ICCJ. Decizia nr. 5281/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 24 mai 2002 reclamanții R.Ț. și O.F.C. au chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Balta Albă prin primar pentru ca în baza Legii nr. 10/2001 să li se restituie diferența de teren de 35 ha situat în Balta Albă, județul Buzău și a clădirii cu hambar magazie situată în vecinătatea Gării Balta Albă. în acest scop au solicitat anularea dispoziției nr. 28 din 10 aprilie 2002.
Reclamanta Ț.I.R. și-a completat acțiunea și cu o contestație împotriva dispoziției nr. 65 din 1 octombrie 2002 prin care s-a respins notificarea formulată de autoarea sa C.H.J. de restituire în natură a unui imobil compus din clădiri conac și mai multe anexe precum și 7 ha teren. Prin dispoziția amintită s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în titluri de valoare conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cuantum de 960.000.000 lei.
Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr. 563 din 11 noiembrie 2003 a admis în parte acțiunea. S-a modificat dispoziția nr. 28 din 10 aprilie 2002 în sensul că s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru clădirea cu destinație hambar-magazie din vecinătatea gării Balta Albă și au fost menținute dispozițiile privind respingerea restituirii în natură a terenului de 35 ha. A fost modificată și dispoziția nr. 65 din 1 octombrie 2002 în sensul că s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru clădirile ce au fost notificate și s-a menținut dispoziția de respingere a restituirii în natură a terenului de 7 ha.
S-a luat act că reclamanții au renunțat la cererea conexă. S-a mai dispus micșorarea onorariului de avocat de la 100.000.000 lei la 10.000.000 lei.
în motivarea acestei soluții Tribunalul a reținut că în soluționarea notificărilor depuse la Primăria comunei Balta Albă de către C.H.J., Primăria în mod legal a respins cererea de restituire a terenurilor deoarece potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 pentru acestea nu se aplică Legea nr. 10/2001. Petiționara la momentul notificărilor solicitase deja restituirea în natură a terenurilor în temeiul Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000. C.H.J. ca urmare a primit 33 ha prin hotărârea nr. 22 din 9 octombrie 2002 a Comisiei județene de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Buzău. Pentru suprafața reconstituită s-a propus acordarea de despăgubiri, din lipsă de teren. S-a mai reținut că aceeași petiționară a obținut un titlu de proprietate nr. 15342/96 din 7 decembrie 1993 pentru o suprafață de 8 ha emis de pe urma defunctei L.O., în calitate de moștenitoare a acesteia.
Ca urmare s-a apreciat că în mod corect s-au respins pretențiile moștenitorilor C.H.J., reclamanții, cu privire la teren. S-a constatat de asemenea că deși suprafața de teren solicitată prin notificările la Legea nr. 10/2001 depășește suprafața terenurilor ce au făcut obiectul altor reglementări, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei petiționarilor pentru suprafețele solicitate.
S-a apreciat că forma despăgubirii pentru imobilele demolate sau înstrăinate legal trebuia acceptată de petiționar și cum reclamanții au optat pentru despăgubiri bănești s-a dispus modificarea dispozițiilor Primăriei în acest sens.
Micșorarea onorariului de avocat a fost motivată de împrejurarea că cele două contestații cu care a fost investită instanța nu au fost motivate nici în drept nici în fapt.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta Ț.R. și pârâta Primăria Balta Albă.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 2844 din 10 noiembrie 2004 a admis ambele apeluri și a schimbat în parte sentința în sensul că a constatat dreptul reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent. Au fost menținute celelalte dispoziții.
în motivarea acestei soluții Curtea de apel a apreciat nefondată critica neindicării persoanei obligată să execute obligația față de împrejurarea că Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 sunt clare în privința aceasta, instanțele putând constata numai dreptul persoanei îndreptățite de a beneficia de către măsurile respective.
S-a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins cererea de restituire a terenurilor ele fiind supuse reglementărilor Legii nr. 18/1991, și cererile de restituire cu proces verbal la acestea fiind rezolvate anterior pentru autoarea reclamanților.
Cât privește apelul pârâtei s-a apreciat că el este fondat numai în privința acordării de despăgubiri pentru imobil, fiind corectă critica referitoare la respingerea notificării având ca obiect restituirea suprafețelor de teren.
împotriva acestei decizii a formulat în termen legal recurs reclamanta Ț.R.
Reclamanta și-a motivat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
în fapt s-a criticat hotărârea pentru neindicarea sumei acordată drept despăgubiri deși în dosar s-au administrat probe pentru acesta. S-a ignorat un mijloc esențial de probă, expertiza efectuată în cauză și care nu a fost contestată.
S-a criticat soluția pentru că în dispozitivul hotărârii Curții de apel nu se mai face mențiunea acordării de despăgubiri "prin echivalent bănesc" cum s-a dispus de prima instanță, creindu-i-se astfel reclamantei, situația mai grea în propria cale de atac.
S-a mai criticat judecata sumară a respingerii cererii de restituire a suprafețelor de teren de 7 ha și 35 ha fără să se verifice amplasarea clădirilor ce au format ferma model un teren care astăzi este liber și neretrocedat și fără să se ia în considerare actele de proprietate și declarațiile de avere pentru suprafața a 35 ha revendicată.
Un alt motiv de critică al deciziei s-a referit la omisiunea instanței de a se pronunța asupra motivului de apel privind diminuarea arbitrată a cheltuielilor de judecată și omisiunea de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată solicitate în apel.
Recursul reclamantei este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ. instanța de apel are obligația să verifice în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Instanța trebuia să verifice modalitatea în care instanța de fond a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în raport de situația de fapt probată în cauză.
Instanța a omis să se pronunțe și asupra cererii de cheltuieli de judecată formulată de reclamanta apelantă căreia i s-a admis apelul.
Celelalte critici formulate de reclamantă în prezentul recurs sunt nefondate.
Instanța de apel și-a motivat hotărârea și a validat motivarea instanței de fond cu privire la soluție în raport de probele administrate. Nu s-au interpretat greșit actele deduse judecății și au fost corect aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001 incidente în cauză. Corect s-a apreciat că pentru suprafețele de teren revendicate se aplică dispozițiile legii fondului funciar. în beneficiul autoarei reclamantei există deja dispoziții ale autorităților competente în această materie de reconstituire a dreptului de proprietate. Neexecutarea acestor dispoziții este o problemă distinctă care nu justifică realuare în discuția a dreptului de proprietate deja stabilit.
Criticile formulate de reclamantă sub aspectul probelor administrate conturează de fapt o nemulțumire legată de greșita apreciere a acestora. Un asemenea motiv de recurs după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin O.U.G. nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005, nu mai este posibil.
Se constată de asemenea că instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 296 C. proc. civ.
Dispoziția instanței de apel nu dezavantajează pe reclamantă sub aspectul înrăutățirii situației sale în propria cale de atac câtă vreme instanța de apel a admis și apelul pârâtei.
Ca urmare constatându-se întemeiat recursul numai cu privire la omisiunea semnalată s-a admis acesta, s-a casat în parte decizia nr. 2844/2004 și s-a trimis cauza la Curtea de Apel Ploiești pentru rejudecarea apelului reclamantei în partea privitoare la diminuarea cheltuielilor de judecată și acordarea cheltuielilor de judecată în apel. Celelalte dispoziții ale deciziei au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5287/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5250/2006. Civil → |
|---|
