ICCJ. Decizia nr. 7159/2006. Civil
| Comentarii |
|
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 3771 din 26 noiembrie 2003 reclamanții F.D., V.M., C.M., V.P. și V.N.N. au chemat în judecată pe pârâta SC M.S.T. SA, solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură a suprafeței de 17.773 mp ocupată de aceasta, iar dacă în urma identificării terenului o parte din acesta nu poate fi restituit în natură, să fie despăgubiți la valoarea ce va fi stabilită de către expert conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
în motivele de fapt ale cererii s-a arătat că terenul menționat, împreună cu toate construcțiile de pe acesta, din Târgu-Jiu, a aparținut autorului reclamanților (V.N.), de la care bunurile au fost preluate în anul 1949.
Deși notificată, pârâta nu a răspuns solicitării reclamanților, de restituire a imobilului pe care îl ocupă, astfel încât s-a recurs la calea acțiunii în justiție.
Cadrul procesual a fost extins ulterior, solicitându-se ca judecata să se facă și în contradictoriu cu A.V.A.S., față de împrejurarea că societatea pârâtă este unitate privatizată.
Prin sentința civilă nr. 52 din 14 februarie 2005 Tribunalul Gorj a admis în parte acțiunea, a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 13.328 mp, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru suprafața de 4446 mp în valoare de 3.119.695.956 lei, teren ce nu se poate restitui în natură.
Pentru pronunțarea acestei soluții, prima instanță a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, respectiv, de moștenitori ai numitului V.P.(unchiul acestora, decedat fără descendenți), pe numele căruia terenul a fost expropriat conform Decretului nr. 83/1949.
Fiind vorba de o preluare abuzivă în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, s-a concluzionat că reclamanților li se datorează reparații conform actului normativ menționat.
Cu referire la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și la conținutul raportului de expertiză, care a individualizat terenul, tribunalul a apreciat că suprafața de teren care poate fi restituită în natură, din totalul pretins, este de 13.328 mp.
în ce privește diferența de 4446 mp, s-a constata că aceasta nu poate face obiectul restituirii în natură, întrucât parte din ea a fost atribuită pârâtei SC M.S.T. SA Târgu-Jiu (3114 mp), cât și SC E.C.P. Târgoviște (1250 mp), precum și Stației de carburanți (82 mp).
Ca atare, pentru această suprafață de teren reclamanților li s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantum stabilit prin raportul de expertiză.
Față de împrejurarea că societatea pârâtă a dobândit terenul în cadrul procesului de privatizare, acțiunea a fost admisă, pentru opozabilitate și în contradictoriu cu A.V.A.S..
împotriva sentinței au declarat apel SC M.S.T. SA Târgu-Jiu (fără a-l motiva) și A.V.A.S. București.
în dezvoltarea motivelor de apel, această din urmă apelantă a invocat lipsa calității procesuale pasive, conform prevederilor art. 27 alin. (1), art. 23 și art. (24) din Legea nr. 10/2001.
Apelurile au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 2895 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
în considerentele deciziei s-a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 cu privire la notificarea instituției publice implicate în privatizare și în situația în care aceasta a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă, ca urmare a apărărilor formulate de către societatea comercială privatizată, deținătoare a bunului.
Față de constatările primei instanțe, neatacate cu apel, potrivit cărora imobilul a fost preluat cu titlu valabil și este evidențiat în patrimoniul societății comerciale privatizate, cu respectarea dispozițiilor legale, s-a apreciat că se regăsește tocmai ipoteza avută în vedere de art. 27 al Legii nr. 10/2001, în funcție de care este justificată calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S..
în privința reclamanților, aceștia sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură, aceștia declanșând procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, fără ca unitatea deținătoare să se conformeze dispozițiilor art. 24 privind emiterea unei decizii motivate.
împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs SC M.S.T. SA Târgu-Jiu prin lichidator SC S. SRL și A.V.A.S.
1) Societatea recurentă a formulat critici de nelegalitate, susținând încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001.
în acest sens, s-a arătat că, potrivit art. 27 (devenit art. 29) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil și evidențiate în patrimoniul unei societăți privatizate, măsurile repratorii se pot stabili numai prin echivalent, iar notificarea se adresează instituției implicate în privatizare.
Ca atare, unitatea deținătoare nu este obligată la emiterea unei decizii motivate, iar drepturile reclamanților nu sunt încălcate datorită acestei situații, iar A.V.A.S. ca parte în proces trebuia să fie obligată la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren solicitată.
2) Recurenta A.V.A.S. a formulat critici prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat următoarele:
- Instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.), întrucât A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă față de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 și raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.
La momentul formulării notificării, erau aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conform cărora dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat ca prin dispoziție motivată să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent.
în plus, A.V.A.S. nu a fost învestită cu soluționarea unei notificări, astfel încât neavând calitatea de parte în procedura prealabilă, nu putea avea calitate procesuală pasivă nici în procedura contencioasă desfășurată în fața instanței de judecată.
- Hotărârea este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) întrucât, cu toate că instanța a constatat culpa unității deținătoare, care nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege privind soluționarea notificării, a respins apelul declarat de A.V.A.S.
Referitor la obligarea A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată s-a solicitat de asemenea, modificarea deciziei, câtă vreme instituției îi lipsește calitatea procesuală, pretențiile reclamanților neputând fi valorificate în raport cu aceasta.
