ICCJ. Decizia nr. 7202/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Timiș la 18 decembrie 2003, reclamantele R.V. și R.M.O. au chemat în judecată Statul Român prin Primăria municipiului Timișoara pentru anularea Dispoziției nr. 2362 din 18 noiembrie 2003 prin care li s-a respins notificarea de restituire în natură a imobilului situat în Timișoara.
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 348 din 18 martie 2004 a respins contestația ca nefondată.
Instanța a reținut că în mod corect Primăria a respins notificarea deoarece imobilul a trecut în patrimoniul statului cu plată ceea ce înseamnă că, în termenii art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003, preluarea nu a fost abuzivă, dispozițiile legale menționate au fost corect aplicate, trecerea imobilului în patrimoniul statului în maniera arătată reprezentând o achiziție legală făcută contra plată, la cererea de înstrăinare formulată de proprietar, care a avut inițiativa părăsirii țării.
Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 1427 din 17 iunie 2004, a admis apelul reclamanților, a schimbat în tot sentința în sensul că s-a admis contestația și s-a dispus anularea dispoziției nr. 2362 din 18 noiembrie 2003, s-a dispus restituirea în natură către reclamante a imobilului din Timișoara, înscris din C.F. Timișoara, condiționat de restituirea despăgubirilor actualizate.
S-a dispus totodată rectificarea C.F. în privința acestui imobil.
Pentru a pronunțat această soluție s-a reținut că în speța dedusă judecății nu își au aplicabilitatea dispozițiile art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003, acestea denaturând sensul, conținutul și scopul legii în executarea căreia au fost emise.
S-a apreciat că scopul Legii nr. 10/2001 este acela de a repara și îndrepta erorile comise de statul comunist în privința proprietății private imobiliare, așa cum rezultă fără dubiu din dispozițiile art. 1 ale legii. Legea nr. 10/2001, în art. 2, a clarificat noțiunea de preluare abuzivă, fiind incluse în acest înțeles și actele săvârșite în baza Decretului nr. 2223/1974.
S-a considerat așadar aplicabil în cauză art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii pârâta Primăria municipiului Timișoara a declarat în termen legal recurs (la 28 iulie 2004).
S-a criticat decizia în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
în fapt s-a considerat că legea a fost greșit aplicată întrucât pentru apartamentul înstrăinat s-a plătit o justă despăgubire și ca atare în cauză nu este vorba de un abuz.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a constatat în mod corect că în raport de scopul și dispozițiile Legii nr. 10/2001, normă juridică cu vădit și expres caracter reparatoriu, normele emise în aplicarea acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, sunt în contradicție cu regulile și principiile stabilite de Legea nr. 10/2001, în raport de ultimele modificări, cât privește caracterul abuziv sau nu al măsurilor impuse de Decretul nr. 223/1974.
Potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, o normă metodologică nu poate înfrânge norma legală în aplicarea căreia a fost emisă.
Ca urmare, instanța de apel în mod legal a îndreptat greșeala instanței de fond, cât privește stabilirea dispozițiilor normative aplicabile în cauză.
împotriva considerentelor de drept pe baza cărora s-a pronunțat Curtea de apel, recurenta nu a formulat critici precise, și ca urmare constatându-se că în cauză nu se întrunesc condițiile prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. invocate în susținerea recursului a fost respinsă această cale de atac ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7112/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5183/2006. Civil → |
|---|
