ICCJ. Decizia nr. 797/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 797
Dosar nr. 11179/1/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 6813/2004, reclamantul C.N. a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Alba Iulia, prin primar, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Dispoziţiei nr. 591 din 19 noiembrie 2004 emisă de pârât şi pe cale de consecinţă să fie obligat acesta din urmă la restituirea în natură a echivalentului imobilului teren, fost înscris în C.F. 5116 Alba Iulia nr.top. 2528/1/1/1 în suprafaţă de 2746 mp, ce a fost expropriat în baza Decretului nr. 213/1980. În caz contrar, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobil.
În motivare, reclamantul a arătat că deşi a solicitat restituirea în natură a imobilului sau alt teren în schimb, prin dispoziţia atacată nu s-a dat curs acestei cereri , deşi pârâta deţine în proprietate o serie de terenuri.
S-a mai arătat că valoarea imobilului stabilită de pârâtă nu corespunde realităţii iar oferta de titluri de valoare nominală este nelegală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 7 februarie 2005, pârâta a solicitat respingerea acţiunii apreciind dispoziţia atacată ca temeinică şi legală. În cauză au fost depuse toate înscrisurile care au stat la baza soluţionării notificării formulată de reclamantul C.N., administrându-se şi proba cu expertiză topografică.
Prin sentinţa civilă nr. 1643 din 7 decembrie 2005, Tribunalul Alba a respins acţiunea reclamantului cu motivarea că antecesorii acestuia, C.S. şi C.V. au fost proprietari tabulari asupra terenului de 3350 mp înscris în C.F. 5116 Alba Iulia nr.top.2628/1/1, până în anul 1980 când imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 213 din acel an.
În considerentele sentinţei se apreciază că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 11 alin. (4) din acelaşi act normativ şi art. 24 din Legea nr. 247/2005.
S-a considerat că , potrivit dispoziţiilor art. 16 din titlul VII din Legea nr. 247/2005 cuantumul despăgubirilor urmează a fi stabilit de Comisia Centrală, în urma întocmirii raportului de evaluare.
În temeiul dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Alba Iulia, investită cu soluţionarea apelului declarat în termen legal de către reclamantul C.N., prin Decizia nr. 170/A din 18 mai 2006 , a admis calea de atac declarată împotriva sentinţei civile nr. 1643/2005 a Tribunalului Alba, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea fondului cauzei.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că raportul juridic dintre reclamant şi pârâtă, concretizat în emiterea dispoziţiei atacate la data de 19 noiembrie 2004, s-a născut sub imperiul Legii nr. 10/2001, iar împrejurarea că, după naşterea litigiului a apărut o modificare a acestei legi nu influenţează cu nimic asupra legii aplicabile.
În contra deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Alba Iulia, critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Au fost invocate în drept şi dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Astfel, se susţine că, instanţa de apel în mod greşit a admis apelul declarat împotriva sentinţei instanţei de fond întrucât tribunalul a analizat şi verificat toate aspectele care vizează soluţionarea notificării formulată de către reclamant.
Un al doilea motiv se referă la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată, deoarece legiuitorul a statuat că în ipoteza în care restituirea în natură nu mai este posibilă se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent conform art. 11 alin. (8) din acest act normativ.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat în sensul următoarelor considerente:
În condiţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri reparatorii adiacente, deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta.
Iar conform art. 5 şi art. 6 al aceluiaşi text, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primire dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate , şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va trimite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurilor de despăgubire.
Aşadar, după modificarea Legii nr. 10/2001 despăgubirile pentru imobilele care nu mai pot fi restituite în natură, astfel cum este cazul în speţă se acordă potrivit Legii speciale 247/2005, după procedura instituită de titlul VII.
Cum instanţa a nesocotit dispoziţiile mai sus menţionate se impune trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru a analiza pe fond apelul.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul şi, în temeiul art. 312 alin. (3) teza întâi C. proc. civ., va dispune casarea deciziei pronunţate în cauză de Curtea de Apel Alba Iulia şi trimiterea cauzei la această din urmă instanţă în vederea rejudecării apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Alba Iulia împotriva deciziei nr. 170 A din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 793/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8426/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
