ICCJ. Decizia nr. 9761/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9761
Dosar nr. 2690/1/2006
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2006
Asupra recursului faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 14 mai 2002, reclamantele I.S.D. şi I.A.R. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Braşov, prin Primar, SC R. SRL Braşov, S.G. şi S.M., solicitând:
- să se constate că imobilul situat în Braşov, înscris în C.F. Braşov A+3, nr. top. 2069/3/4, 2069/11/4, 2069/11/1/4 (casă de zidărie, acoperită cu ţiglă, compusă din parter şi etaj, cu teren de 834,228 mp), a fost preluat de stat fără titlu, abuziv;
- constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâţii SC R. SRL şi soţii S. cu privire la apartamentul nr. 1, nr. top. nou 2069/3/4, 2069/11/4, 2069/11/1/4 (3 camere, bucătărie, cămară, baie, pivniţa nr. 1) şi cota de 50% din părţile de uz comun (teren construit şi neconstruit cu nr. top. iniţial 2069/3/4, 2069/11/4, 2069/11/1/4, cele două scări de acces la subsol şi etaj, accesul în curte, fundaţiile şi zidurile portante, podul şi acoperişul, faţadele, pivniţa nr. 3, spălătoria de la subsol, împrejmuirea şi branşamentele existente);
- restabilirea situaţiei anterioare în cartea funciară;
- obligarea pârâţilor la predarea imobilului, în deplină proprietate şi posesie.
În motivarea acţiunii, întemeiate pe art. 1 din Legea nr. 112/1995, art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 2, art. 7, art. 9 din Lega nr. 10/2001, HG nr.11/1997 şi art. 948, art. 970, art. 1308 şi art. 1310 C. civ., reclamantele au susţinut că.
- proprietari tabulari ai imobilului revendicat erau, în anul 1948, I.S.D. şi I.F., fratele său (în prezent decedat, tatăl celeilalte reclamante), ambii având cota de ľ, precum şi I.M., mama acestora, cu o cotă de Ľ;
- imobilul a fost naţionalizat conform Decretului nr. 92/1950, în anexa căruia figura doar I.M., care, fiind profesoară era exceptată de la această măsură;
- prin urmare, statul a preluat abuziv cota de Ľ ce aparţinea autoarei lor şi fără titlu cota de ľ, proprietatea fraţilor I.D. şi I.F., de asemenea exceptaţi de la naţionalizare;
- în anul 1957, au înregistrat în cartea funciară casa construită în perioada 1928-1929 şi au comasat terenul construit şi grădina într-un singur corp de avere, înscris la A+3;
- după apariţia Legii nr. 112/1995, autorităţile le-au restituit apartamentul de la etajul 2 şi cota de 50% din părţile de uz comun, care includ terenul de 833,22 mp. şi grădina;
- apartamentul de la parter a fost vândut, conform aceleiaşi legi, chiriaşilor S.G. şi S.M., care au beneficiat de cota de 50% din părţile de uz comun şi au cerut dezmembrarea imobilului (în cartea funciară);
- înstrăinarea apartamentului menţionat are o cauză ilicită şi s-a realizat prin fraudă deoarece imobilul a fost preluat fără titlu şi, ca atare, nu intra sub incidenţa Legii nr. 112/1995;
- pe de altă parte, contractul este lovit de nulitate absolută şi pentru că atribuie chiriaşilor cota de Ľ din grădină, care nu este aferentă construcţiei.
Pârâţii au solicitat respingerea acţiunii, susţinând prin întâmpinările depuse la dosar că statul a preluat imobilul cu titlu, respectiv în baza Decretului nr. 92/1950, înstrăinarea apartamentului nr. 1 s-a realizat conform Legii nr. 112/1995, iar chiriaşii cumpărători au fost de bună credinţă.
Pe parcursul procesului, respectiv la 29 iulie 2002, reclamantele au precizat că valoarea imobilului se ridică la 250.000 dolari SUA şi invocă drept temei juridic al acţiunii şi dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în referire la actele de înstrăinare încheiate cu rea credinţă şi nerespectarea Legii nr. 112/1995.
