ICCJ. Decizia nr. 7207/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 827 din 18 septembrie 2003, pronunțată în dosar nr. 7048/2000, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta CREDIDAM în contradictoriu cu pârâta SC F.I. SRL și, în consecință, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 656.434.000 lei, reprezentând remunerația compensatorie aferentă perioadei 1 decembrie 1997-31 decembrie 2000, sumă ce urmează a fi actualizată de la această din urmă dată până la data executării efective, în raport de rata inflației.
Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii mai sus arătate a fost respins, ca tardiv declarat, de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia civilă nr. 2641/A din 15 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 685/2004.
Pentru a pronunța decizia menționată, instanța de apel a reținut că art. 102 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de echipolență, ce interesează momentul de început al curgerii termenelor procedurale, aplicabil și modului de calcul al termenului de declarare a căii de atac, întemeiat pe prezumția luării la cunoștință de către parte a pronunțării și redactării hotărârii judecătorești la un alt moment decât cel al comunicării efective a hotărârii.
în considerentele deciziei se arată termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. nu a început să curgă de la 23 ianuarie 2004, data comunicării sentinței, ci la data de 14 ianuarie 2004, la care pârâta a solicitat comunicarea sentinței, situație în care termenul s-a împlinit la 30 ianuarie 2004.
Conchide instanța că apelul declarat la 5 februarie 2004 este făcut peste termenul de 15 zile, cu consecința decăderii părții de a mai îndeplini actul de procedură neexecutat înlăuntrul termenului legal, conform art. 103 C. proc. civ.
împotriva deciziei a declarat recurs apelanta-pârâtă, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 teza II C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 102 C. proc. civ. deoarece aceste dispoziții vizează ipoteza în care partea cere să i se comunice actul de procedură părții adverse, nu și atunci când solicită să i se comunice chiar ei actul, deoarece numai în primul caz se prezumă că partea cunoaște actul, pe când în cel de al doilea caz, parte nu cunoaște și dorește să afle conținutul actului de procedură.
Drept urmare, cum hotărârea a fost comunicată la 23 ianuarie 2004, apelul a fost depus în termen, prin poștă, la 5 februarie 2004.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate, ce reprezintă motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., Curtea a reținut cele ce se vor arăta.
Termenul semnifică o durată, iar durata are un punct de pornire și un punct de împlinire.
De regulă, momentul de pornire este, potrivit art. 102 alin. (1) C. proc. civ., cel al comunicării actului de procedură.
în cauză termenul de 15 zile pentru exercitarea apelului curge de la comunicarea hotărârii, conform art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Prin inserarea dispoziției din art. 102 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia termenele procesuale încep să curgă împotriva părții care a cerut comunicarea de la data când a cerut-o, s-a reglementat ipoteza în care o parte cere să i se comunice celeilalte părți un act de procedură, de conținutul căruia se presupune că ea a luat cunoștință.
Textul nu se referă însă la ipoteza în care partea cere să i se comunice actul procesual respectiv, deoarece într-o atare situație nu se poate presupune că partea cunoaște hotărârea.
în speță, termenul de 15 zile, prevăzut de art. 284 alin. (1) a început să curgă la 23 ianuarie 2004, data comunicării sentinței și s-a împlinit la 8 februarie 2004.
Recurenta a exercitat calea de atac la 5 februarie 2004, deci înlăuntrul termenului de apel.
Pentru considerentele arătate, înalta Curte, constatând existența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., a admis recursul declarat și, drept consecință, decizia pronunțată în apel a fost casată, cu trimiterea cauzei Curții de Apel București, pentru rejudecarea apelului.
Cu ocazia soluționării în fond a căii de atac declarate va fi avută în vedere și solicitarea recurentului referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7175/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7167/2006. Civil → |
|---|
