ICCJ. Decizia nr. 7112/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, secția civilă, sub nr. 6098/2003, reclamantul P.V. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bacău, să dispună anularea dispoziției nr. 1328 din 20 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Bacău în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 400 mp situat în județul Bacău.
Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 584 D din 22 octombrie 2003, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului cu motivarea că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură fiind ocupat de construcții și că dispoziția atacată, prin care i se acordă reclamantului despăgubiri bănești, este temeinică și legală.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 73 din 9 februarie 2004, a respins ca tardiv formulat apelul declarat de reclamantul P.V. împotriva sentinței civile nr. 584 din 22 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că deși sentința i-a fost comunicată reclamantului P. la data de 19 noiembrie 2003, acesta a declarat apel la data de 9 decembrie 2003, peste termenul prevăzut de art. 284 C. proc. civ.
împotriva a cestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul P.V., susținând că este nelegală deoarece a învederat instanței că a fost bolnav, imobilizat la pat și nu s-a putut deplasa pentru depunerea apelului. A mai susținut că a cerut termen pentru a depune acte și a solicitat să fie repus în termen însă instanța, care nu a manifestat rol activ n-a dat curs acestor cereri și nu i-a dat posibilitatea să se apere, decizia pronunțată fiind nelegală. în dovedirea susținerilor sale a depus o adeverință medicală cu care a înțeles să facă dovada că în perioada 18 noiembrie 2003-8 decembrie 2003 a fost imobilizat la pat.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Acest termen se calculează pe zile libere, așa cum statuează art. 101 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că nu se ia în calcul nici ziua în care el începe să curgă și nici ziua în care el se împlinește. Dacă termenul se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, el se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
în speță, din verificarea actelor dosarului se constată că sentința civilă nr. 584 din 22 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău a fost comunicată reclamantului P.V., cu respectarea cerințelor legii, la data de 19 noiembrie 2003, dată consemnată de agentul procedural pe "Dovada de primire și procesul verbal de predare" a sentinței, (fila 80 din dosarul nr. 6098/2003 al Tribunalului Bacău).
în aceste condiții, termenul de apel a început să curgă de la data de 19 noiembrie 2003, împlinindu-se la 4 decembrie 2003.
Procedând la calculul termenului de apel conform art. 101 C. proc. civ., reiese că 5 decembrie 2004 era ultima zi în care reclamantul putea declara apelul în termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Cum reclamantul P.V. a declarat apel la data de 9 decembrie 2003, cu depășirea termenului prevăzut de lege, în mod legal Curtea de Apel Bacău a respins apelul ca tardiv formulat.
Cu privire la criticile formulate în recurs de reclamant conform cărora decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală deoarece a învederat că a fost bolnav, imobilizat la pat și nu s-a putut deplasa pentru depunerea apelului și că deși a solicitat să fie repus în termenul de apel, instanța de apel nu a dat curs acestei cereri, se constată că nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor cauzei reiese că apelul a fost înregistrat la Tribunalul Bacău la data de 9 decembrie 2003, fiind trimis spre soluționare Curții de Apel Bacău, unde, prin rezoluție, s-a fixat termen la 9 februarie 2004 când instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității apelului.
Conform celor consemnate în practicaua deciziei, reclamantul a susținut, cu privire la excepția invocată că "nu a primit hotărârea acasă, motiv pentru care consideră că a declarat apelul în termenul legal, solicitând respingerea excepției".
Reclamantul P.V. nu a formulat nici un fel de alte apărări sau vreo cerere de repunere în termenul de apel motivat de faptul că ar fi fost imobilizat la pat pe perioada 18 noiembrie 2003-8 decembrie 2003, așa cum a susținut în cererea de recurs (fila 10 din dosarul nr. 159/2004 al Curții de Apel Bacău).
Conform art. 103 C. proc. civ., "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Prin urmare, articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul în care termenele prevăzute de lege nu sunt respectate și chiar dacă nu operează cu noțiunea ca atare, cuprinde și dispoziții referitoare la instituția repunerii în termen.
Prin natura ei, cererea de repunere în termen este un incident procedural, motiv pentru care asupra ei se poate pronunța doar instanța competentă să soluționeze calea de atac ori să îndeplinească un anumit act de procedură.
Acesta este motivul pentru care asupra unei cereri de repunere în termenul de declarare a apelului nu se poate pronunța decât instanța investită cu soluționarea apelului.
Cum în speță, reclamantul nu a formulat nici prin apelul declarat în cauză, nici ulterior, la termenul când s-a dezbătut apelul, cerere de repunere în termenul de apel, susținerile din cererea de recurs conform căreia instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală întrucât nu a ținut cont că starea sa de boală și imobilizarea la pat, dovedite cu adeverința medicală nr. 1691 din 18 februarie 2004 (depusă la fila 3 din dosarul de recurs) nu i-au permis să declare apel în termenul prevăzut de lege dată fiind, nu pot fi primite.
Astfel fiind, se constată că decizia atacată este legală iar recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6939/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7202/2006. Civil → |
|---|