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 21 din 13 ianuarie 2003, a respins acţiunea precizată şi a luat act că pârâţii S.G. şi S.M. nu solicită cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- imobilul revendicat a aparţinut coproprietarilor tabulari M.C.I. (cotă de Ľ) şi F.I. şi S.I. (cotă de ľ) şi a fost naţionalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, dreptul Statului Român fiind înscris în cartea funciară în anul 1958;
- deoarece acest bun este identificat în lista anexă a decretului de naţionalizare (deci într-un act administrativ individual de aplicare a legii), preluarea s-a realizat cu titlu, preluarea fără titlu presupunând deposedarea în fapt, cu absenţa oricărui act translativ de proprietate.
- valabilitatea sau nevalabilitatea titlului (în raport de statutul socio-profesional al antecesorilor reclamantelor) constituie o chestiune distinctă de aceea a existenţei sale şi nu a format obiectul investirii instanţei;
- drept consecinţă, petitul referitor la constatarea preluării imobilului fără titlu nu poate fi primit;
- reclamantele sunt moştenitoarele defuncţilor I.M. şi I.F., iar prin Hotărârea nr. 922/2000 a Comisiei judeţeane de aplicare a Legii nr. 112/1995 (pe care nu au contestat-o) au beneficiat de restituirea în natură a apartamentului nr. 2 şi de 73.900.462 lei despăgubiri pentru celălalt apartament, vândut pârâţilor S.G. şi S.M. la 14 octombrie 1996, conform art. 9 din legea precizată;
- ulterior înstrăinării, imobilul a fost dezmembrat în cele două apartamente, care au primit noi numere topo şi, la 6 aprilie 1998, Prefectura Braşov a atribuit cumpărătorilor terenul de 416,61 mp., prin ordin utilizat de aceştia la înscrierea dreptul lor de proprietate în cartea funciară;
- nici petitul referitor la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 nu poate fi primit deoarece primele două motive invocate de reclamante, respectiv frauda la lege şi cauza ilicită, erau condiţionate de constatarea prealabilă că imobilul a fost preluat de stat fără titlu, iar dreptul de proprietate asupra terenului de 416,61 mp a fost atribuit pârâţilor cumpărători prin ordin al prefectului, şi nu printr-o clauză contractuală.
- ultimele capete de cerere, privitoare la rectificarea situaţiei de carte funciară şi obligarea pârâţilor la restituirea imobilului, au caracter accesoriu şi vor fi respinse, urmând soarta principalelor capete.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 34 din 9 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamante, reţinând că:
- în cererea adresată Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, apelantele nu au invocat nevalabilitatea titlului statului şi, prin solicitarea de despăgubiri pentru apartamentul nr. 1, au recunoscut aplicarea corectă a decretului de naţionalizare;
- după înscrierea dreptului statului în cartea funciară, copia încheierii a fost comunicată proprietarilor I.M., I.F. şi I.S., care nu şi-au manifestat dezacordul şi nu au formulat plângere, recunoscând implicit respectarea dispoziţiilor aceluiaşi decret;
- pârâţii chiriaşi S.G. şi S.M. au solicitat cumpărarea apartamentului conform art. 9 din Legea nr. 112/1995, în condiţiile în care statul era întabulat ca proprietar, iar apelantele pretindeau despăgubiri pentru acest bun şi restituirea celuilalt apartament;
- la 14 noiembrie 2001, apelantele au solicitat societăţii vânzătoare restituirea apartamentului nr. 1, în temeiul Legii nr. 10/2001 dar anterior nu i-au notificat pe chiriaşi să nu-l cumpere;
- înstrăinarea unei suprafeţe superioare celei prevăzute de lege nu atrage nulitatea contractului de vânzare-cumpărare deoarece întabularea dreptului de proprietate al pârâţilor S.G. şi S.M. asupra terenului a avut loc în baza ordinului prefectului, care nu a fost contestat şi constituie titlu valabil.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 13 din 11 ianuarie 2005, a admis recursul declarat de reclamante şi a casat ultima hotărâre, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea apelului.
