ICCJ. Decizia nr. 7686/2006. Civil
| Comentarii |
|
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. 1655/R/2003, reclamantul R.V. a solicitat anularea dispoziției nr 104 din 20 februarie 2002 emisă de Primarul comunei Peretu, județul Teleorman și restituirea suprafeței de 248 mp teren situat în intravilanul localității Peretu.
S-a arătat în motivarea contestației că suprafața respectivă de teren face parte dintr-un corp mai mare, de 1620 mp, care a aparținut părinților săi și a fost preluată în mod abuziv în baza Decretului nr. 221/1960.
Restituirea terenului solicitat pe un alt amplasament, conform dispoziției atacate, este nelegală având în vedere că suprafața de teren ce a aparținut autorilor reclamantului nu este afectată de construcții.
Prin sentința nr. 533 din 22 septembrie 2003 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins contestația ca nefondată, reținând în considerente faptul că amplasamentul solicitat este ocupat de o construcție ce a aparținut C.C. (aceasta înstrăinând-o numitului G.M., conform facturii nr. 334 din 13 decembrie 1994, iar prin hotărârea Consiliului local al comunei Peretu terenul în suprafață de 140 mp a fost concesionat prin negociere directă proprietarului construcției pe o persoană de 45 ani).
S-a apreciat că în aceste condiții, terenul nu a putut fi restituit pe vechiul amplasament, astfel încât dispoziția atacată trebuie considerată ca fiind emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 1841 din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
în justificarea soluției, s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, ca moștenitor al titularului dreptului de proprietate (mama acesteia, P.M.) și faptul că terenul a fost preluat abuziv de către stat.
Instanța a reținut totodată, din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, faptul că pe vechiul amplasament s-a improvizat o construcție fără fundație, situație în care se impunea restituirea terenului în vechile coordonate ale acestuia.
în consecință, prin admiterea apelului a fost schimbată în tot sentința în sensul admiterii contestației și anulării dispoziției atacate în partea referitoare la vecinătăți, urmând a se emite o nouă dispoziție cu privire la restituirea în natură a 248 mp teren pe vechiul amplasament.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria comunei Peretu care a formulat critici de nelegalitate cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat următoarele:
- Terenul în litigiu a fost trecut la stat în baza Decretului nr. 221/1960, ca urmare a neplății impozitelor și a taxelor neachitate în termen.
- Contrar celor reținute de instanța de apel, pe vechiul amplasament al terenului se află în prezent o construcție cu fundație pe care Consiliul local al comunei Peretu a vândut-o (conform contactului nr. 1993 din 2 iunie 2004) societății G.S.I. SRL, societate care nu a fost citată în proces.
- Decizia încalcă prevederile Legii nr. 10/2001 pentru că nici în aceasta și nici în normele metodologice nu se prevede obligarea deținătorului la emiterea unei alte dispoziții în sensul hotărârii date de instanță.
în faza recursului s-au administrat dovezi potrivit cărora expertul care a efectuat raportul de expertiză în cauză a fost cercetat penal sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., pentru consemnarea necorespunzătoare a faptului că pe teren s-ar afla o construcție fără fundație. Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, în condițiile art. 10 lit. b1) C. proc. civ. (filele 24-28, recurs), soluția fiind însă desființată și dosarul restituit Parchetului pentru efectuarea unei noi expertize (fila 59, recurs).
Recursul este nefondat.
- Preluarea imobilului în proprietatea statului în temeiul unui proces-verbal întocmit în baza Decretului nr. 221/1960 (pentru neplata de impozite) are semnificația preluării abuzive în condițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001.
Drept urmare, reclamantul, ca moștenitor al titularului dreptului de proprietate de la care a fost preluat bunul, era îndreptățit la măsuri reparatorii în conformitate cu actul normativ menționat.
- în ce privește modalitatea în care trebuia să fie realizată reparația, instanța de apel a apreciat corect că, față de situația bunului, se impune restituirea în natură pe vechiul amplasament (terenul solicitat făcând parte dintr-un corp mai mare de proprietate care a aparținut autoarei reclamantului).
Chiar dacă în prezent, pe terenul ce a făcut obiectul notificării s-ar afla o construcție cu fundație, astfel cum susține recurentul, această împrejurare nu este de natură să conducă la modificarea soluției, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, potrivit alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenuri pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
în speță, terenul a fost grevat de o construcție demontabilă (baracă tego, fila 20, fond) pe care numitul G.M. a cumpărat-o de la F. în anul 1994 (conform facturii nr. 334 din 13 decembrie 2004).
Faptul că această construcție ușoară, demontabilă, ar fi fost înlocuită cu o alta, având fundație, nu exclude terenul de la restituirea în natură.
Potrivit dispoziția art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent numai dacă pe teren au fost edificate construcții noi, autorizate.
în cauză, recurenta nu a făcut dovada existenței unei construcții autorizate pe teren.
Astfel, susținerile reclamantului în sensul că proprietarul construcției nu a putut prezenta autorizație și certificat de urbanism, nu au fost combătute în nici un fel de către recurentă.
Așadar, pe de o parte, fostul deținător al bunului (F.) a avut pe teren o construcție demontabilă, iar pe de altă parte, edificarea ulterioară a unei construcții cu fundație s-a făcut în condiții de nelegalitate, fără existența autorizației de construcție, ambele situații atrăgând aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și impunând soluția de restituire în natură a terenului.
- Critica referitoare la necitarea în proces a SC G.S.I. SRL, căreia i-ar fi fost vândută în anul 2004 construcția de pe teren este de asemenea, nefondată.
Principiul disponibilității îndreptățește partea să fixeze limitele judecății, neputându-i-se impune acesteia atragerea în proces a altor persoane.
De altfel, critica este lipsită de orice suport și în condițiile în care construcția respectivă nu făcea obiect al procesului, reclamantul valorificându-și pretențiile pe calea contestației reglementată de Legea nr. 10/2001.
- Susținerea potrivit căreia instanța nu putea să oblige pe recurentă la emiterea unei alte dispoziții are de asemenea, caracter neîntemeiat.
Prin demersul la instanță, reclamantul a declanșat faza procedurii judiciare, în cadrul căreia instanța de judecată este cea care apreciază asupra legalității măsurii unității deținătoare.
în condițiile în care se stabilește, în urma verificării jurisdicționale realizate, faptul că unitatea deținătoare nu a făcut o aplicare corectă a textelor de lege în soluționarea notificării, este evident că prin hotărârea adoptată și în virtutea plenitudinii sale jurisdicționale, instanța poate obliga la emiterea unei alte dispoziții care să se conformeze normelor legale.
Principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești se impune oricărei părți din proces, nefiind necesară o prevedere dintr-o lege specială, așa cum pretinde recurenta, pentru ca aceasta să se supună celor statuate de instanța de judecată.
Față de considerentele expuse, a fost constatat caracterul nefondat al criticilor de nelegalitate, astfel încât recursul a fost respins în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7689/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7694/2006. Civil → |
|---|
