ICCJ. Decizia nr. 3026/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 616 din 28 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă în parte contestația formulată de numiții P.C. și O.A., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâtul municipiul București prin primar general; a fost anulată în parte dispoziția nr. 4258 din 4 mai 2005 emisă de pârât cu privire la stabilirea valorii echivalente a terenurilor solicitate de reclamanți și a măsurilor reparatorii oferite acestora; s-a dispus obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamanților privind propunerea acordării de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, ca măsuri reparatorii pentru cele două terenuri în litigiu, de 300 mp și de 342,50 mp.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență că:
- reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, pentru cele două terenuri abuziv expropriate;
- suprafețele de teren în litigiu nu pot fi restituite în natură, iar contestatorii au achiesat la acest punct de vedere, întrucât sunt ocupate în întregime de construcții noi și rețele edilitare;
- sunt incidente în cauză dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 10/2001 privind procedura specială de stabilire și acordare a despăgubirilor, de competența exclusivă a Comisiei Centrale constituite în acest scop.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe, prin care s-a susținut că dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu sunt aplicabile în speță, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 586 din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, cu o motivare similară celei a instanței de fond.
Prin recursul de față, motivat în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a solicitat respingerea acțiunii arătând că dispoziția atacată, care a stabilit cuantumul despăgubirilor, este legală.
Recursul este nefondat.
Instanțele au soluționat în mod corect singura problemă de drept litigioasă din cauză, și anume incidența prevederilor Titlului VII din Legea nr. 10/2001.
Astfel, pe parcursul soluționării cauzei de către tribunal, la data de 22 iulie 2005, a intrat în vigoare Legea nr. 247/2005, care în art. 16 alin. (2) al Titlului VII precizează expres că notificările care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) al textului până la momentul intrării în vigoare a legii, se vor preda, însoțite de dispozițiile/deciziile emise, conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, anume înființată în acest scop.
Instanțele au făcut o interpretare logică și sistematică a textului, concluzionând că dispozițiile legii noi aplicabile în speță, întrucât dispoziția administrativă fusese atacată în instanță, deci nu era "soluționată" în sensul arătat.
Un alt argument reținut corect de instanțe are în vedere principiul aplicării imediate a legii noi, inclusiv în privința raporturilor juridice în curs de desfășurare (facta pendentia).
în consecință, cum hotărârile pronunțate în cauză sunt în întregime legale și temeinice, recursul a fost respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3837/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3036/2007. Civil → |
|---|
