ICCJ. Decizia nr. 7092/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la data de 8 decembrie 2003 la Tribunalul Timiș reclamanții B.K. și B.R. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Timișoara solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze dispoziția nr. 2215 din 29 octombrie 2003 emisă de pârât prin care le-a fost respinsă notificarea privind imobilul situat în Timișoara și să se admită cererea privind măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul amintit, corespunzătoare diferenței dintre valoarea despăgubirilor încasate și valoarea reală pentru construcție, restituirea în natură a terenului iar dacă nu este posibil, acordarea de măsuri reparatorii.
în motivare au arătat că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974 (terenul fără plată), iar notificarea le-a fost respinsă cu motivarea că preluarea nu s-a făcut abuziv.
Reclamanții și-au precizat acțiunea de două ori solicitând chemarea în judecată și a pârâților Consiliul local al municipiului Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice și obligarea Ministerului Finanțelor Publice la emiterea de titluri de valoare nominală corespunzătoare sumei care urma a fi stabilită prin expertiză tehnică.
Prin sentința civilă nr. 1756 din 4 iulie 2005 Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr. 2215 din 29 octombrie 2003 emisă de Primarul municipiului Timișoara, a obligat pârâtul să soluționeze în fond notificarea și a respins acțiunea față de pârâții Consiliul Local Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că reclamanții au fost proprietarii imobilului revendicat care a trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 972 din 30 mai 1977 în temeiul Decretului 223/1974 cu plata de despăgubiri pentru construcții, imobil înstrăinat ulterior în baza Legii nr. 112/1995, iar vânzarea necontestată. Este adevărat că Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prevăd că în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința către stat preluarea nu a fost abuzivă dar pe de o parte Legea nr. 10/2001 dispune și cu privire la imobilele preluate cu titlu și, pe de altă parte, aceste norme aprobate prin hotărârea de guvern modifică o lege care este un act normativ cu forță superioară.
Acțiunea a fost respinsă față de pârâții Consiliul Local Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice cu motivarea că în această etapă de soluționare a notificării nu au calitate procesuală pasivă.
împotriva acestei sentințe reclamanții și pârâtul Primarul municipiului Timișoara au formulat apel.
Recurenții critică hotărârea pentru că tribunalul trebuia să stabilească și să acorde măsurile reparatorii solicitate, trebuia să dispună restituirea parțială în natură a terenului.
Mai este criticată hotărârea pentru că greșit a fost respinsă acțiunea pârâtei de Consiliul local al municipiului Timișoara. Se solicită obligarea primarului la emiterea dispoziției privind propunerea de acordare a despăgubirilor față de faptul că natura măsurilor reparatorii nu a fost stabilită.
Pârâtul critică hotărârea în esență, pentru că imobilul a intrat cu titlu în proprietatea statului potrivit art. 1.4 lit. B) din H.G. 498/2003.
Prin decizia civilă nr. 1807 A din 18 octombrie 2005 Curtea de Apel Timișoara a respins apelurile.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut cu privire la apelul reclamanților, în esență, că instanța nu se putea substitui organului emitent și că obligația emiterii dispoziției revine Primarului Municipiului Timișoara.
Cât privește recursul pârâtului instanța a reținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 constituie un abuz atât preluările de stat cu titlu cât și cele fără titlu.
împotriva acestei decizii atât reclamanții cât și pârâtul au formulat recurs.
Primarul municipiului Timișoara invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fiind reluate criticile formulate în apel și susținându-se că imobilul a fost preluat cu titlu.
Reclamanții își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reluând criticile din apel.
Instanța de fond trebuia ea însăși să acorde măsurile solicitate, trebuia să dispună restituirea parțială în natură a terenului înscris în C.F. Timișoara. în mod greșit s-a menținut soluția primei instanțe cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Timișoara.
Se solicită obligarea Primarului la emiterea dispoziției privind propunerea de acordare a despăgubirilor față de faptul că natura măsurilor reparatorii nu a fost stabilită.
Recurenții reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului pârâtului Primarul municipiului Timișoara.
Primarul municipiului Timișoara a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului reclamanților.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat prin întâmpinare respingerea ambelor recursuri.
Recursurile sunt nefondate.
în ce privește recursul pârâtului Primarul municipiului Timișoara, aceasta critică hotărârea în esență pentru că preluarea imobilului s-a făcut cu titlu. Această critică este nefondată și va fi respinsă ca atare.
Legea nr. 10/2001 statuează asupra regimului juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. în art. 2 din lege se definește ce se înțelege prin imobilele preluate abuziv, în această categorie intrând atât imobilele preluate cu titlu cât și cele preluate fără titlu, dispozițiile fiind pe deplin aplicabile cu privire la imobilul solicitat prin cererea introductivă de instanță.
în ce privește recursul reclamanților și acesta va fi respins.
Recursul reclamanților nu este întemeiat.
Prin dispoziția nr. 2215 din 29 octombrie 2003 Primarul municipiului Timișoara a respins notificarea reclamanților cu motivarea că imobilul a intrat cu plată în proprietatea statului și trecerea nu s-a făcut abuziv.
Se constată că Primarul municipiului Timișoara a respins cererea fără a analiza temeinicia cererii în funcție de actele doveditoare depuse. S-a emis o dispoziție ilegală în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 căci situația juridică a imobilului se regăsește la art. 2 lit. g) din lege. Față de această situație, atât instanța de fond cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri legale.
Și critica privind respingerea calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Timișoara cât și solicitarea ca Primarul să fie obligat la emiterea dispoziției privind acordarea despăgubirilor vor fi respinse, deoarece sunt corecte considerațiile instanței de fond pentru această etapă de soluționare a notificării.
în consecință, cum hotărârile sunt în întregime legale și temeinice recursurile au fost respinse ca nefondate conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza II.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7108/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7107/2006. Civil → |
|---|