S-a reţinut că:
- recurentele au depus înscrisuri noi (acte autentice), prin care pretind că pot dovedi că pârâţii S.G. şi S.M. au cumpărat (în anul 1992) o locuinţă situată în Braşov, pe care apoi au vândut-o (în anul 2001);
- faţă de aceste înscrisuri, situaţia de fapt nu este pe deplin stabilită, astfel că se impune rejudecarea apelului şi soluţionarea cauzei, în raport de actele noi depuse şi întregul material probator, cu luarea în considerare şi a celorlalte critici formulate în recurs.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 669 din 8 noiembrie 2005, a respins apelul declarat de reclamante, reţinând că:
- imobilul revendicat se încadra în prevederile Legii nr. 112/1995 deoarece era individualizat în anexa Decretului nr. 92/1950, act administrativ care constituie titlul de preluare al acestui bun de către stat;
- prezumţia bunei credinţe a dobânditorilor nu a fost înlăturată pentru că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate al statului era înscris în evidenţele de publicitate imobiliară, iar apelantele solicitau restituirea unui apartament şi despăgubiri pentru celălalt apartament, ocupat de chiriaşi;
- împrejurarea de fapt invocată de apelante în recurs şi dovedită prin înscrisurile depuse la dosar constituie o modificare a cererii iniţiale şi a motivelor pe care s-a întemeiat, ceea ce este prohibit de art. 292 şi art. 294 C. proc. civ.
Reclamantele au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea precedentei hotărâri, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei şi admiterii acţiunii.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele au susţinut că.
- instanţa de rejudecare a încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ., neanalizând toate criticile formulate împotriva primei hotărâri date în apel, îndeosebi pe cea referitoare la preluarea imobilului fără titlu ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950;
- pe de altă parte, instanţa de rejudecare a încălcat sau aplicat greşit art. 292 şi art. 294 C. proc. civ., neluând în considerare înscrisurile care dovedeau că înstrăinarea apartamentului în litigiu era lovită de nulitate absolută, conform art. 11 din Legea nr. 112/1995.
Ambele critici sunt fondate deoarece:
- prin cererea introductivă, reclamantele au solicitat, între altele, să se constate că imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, deci fără titlu şi, ca atare, nu intră sub incidenţa Legii nr. 1121995;
- instanţele de fond şi apel au respins acest capăt de cerere cu motivarea că preluarea fără titlu presupune o deposedare în fapt, pe fondul inexistenţei vreunei reglementări legale;
- nerespectarea dispoziţiilor actului normativ care prevedea trecerea unor imobile în proprietatea statului duce însă logic la încadrarea operaţiunii tot categoria preluărilor fără titlu;
- altfel, ar însemna că încălcarea unor prevederi legale nu produce, juridic, nici o consecinţă, ceea ce este inacceptabil.
- noţiunile de "preluare cu titlu" şi "preluare fără titlu" sunt interpretate în acelaşi sens de Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 (art. 1 alin. (2)-(4) din HG nr. 11/1997).
- normele metodologice menţionate au fost publicate după înstrăinarea apartamentului în discuţie dar corespund atât opiniei exprimate de Curtea Constituţională în exercitarea controlului a priori al legii precizate, cât şi jurisprudenţei instanţei supreme, anterioare aceluiaşi moment;
- pe de altă parte, datele contradictorii din cartea funciară (înscrierea dreptului de proprietate al statului asupra întregului imobil, cu titlu de naţionalizare, la 21 mai 1958, ulterior înscrierii, la 23 decembrie 1957, a construcţiei edificate de proprietarii tabulari I.M., I.F. şi I.S.), precum şi împrejurarea că listele anexă ale Decretului nr. 92/1950 nu au fost publicate, constituiau suficiente temeiuri pentru ca pârâţii să verifice respectarea dispoziţiilor actului normativ menţionat, făcând abstracţie de poziţia adoptată de reclamante, mai ales că nu se ştia dacă acestea au fost în deplină cunoştinţă de cauză.
- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a calificat implicit înscrisurile noi depuse în faza judecării primului recurs drept mijloace de apărare utilizate de reclamantele în combaterea susţinerilor constante ale pârâţilor, că înstrăinarea apartamentul revendicat s-a realizat cu respectarea Legii nr. 112/1995, iar chiriaşii cumpărători au fost de bună credinţă;
- în consecinţă, potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de rejudecare a apelului trebuia să analizeze aceste înscrisuri, care, în opinia reclamantelor, erau relevante pentru stabilirea situaţiei de fapt, şi nu să le înlăture, pe considerentul că reprezintă o modificare a cauzei cererii iniţiale.
Aşa fiind, conform art. 312 şi art. 314 C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ultimei hotărâri şi trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, care va examina susţinerile reclamantelor referitoare la preluarea imobilului (de către stat) fără titlu, precum şi apărările acestora privitoare la reaua credinţă a chiriaşi (pretins a fi dovedite prin înscrisurile depuse la prima instanţă de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele I.S.D. şi I.A.R. împotriva deciziei civile nr. 669/Ap din 8 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 973/2006. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9693/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
