ICCJ. Decizia nr. 7091/2006. Civil
Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 1499 din 6 octombrie 2004, reclamanta Toma Ioana a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Urziceni, să se dispună anularea dispoziției nr. 914 din 30 august 2004 emisă de pârâtă.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, deși la notificarea trimisă pârâtei a anexat suficiente acte doveditoare, din care rezultă că imobilul solicitat a fost demolat, fiind îndreptățită la despăgubiri, în mod greșit, prin dispoziția atacată a fost respinsă notificarea.
Prin sentința civilă nr. 285 F din 6 iunie 2005 a Tribunalului Ialomița, secția civilă, a fost admisă cererea reclamantei și anulată dispoziția atacată. A fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să emită titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare, până la concurența sumei de 392.420.052 lei.
Prima instanță a reținut, în esență că reclamanta a făcut dovada calității de succesor legal al defuncților autori M.I. și M.S., proprietarii bunului solicitat, dar și a existenței și demolării bunului, împrejurări ce au rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză.
Constatând că reclamanta este persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, precum și față de imposibilitatea restituirii bunului în natură, s-a dispus obligarea Ministerului Finanțelor Publice să emită titluri de valoare nominală în procesul de privatizare, ca modalitate de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite reclamantei.
Apelul pârâtei Ministerul Finanțelor Publice a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1413 A din 11 octombrie 2005 a Curții de Apel București, instanța de control judiciar reținând atât preluarea abuzivă a bunului, cât și calității de persoană îndreptățită a reclamantei, sens în care au fost depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate, dovezi care, deși nu au fost depuse în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, sunt apte să justifice atât calitatea de moștenitor (succesor) al reclamantei, cât și a bunului solicitat.
Cu referire la aspectul procedural menționat, instanța de apel a reținut că Legea nr. 10/2001 nu prevede nici o sancțiune pentru nedepunerea actelor doveditoare în termen, prin Legea nr. 247/2005 fiind prevăzută posibilitatea depunerii acestor acte până la soluționarea notificării. Legea specială nu prevede o procedură specială de soluționare a contestației în fața instanței fiind aplicabile dispozițiile procedurale generale, care permit administrarea probei cu înscrisuri noi chiar și în recurs.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât solicitantul avea obligația să depună actele doveditoare prevăzute de lege în termen de 18 luni, termen care de altfel a fost prelungit de trei ori până la data de 1 iulie 2003, obligație neîndeplinită. Au mai arătat că apelantul nu a făcut dovada preluării abuzive de către stat a imobilului casă de locuit, astfel încât nu este îndreptățit să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială. Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce succed.
împrejurarea că imobilul solicitat a intrat în fapt în stăpânirea statului (în lipsa unui titlu în sensul legii), că pe acesta a fost edificată o șosea și că statul a fost în imposibilitate să prezinte un titlu cu care să justifice valabila preluare a bunului, sunt considerente temeinic reținute de instanțe și care converg spre concluzia temeiniciei acțiunii.
în același sens sunt și datele rezultate din adresa nr. 18025/2004 a Primăriei municipiului Urziceni potrivit cărora în matricola fiscală din anii 1966-1979, la rolul fiscal al autorilor reclamantei figura un teren în suprafață de 604 mp și clădire, rol ce a fost închis în anul 1979, în baza referatului nr. 2206/1974, în urma demolării imobilului, conform mențiunii din rolul fiscalin.
Prin urmare, imobilul se înscrie în categoria celor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 10/2001, iar reclamanta a făcut de asemenea dovada, cu înscrisurile anexate, a calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din lege, fiind astfel îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Sunt nefondate și criticile axate pe caracterul termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat și prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 10/2003, susținut a fi un termen de decădere, caracter reținut și prin dispoziția atacată.
Din dispoziția nr. 914 din 30 august 2004 emisă Primarul municipiului Urziceni privind restituirea imobilului casă de locuit demolat de stat, rezultă că cererea reclamantei a fost respinsă pentru faptul că reclamanta nu a făcut dovada preluării de către stat a construcțiilor, actele doveditoare nefiind depuse în termenul legal prevăzut de dispozițiile sus evocate.
Primarul a apreciat acest termen ca fiind de decădere, interpretare însușită și de pârâta-recurentă, instanțele fiind cele care, în acord cu caracterul normelor ce-l reglementează, cu spiritul și finalitatea legii, i-au dat caracter de recomandare, anulând dispoziția emisă urmare a acestei interpretări.
Rezolvarea acestei chestiuni a fost corect realizată de instanțele judecătorești prin aprecierea caracterului de recomandare al termenului de depunere a actelor doveditoare, natura lui rezultând din nevoia soluționării cu celeritate a unor astfel de cereri și nu din aceea a limitării ori împiedicării formulării acestora.
Constatând criticile invocate în recurs ca fiind nefondate, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul a fost respins.
← ICCJ. Decizia nr. 7111/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7070/2006. Civil → |
---|