ICCJ. Decizia nr. 7726/2006. Civil
| Comentarii |
|
La 28 august 2003, reclamanții P.C. și P.T. au chemat în judecată pe intima SC Z. SA, solicitând anularea deciziei nr. 1696 din 31 iulie 2003 și obligarea părții adverse la restituirea terenului de 560,856 mp, situat in București, sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
în motivarea cererii, întemeiate pe art. 480 C. civ., Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicare unitară a aceleiași legi, contestatarii au susținut că:
- imobilul revendicat face parte din terenul de 782 mp, achiziționat de reclamantă și defunctul P.G., soțul acesteia, în anul 1951, prin act autentic;
- pe suprafața menționată, reclamanta și soțul ei au edificat o casa în care au locuit pană in anul 1976, când au fost obligați să demoleze construcția și să doneze statului terenul de 782 mp;
- sunt moștenitorii defunctului P.G. (decedat in 1996), iar Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 1957 din 5 martie 2001, definitivă și irevocabilă, a constatat nulitatea ofertei de donație a imobilului;
- un expert tehnic a stabilit extrajudiciar că din terenul de 782 mp intimata deține 560,86 mp, restul de 226,228 mp se află în administrarea SC P. SA, iar valoarea de circulație a imobilului se ridică la 1.990.732 lei/mp;
- prin decizia contestată, intima a refuzat să dea curs notificării formulate de ei conform Legii nr. 10/2001, pe considerentul că, în calitate de societate comercială, nu se poate ocupa de probleme referitoare la proprietate.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 565 din 4 iunie 2004, a respins, ca neîntemeiată excepția privitoare la lipsa calității procesuale pasive și a admis contestația, anulând decizia și obligând-o pe pârâtă să propună contestatarilor oferta de restituire în echivalent, la valoarea de 2.377.203.140 lei pentru terenul de 587,98 mp și să le plătească 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că:
- în anul 1951, contestatoarea și P.G., soțul acesteia, au cumpărat un teren de 782 mp, situat în b-dul B., pe care au edificat o casă de locuit;
- în anul 1976, P.C. și P.G. au fost obligați să-și demoleze construcția și să doneze terenul statului, prin oferta autentificată sub nr. 2945/1976,;
- ulterior, P.G. a decedat (în anul 1996), moștenitorii acestuia fiind cei doi contestatori, iar Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 1957/2004, irevocabilă, a contestat nulitatea ofertei de donație;
- intimata a comunicat contestatorilor că nu le poate soluționa problemele de proprietate ridicate prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 deoarece este societate comercială;
- potrivit expertizei efectuată în cauză, pârâta deține 587,98 mp din terenul contestatorilor, iar valoarea de circulație a acestui imobil se ridică la 2.377.203.140 lei;
- în speță nu sunt incidente prevederile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 deoarece nu este vorba despre o expropriere, iar construcția a fost demolată de proprietari și nu face obiectul cererii de restituire;
- notificarea contestatorilor trebuia, conform art. 10/2001, să fie soluționată de pârâtă, societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice este acționar majoritar;
- adresa nr. 1696/2003, emisă de intimată sub semnătura președintelui consiliului de administrație, este asimilată deciziei prevăzute de textul sus menționat și poate fi contestată în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001;
- în contestația dedusă judecății, calitate procesuală pasivă are persoana juridică notificată, care a emis decizia contestată;
- împrejurarea ca A.V.A.S. deține 40% din acțiunile pârâtei este irelevantă pentru că obligația de soluționare a notificării revine unității deținătoare a imobilului preluat abuziv, și nu unui acționar al acesteia;
- terenul solicitat nu poate restituit în natură deoarece 209,22 mp sunt ocupați de construcții industriale, iar restul de 378,76 mp constituie căi de acces în hale;
- drept consecință, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, intimata, ca deținător al imobilului, trebuie să facă persoanelor îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii acestui bun și supusă negocierii părților.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 1458 din 8 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de intimată și a schimbat parțial sentința, în sensul înlăturării propunerii ofertei de restituire în echivalent la valoarea de 2.337.203.140 lei.
S-a reținut că:
- instanța de fond s-a pronunțat prin dispozitiv asupra excepției referitoare la lipsa calității procesuale pasive și în considerente a motivat corespunzător această soluție;
- față de natura juridică a cauzei deduse judecății, structura acționariatului apelantei este lipsită de relevanță;
- dispoziția de stabilire a cuantumului ofertei de restituire prin echivalent este contrară atât art. 24 alin. (3)-(7) din Legea nr. 10/2001 în forma inițială, cât și art. 26 alin. (1) din aceeași lege, în forma rezultată ca urmare a modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005.
Contestatorii și intimata au declarat recurs prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri în sensul respingerii apelului SC Z. SA, cu menționarea sentinței și, respectiv, înlăturării obligației acestei societăți de a propune ofertă de restituire în echivalent pentru terenul revendicat.
în motivarea recursurilor, întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au susținut că:
- instanța de apel a reținut greșit că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 [în loc de art. 26 alin. (3) și (4) din aceeași lege], iar pe de altă parte, SC Z. SA a fost de acord cu valoarea corespunzătoare a imobilului stabilită prin expertiză, ceea ce înseamnă că părțile au negociat valoarea ofertei (P.T. și P.C.);
- structura acționariatului SC Z. SA era relevantă pentru a stabili incidența art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; societatea comercială menționată este privatizată integral, iar terenul solicitat apare în certificatul de atestare a dreptului sau de proprietate, astfel că A.V.A.S. trebuia să propună măsuri reparatorii în echivalent (intimata).
Ambele recursuri sunt nefondate deoarece:
- este incontestabil că terenul în discuție nu poate fi restituit în natură;
- art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, operant în asemenea cazuri, a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, înainte de soluționarea apelului declarat de intimată;
- fiind vorba despre o situație juridică în curs de formare, textul menționat se aplică în noua redactare, potrivit căreia unității deținătoare îi revin alte obligații decât cele stabilite în forma inițială;
- drept consecință, instanța de apel a înlăturat corect dispoziția prin care unitatea deținătoare era obligată să acționeze conform vechii reglementări;
- la data formulării notificării, cât și la soluționarea acesteia, SC Z. SA se încadra în categoria unității deținătoare prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acționar majoritar fiind F.P.S., cu un aport de 39,98800%, considerabil mai mare decât aportul celorlalți acționari, astfel că privatizarea ulterioară a societății comerciale recurente este irelevantă;
- de altfel, cererea recurentei SC Z. SA, de înlăturare a obligării sale de a propune contestatorilor oferta de restituire in echivalent, este fără obiect, atâta timp cât obligația menționată a fost deja înlăturată prin decizia instanței de apel.
în consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate în cauză au fost respinse, ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7694/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7667/2006. Civil → |
|---|
