumscripția teritorială a Tribunalului Gorj, a soluționat, corect, litigiul în primă instanță. împrejurarea că o sucursală a SC P. SA și o agenție grup ateliere ale acestei societăți comerciale are sau nu personalitate juridică nu are nici o relevanță cu privire la competența judecării litigiului. întregul teren solicitat de reclamante este situat în municipiul Târgu Jiu, iar o parte a terenului este deținută de Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu așa încât, cu deplin temei legal, Tribunalul Gorj a soluționat litigiul cu privire la toate părțile implicate în proces și la întreaga suprafață a terenului.
Ținând seama de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, anterioare modificărilor dispuse prin Legea nr. 247/2005, nu sunt întemeiate susținerile formulate prin recursurile declarate de Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu, Primăria municipiului Târgu Jiu, SC P. SA București și SC P. SA București, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu că Tribunalului București îi revenea competența judecării procesului în primă instanță.
Contrar susținerilor formulate prin recursurile declarate, acțiunea nu putea fi respinsă ca prematur introdusă, ori ca inadmisibilă cu motivarea că notificarea nu a fost soluționată de toate unitățile deținătoare. Autorul reclamantelor a formulat, în termenul legal, notificare prin care a cerut măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001. Reclamantele, care au continuat demersurile începute de autorul lor, nu puteau fi împiedicate să aibă acces la justiție, cât timp una sau alta dintre unitățile deținătoare nu și-a respectat obligația legală de a se pronunța motivat în intervalul de timp prevăzut de lege, asupra notificării.
în situația în care persoanele care se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii nu depun toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare are obligația de a se pronunța prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată pe baza actelor care au fost deja depuse. După ce a fost sesizată instanța judecătorească, părțile pot administra proba cu acte în condițiile și în termenele prevăzute în Codul de procedură civilă. în consecință, instanța nu poate respinge acțiunea ca inadmisibilă cu motivarea că persoana îndreptățită a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate după expirarea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Dacă între părți există și alte litigii aflate pe rolul altor instanțe judecătorești, acestea din urmă au obligația de a se pronunța asupra acelor litigii, cu respectarea dispozițiilor legale. Existența între părți și a altor litigii nu îndreptățeau Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova să refuze soluționarea proceselor cu care au fost legal investite.
Recurenta SC P. SA București a mai susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin aceea că i-a fost respinsă ca tardivă întâmpinarea depusă la dosar. Nici această critică formulată de recurentă nu poate fi primită. Toate apărările formulate prin întâmpinare, care a fost apreciată de prima instanță ca reprezentând concluzii scrise, au fost examinate prin cele două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză, așa încât nu a fost încălcat dreptul părții la apărare.
Suprafața de teren aflată în litigiu este situată în intravilanul municipiului Târgu Jiu.
Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legile nr. 1/2000 și nr. 169/1997. La data notificării suprafața de teren solicitată de reclamante era situată tot în intravilanul localității și nu este folosită ca teren agricol sau forestier, așa că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, indiferent de destinația ce a avut-o terenul la data exproprierii.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantele au cerut restituirea în natură a porțiunii de teren care este liberă și despăgubiri pentru terenul pe care se află construcții. Soluționând litigiul, prima instanță, prin hotărârea confirmată de instanța de apel, a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru suprafețele de teren individualizate și evaluate prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Hotărând astfel, instanțele nu au acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu a-a cerut, cum s-a susținut, eronat, prin recursul declarat.
Cu actele alăturate cererii de chemare în judecată (filele 4-20 din dosarul primei instanțe) și cu cele depuse ulterior (filele 80-87 din dosarul instanței de apel), reclamantele au făcut dovada calității de personal îndreptățite la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 210/2001.
în fine, prin recursul declarat de SC P. SA București, SC P. SA, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu s-a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau a unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și anume nu au fost supuse cenzurii concluziile raportului de expertiză judiciară prin comparare cu raportul de evaluare depus în cadrul probei cu înscrisuri. Aceste susțineri nu sunt fondate.
Valoarea corespunzătoare a imobilului se va stabili, potrivit art. 31 din Legea nr. 10/2001 numai pe bază de expertiză. în cauză, instanța a dispus întocmirea unei expertize tehnice prin care a fost identificată suprafața de teren și s-a stabilit valoarea acesteia, valoare precizată și în dispozitivul hotărârii primei instanțe. Nici cu prilejul soluționării pricinii în fond, nici cu prilejul judecării apelului, părțile nu au cerut întregirea expertizei efectuate sau o nouă expertiză, așa încât instanțele, fiind lămurite prin expertiza întocmită și-au însușit concluziile acesteia. Eventualele neconcordanțe ale concluziilor expertizei cu raportul de evaluare întocmit anterior nu obligau instanțele să țină seama de acest raport de evaluare atâta vreme cât, potrivit Legii nr. 10/2001, valoarea corespunzătoare a imobilului se va stabili numai pe bază de expertiză.
Nefiind întemeiate, recursurile exercitate în cauză au fost respinse.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5281/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5053/2006. Civil → |
|---|