în faza recursului a fost formulată cerere de intervenție accesorie, în interesul SC M.S. SA, de către SC I.F.C.A. SA Târgoviște (prin lichidator SC S. SA Târgu-Jiu).
Interesul în formularea cererii de intervenție a fost motivat prin aceea că intervenienta a fost pusă în posesie pe terenul ce face obiectul litigiului, în executarea unei ordonanțe de adjudecare împotriva pârâtei SC M.S.T. SA.
Examinând recursurile declarate în cauză, înalta Curte constată următoarele:
1) în ce privește recursul societății M.S.T. SA, acesta a fost exercitat, prin lichidator SC S. SA, la 24 ianuarie 2006 (data poștei), în condițiile în care comunicarea deciziei s-a realizat la 22 decembrie 2005 (fila 36, apel).
Raportat la aceste date și la dispozițiile art. 301 C. proc. civ., calea de atac este formulată tardiv.
Susținerea lichidatorului judiciar, reprezentant al societății intrate în faliment, în sensul că trebuia să se procedeze la o nouă comunicare a hotărârii, în funcție de care să curgă termenul pentru exercitarea recursului, nu poate fi primită.
Astfel, desemnarea lichidatorului judiciar s-a făcut la data de 23 noiembrie 2005, ulterior pronunțării deciziei recurate (la 9 noiembrie 2005), dar înainte de comunicarea acestei hotărâri.
Or, potrivit art. 253 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcției, ca împreună cu administratorii societății să facă un inventar și să încheie un bilanț care să constate situația exactă a activului și pasivului; de asemenea, ei vor putea să stea în judecată și să fie acționați și în interesul lichidării (art. 255 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990).
Așadar, lichidatorul era obligat ca în îndeplinirea atribuțiilor sale, să constate situația drepturilor supuse unui termen ale societății intrate în faliment și să le valorifice sub aceeași sancțiune care ar fi operat și pentru titular (în speță, decăderea în condițiile art. 103 C. proc. civ.).
Pretenția de efectuare a unei noi comunicări, pe numele lichidatorului - cu consecința deplasării momentului de la care începe să curgă termenul căii de atac, este fără suport legal, societatea lichidatoare invocându-și de fapt, propria culpă în nerespectarea dispozițiilor procedurale.
De altminteri, SC S. SRL, invocându-și calitatea de lichidator al debitorului SC M.S. SRL, a formulat cerere de recomunicare a deciziei (fila 45, apel), cerere respinsă de către președintele instanței, cu motivarea că s-a procedat deja la comunicarea hotărârii către apelanta-pârâtă, prin organele statutare ale acesteia la momentul respectiv (art. 47, apel).
O astfel de rezolvare dată solicitării în procedura necontencioasă prevăzută de art. 339 C. proc. civ., nu a fost atacată de parte în condițiile permise de acest text.
Față de considerentele arătate, urmează să se constate că momentul de la care a început să curgă termenul pentru exercitarea recursului este acela al comunicării hotărârii către SC M.S.T. SA (respectiv, 22 decembrie 2005) și că raportat la această dată, declararea recursului la 24 ianuarie 2006 s-a făcut cu nesocotirea art. 301 C. proc. civ., ceea ce a impuns soluția respingerii, ca tardive, a căii de atac.
Pe cale de consecință, a fost respinsă și cererea de intervenție accesorie, în interesul SC M.S., formulată de către societatea I.F.C.A. SA Târgoviște, prin același lichidator, SC S. SA Târgu-Jiu.
2) Criticile formulate de A.V.A.S. au fost găsite întemeiate, în sensul următoarelor considerente:
- Pronunțarea hotărârii în contradictoriu cu această instituție s-a făcut invocându-se dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 și faptul că imobilul a cărui restituire s-a pretins face parte din patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.
Așa cum în mod justificat a arătat recurenta, aceasta nu a fost însă parte în procedura prealabilă desfășurată în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru a-i fi atrasă calitatea de parte și în procedura judiciară.
Reclamanții au notificat societatea deținătoare a bunului, instanțele fondului reținând culpa acesteia în neîndeplinirea obligației de emitere a deciziei motivate.
Așadar, între reclamanți și A.V.A.S. nu s-a legat nici un raport juridic care să poată fi transpus pe plan procesual și care să justifice acestei instituții calitate procesuală pasivă în cauză.
De aceea, urmează să se constate că instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, atunci când au apreciat că, dată fiind natura bunului și pentru "opozabilitatea" hotărârii, este legitimată poziția A.V.A.S. în proces.
Acest aspect, de aplicare greșită a prevederilor legale menționate, atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia vor fi modificată în parte decizia atacată și rejudecând apelul, acesta va fi admis, consecința fiind aceea a respingerii acțiunii față de A.V.A.S., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Consecința respingerii pretențiilor reclamanților față de A.V.A.S. va fi aceea a exonerării acesteia de plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost puse în sarcină în faza apelului. (prin modificarea în parte a deciziei instanței de apel urmând a se avea în vedere menținerea soluției doar pe aspectul apelului declarat de societatea pârâtă)
în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta SC M.S.T. SA a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, către intimații-reclamanți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7167/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7150/2006. Civil → |
|---|
