ICCJ. Decizia nr. 7175/2006. Civil
| Comentarii |
|
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, sub nr. 2532 din 21 iulie 2005, revizuentul H.N. a solicitat în contradictoriu cu intimații H.P., E.D., E.E. și Ș.E.C., să se dispună revizuirea deciziei nr. 850/2005 pronunțată de secția a III-a civilă a Curții de Apel București, întrucât nici la pronunțarea acesteia, după cum nici la pronunțarea deciziei nr. 627/2004 a aceleiași instanțe, nu s-a avut în vedere hotărârea definitivă ce anula actele subsecvente efectuate în baza deciziei civile nr. 2863/A din 26 februarie 2000 a Tribunalului București, respectiv încheierea din 11 mai 2004.
A susținut revizuentul existența unor hotărâri potrivnice, respectiv, încheierea Tribunalului București din 11 mai 2004 și decizia Curții de Apel a cărei revizuire a cerut-o, invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 940 din 1 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a III-a, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție, față de obiectul revizuirii, de temeiul invocat și de dispozițiile art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ.
Astfel învestită, înalta Curte urmează să rețină următoarele cu privire la cererea de revizuire:
- Obiectul căii extraordinare de atac formulate în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., îl reprezintă încheierea din 11 mai 2004 a Tribunalului București și decizia nr. 850 din 27 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Prin încheierea pronunțată la 1 mai 2004 în dosarul nr. 2241/2000, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea formulată de H.N. și a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în considerentele deciziei civile nr. 2863/A din 26 septembrie 2000 a aceleiași instanțe, în sensul că numele părților vor fi citate corect H.N. și H.A., ca apelanți-pârâți, iar numele intimatei-reclamante, ca H.E.A.
în ce privește decizia nr. 850 din 27 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a, prin aceasta s-a respins ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de H.N. (împotriva deciziei nr. 627 din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a), contestație prin intermediul căreia s-a invocat săvârșirea unor erori materiale în judecarea cauzei, constând în faptul că nu s-a atașat dosarul de fond și că instanța ar fi validat hotărâri nelegale, prin care s-a admis o acțiune a reclamantului, nesemnată și netimbrată.
Considerentul pentru care a fost respinsă contestația în anulare a fost acela al neîndeplinirii cerinței art. 318 alin. (1) C. proc. civ., pentru existența unor erori materiale.
Rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constă în evitarea încălcării puterii de lucru judecat a unei hotărâri, prin pronunțarea unei a doua hotărâri care să contrazică ceea ce s-a statuat deja în mod irevocabil.
în speță, se pretinde că s-ar afla în situație de contradicție o încheiere prin care, încuviițându-se cererea formulată în condițiile art. 281 C. proc. civ. s-a dispus îndreptarea unei erori materiale (cu privire la numele părților, menționate greșit în considerentele hotărârii) și o decizie prin care s-a respins o contestație în anulare, constatându-se că nu există eroare materială în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Susținând existența contradictorialității între cele două hotărâri, revizuentul se află în confuzie asupra noțiunii de eroare materială în reglementarea, diferită, dată prin cele două texte procedurale.
Astfel, în timp ce dispozițiile art. 281 C. proc. civ. vizează greșelile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale (asemănătoare) din hotărâri sau încheieri, dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. vizează altfel de erori materiale, care pot fi îndreptate prin intermediul contestației în anulare. Este vorba de erori procedurale, de ordin formal (și nu de greșeli materiale în sensul art. 281 C. proc. civ.).
în consecință, prin admiterea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. și respingerea unei contestații în anulare fundamentate pe art. 318 C. proc. civ., nu se poate ajunge în situația de contradicție a hotărârilor prevăzută de art. 322 pct. 7.
în plus față de aceste considerente, trebuie avut în vedere faptul că aspectele rezolvate pe calea procedurală a îndreptării de eroare materială, nu sunt rezultatul unor dezbateri contradictorii [părțile putând fi chemate numai pentru a da anumite lămuriri, conform art. 281 alin. (2) C. proc. civ.] și a dezlegării unor probleme litigioase pentru ca încheierea pronunțată în aceste condiții să se poată bucura de puterea lucrului judecat (care să fie eventual, încălcată printr-o hotărâre ulterioară).
Reținându-se așadar, neîndeplinirea cerinței art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru existența unor hotărâri contradictorii, cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7216/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7207/2006. Civil → |
|---|
