ICCJ. Decizia nr. 9734/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9734
Dosar nr. 5059/1/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 195 din 23 februarie 2005, Tribunalul Prahova a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC I.M. SA; a respins contestaţia formulată de contestatorii A.N., A.C., A.M., A.A. şi S.M., în contradictoriu cu intimata SC I.M. SA şi A.V.A.S.; contestatorii au fost obligaţi să plătească intimatei SC I.M. SA, suma de 28.300.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, autorul contestatorilor deşi a fost asociat la societatea în nume colectiv „La doi moldoveni" până la data de 15 martie 1945, când a fost dizolvată, din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că acesta împreună cu M.G. au avut în proprietate imobilul în litigiu. Singurul act de proprietate existent la dosarul cauzei, fiind actul de vânzare-cumpărare din 26 august 1933 în baza căruia N.A. şi M.G. au cumpărat un teren loc viran, în suprafaţă de 335 mp existent în Ploieşti, judeţul Prahova.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de SC I.M. SA, se reţine de către instanţa de fond faptul că, prin contestaţia precizată, se solicită anularea deciziei nr. 2/2004 emisă de intimata SC I.M. SA, situaţie în care calitatea procesuală activă a acesteia este pe deplin justificată.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 1065 din 6 decembrie 2005, a admis apelul formulat de contestatorii A.N., A.M., S.M., A.A. împotriva sentinţei civile nr. 195 din 23 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata SC I.M. SA şi A.V.A.S. Bucureşti şi pe cale de consecinţă: a schimbat în tot sentinţa civilă atacată în sensul că a admis în parte contestaţia; a anulat Decizia nr. 2/2004 emisă de SC I.M. SA Ploieşti; a obligat pe intimata SC I.M. SA Ploieşti către apelanţi la despăgubiri pentru ˝ din imobilul situat în Ploieşti, judeţul Prahova compus din teren în suprafaţă de 1338 mp şi construcţiile, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză D.L.; a respins restul de contestaţie ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, autorul reclamanţilor a fost proprietarul imobilului în litigiu, respectiv termenul în suprafaţă de 1338 mp şi construcţiile existente, identificate de expertul constructor D.L. Această situaţie rezultă şi din Decizia nr. 23/1980, precum şi din actul de vânzare-cumpărare din 26 august 1933, actul de vânzare-cumpărare din 16 decembrie 1925.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs SC I.M. SA, criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Intimaţii-reclamanţi nu au făcut dovada că sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau prin echivalent, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
- Intimaţii-reclamanţi nu au făcut dovada calităţii de moştenitori ai autorului A.N. decedat în 1951. În acest sens nu au depus nici un act doveditor.
- Instanţa de apel în mod greşit a reţinut faptul că intimaţii-reclamanţi sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri pentru suprafaţa de 1400 m, de vreme ce din contractul de vânzare-cumpărare întocmit în 1933 rezultă că autorul N.A. şi M.G. au cumpărat un teren viran în suprafaţă de 335 mp situat în Ploieşti, judeţul Prahova.
- Intimaţii-reclamanţi nu au depus nici un act cu care să dovedească că autorul lor a avut în proprietate fabrica de teracotă revendicată. Dimpotrivă din înscrisurile de la dosar rezultă că fabrica de teracotă respectivă a făcut obiectul unui contract de închiriere ai cărui beneficiari au fost autorul A.N. şi M.G.
- Instanţa de apel în mod greşit a obligat-o pe SC I.M. SA la plata de despăgubiri şi pentru construcţie de vreme ce reclamanţii nu au făcut dovada existenţei construcţiei respective.
- Instanţa de apel greşit a considerat că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut abuziv, prin naţionalizare, de vreme ce reclamanţii nu au indicat actul de naţionalizare respectiv.
Recursul este fondat.
Reclamanţii A.N., A.C., A.M., A.A., S.M., au chemat în judecată pe pârâta SC I.M. SA Ploieşti, solicitând în condiţiile Legii nr. 10/2001 republicată ca pârâta să fie obligată să-i restituie prin echivalent ˝ din imobilul situat în municipiul Ploieşti, imobil compus din teren în suprafaţă de circa 1400 mp şi construcţie din zid de cărămidă existentă pe terenul respectiv, ce a avut destinaţia de fabrică pentru confecţionarea vaselor din teracotă.
Cu alte cuvinte, demersul reclamanţilor este acela de a primi prin echivalent ˝ din imobilul situat în municipiul Ploieşti, compus din teren în suprafaţă de 1400 mp şi construcţie din zid de cărămidă ce a avut destinaţia de fabrică pentru confecţionarea sobelor de teracotă, existentă pe terenul respectiv, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
În acest cadru legal instanţa de apel era datoare să cerceteze dacă terenul revendicat are suprafaţă de 1400 mp cât au solicitat reclamanţii sau terenul litigios are suprafaţa de 335 mp aşa cum rezultă din actele de vânzare-cumpărare încheiate la data de 26 august 1933, f. 13 dosar fond.
De asemenea instanţa de apel trebuia să ordone reclamanţilor să depună acte cu care să dovedească faptul că autorul lor a avut în proprietate fabrica de teracotă revendicată.
Se impune ca reclamanţii să depună la dosar actul de naţionalizare a imobilului în litigiu, despre care fac vorbire în petitul acţiunii.
În speţă, probatoriul administrat este insuficient pentru a stabili o situaţie de drept şi de fapt corectă astfel că sunt întrunite condiţiile de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, se va admite recursul declarat de pârâta SC I.M. SA împotriva deciziei civile nr. 1065 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În conformitate cu dispoziţiile art. 315 alin. (3), C. proc. civ. după casare instanţa de trimitere va ţine seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC I.M. SA împotriva deciziei civile nr. 1065 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9789/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 973/2006. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
