ICCJ. Decizia nr. 4015/2007. Civil
| Comentarii |
|
La data de 29 septembrie 2005, reclamanții P.P., Ș.L.E. și D.M. au chemat în judecată Primăria municipiului Craiova contestând legalitatea dispoziției nr. 10.375 din 23 iunie 2005 a Primăriei municipiului Craiova, solicitând anularea acesteia și admiterea cererii privind acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilele prin destinație, respectiv utilajele tipografice care au făcut obiectul notificării nr. 719/N din 6 august 2001.
în motivarea contestației, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 4 și art. 6 din Legea nr. 10/2001, reclamanții au arătat că în anul 1949 utilajele tipografice ce au aparținut autorului comun, D.D., au fost preluate de stat, printr-o donație a cărei nulitate absolută a fost constatată ulterior, prin sentința civilă nr. 770 din 12 septembrie 2001 a Tribunalului Dolj, devenită irevocabilă prin decizia nr. 4280 din 8 iunie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție și că Primăria municipiului Craiova le-a respins notificarea, întrucât bunurile mobile solicitate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 87 din 9 februarie 2006, Tribunalul Dolj a respins contestația, reținând că, raport de dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul mai sus citat, întrucât bunurile nu mai există în materialitatea lor, fiind casate.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o pentru nelegalitate, în sensul greșitei interpretări dată de instanța de fond prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Astfel s-a susținut că dispoziția contestată este nelegală, întrucât utilajele tipografice au fost considerate a fi bunuri ce nu fac obiectul reglementării Legii nr. 10/2001, iar Tribunalul Dolj deși a stabilit incidența dispozițiilor art. 6 alin. (2) din acest act normativ, a apreciat în mod eronat că se impunea ca aceste bunuri să existe în patrimoniul unității deținătoare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 552 din 27 iunie 2006 a admis apelul reclamanților, a schimbat sentința tribunalului și a anulat dispoziția nr. 10375/2005 emisă de primarul municipiului Craiova.
A obligat pârâtul să comunice reclamanților persoana deținătoare a bunurilor solicitate.
Pentru a decide ca atare, instanța de control judiciar ordinar a reținut că bunurile pentru care s-au solicitat măsurile reparatorii sunt cele care au fost reglementate de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că sunt incidente în cauză și prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001 care stipulează că, în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază teritorială se află imobilul, respectiv Primăria municipiului București, iar conform alin. (2) "în termenul de 30 de zile, primăria notificată este obligată să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia".
S-a apreciat că Primăria municipiului Craiova nu s-a conformat acestor dispoziții legale, considerând, în mod eronat că bunurile solicitate nu intră în categoria bunurilor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, caz în care, dispoziția emisă de pârâtă este nelegală și ca atare, anulabilă.
Cu privire la starea bunurilor solicitate, instanța de apel a reținut că deși prin raportul de expertiză, s-a stabilit că inventarul Tipografiei "Speranța" era modern în perioada 1931-1949, actual acesta a devenit inaplicabil, iar această interpretare nu constituie o dovadă în sensul că bunurile au fost înlocuite, casate sau distruse.
Decizia pronunțată în apel a făcut obiectul criticilor promovate de pârâții Consiliul Local al municipiului Craiova și Primăria municipiului Craiova, prin intermediul recursului, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel s-a susținut că bunurile mobile ce fac obiectul reglementării art. 6 din Legea nr. 10/2001 trebuie să existe în materialitatea lor la momentul intrării în vigoare a actului normativ menționat și că, în raport de împrejurarea potrivit căreia utilajele ce au deservit tipografia "Speranța" nu mai sunt funcționale, nemaiîntâlnindu-se în tipografiile de astăzi se impune admiterea recursului, modificarea deciziei Curții de Apel Craiova, în sensul respingerii apelului reclamanților și menținerii ca legală și temeinică a sentinței Tribunalului Craiova.
Recursul este fondat.
Reclamanții au investit Tribunalul Craiova cu soluționarea unei contestații îndreptată împotriva dispoziției emisă în baza Legii nr. 10/2001, prin care Primăria Municipiului Craiova a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii, astfel cum au fost solicitate (sub forma despăgubirilor bănești) pentru bunurile mobile ce au constituit utilajele Tipografiei "Speranța".
Este de observat că măsurile reparatorii, prin echivalent (potrivit modalităților acestora conform modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, în vigoare la data introducerii acțiunii) solicitate în baza art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pot fi acordate cu condiția expres prevăzută de legiuitor ca acestea să existe fizic în patrimoniul unității deținătoare, la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv 14 februarie 2001.
Se impune totodată ca aceste bunuri să nu fi fost casate, înlocuite sau distruse, îndeplinirea condiției pozitive ca bunurile mobile să existe la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 trebuind dovedită de către reclamanți.
în cazul concret dedus judecății s-a stabilit printr-un raport de expertiză (fila 61 dosar 4795/2005 al Tribunalului Dolj) că, după naționalizarea Tipografiei "Speranța" întreg inventarul de utilaje a fost împărțit în țară, constituind întreprinderi de stat poligrafice.
Primăria municipiului Craiova, prin Direcția Administrației Publice Locale, în adresele nr. 37909 din 12 ianuarie 1998 și nr. 4221 din 9 februarie 1998 învederează că nu deține în arhiva sa, documente care să ateste destinația inventarului Tipografiei "Speranța", iar reclamanții nu au probat existența acestora, în materialitatea lor, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Mai mult, din concluziile raportului de expertiză rezultă indubitabil că utilajele respective chiar dacă există nu mai pot fi folosite în tipografiile moderne, acestea fiind dotate la nivelul tehnic actual cu utilaje ultramoderne de productivitate ridicată.
întregul inventar al fostei Tipografii "Speranța" nu mai poate fi utilizat în prezent, utilajele "casate" prin trecerea timpului, fiind neidentificate și nemaiexistând fizic.
Așa fiind, înalta Curte a admis recursul reclamanților, a casat decizia din apel, a respins apelul declarat de aceștia împotriva sentinței Tribunalului Dolj, făcând aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza primă și alin. (3) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4022/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4018/2007. Civil → |
|---|
