ICCJ. Decizia nr. 4018/2007. Civil
| Comentarii |
|
La 10 martie 2006 reclamantul C.M. a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Călărași, prin primar contestând legalitatea dispoziției nr. 764 din 15 februarie 2006 emisă de pârâtă, solicitând modificarea acesteia, în sensul includerii în locul moștenitorului C.C.(decedat), a moștenitorilor cuprinși în certificatul de moștenitor nr. 57 din 28 martie 2003 și obligarea la plata despăgubirilor bănești în valoare de 1.400.000.000 lei, urmare ofertei făcută de Primăria Călărași, prin dispoziția nr. 788 din 31 iulie 2001.
în motivarea contestației, întemeiată în drept pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul a arătat că prin dispoziția contestată s-a propus notificatorilor T.N., C.C., C.V. și C.M. acordarea de despăgubiri, în condițiile legi speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilul situat în Călărași, iar prin art. 3 al aceleiași dispoziții s-a stabilit că odată cu intrarea în vigoare a dispoziției nr. 764 din 15 februarie 2006 se revocă dispoziția nr. 788 din 3 iulie 2001.
Prin sentința civilă nr. 842 din 23 mai 2006, Tribunalul Călărași a admis contestația, apreciind că notificarea ce a avut ca obiect acordarea despăgubirilor bănești pentru imobilul mai sus individualizat, a fost formulată de T.N., C.C., C.V., B.A. și C.M., aceștia fiind moștenitorii defunctei A.E. (conform certificatului de moștenitor nr. 18/26 ianuarie 1998 emis de Biroul Notarului Public P.D.) și că dispoziția nr. 788 din 3 iulie 2001 a fost emisă numai cu privire la C.M., ceilalți moștenitori, fiind omiși.
Instanța de fond a arătat că nu poate fi precizat cuantumul despăgubirilor în raport de noile modificări aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005.
S-a menționat că notificatorul C.C. era decedat la data emiterii dispoziției contestate, fiind trecuți moștenitorii acestuia, alături de ceilalți notificatori.
împotriva sentinței Tribunalului Călărași a declarat apel pârâta Primăria municipiului Călărași, prin primar criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că reclamantul a solicitat modificarea dispoziției nr. 764 din 15 februarie 2006 emisă de pârâtă, fără însă a indica care sunt moștenitorii defunctului C.C.
Prin decizia nr. 739/A din 12 decembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința Tribunalului Călărași și a respins contestația formulată de C.M., ca neîntemeiată.
Pentru a decide ca atare, instanța de control judiciar ordinar a reținut că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă decesul defunctului C.C. și arată că nu s-a făcut dovada calității de persoane îndreptățite pentru moștenitorii acestuia, de astfel, neindicați.
Reclamantul a formulat acțiunea în calitate de moștenitor al defunctei A.E., susținând că îi reprezintă și pe ceilalți moștenitori, fără însă a depune dovezi în acest sens.
Așadar, dispoziția nr. 788 din 3 iulie 2001 care nu a intrat în circuitul civil propunea restituirea prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești corespunzătoare valorii imobilului, iar Primăria municipiului Călărași era îndreptățită a revoca această dispoziție, întrucât despăgubirile bănești nu se mai puteau acorda, în conformitate cu prevederile Legii noi nr. 247/2005, de imediată aplicare, în vigoare la data introducerii contestației, care stabilesc în titlu VII regimul și plata despăgubirilor, în acord cu noile prevederi legislative.
Decizia pronunțată de instanța de apel a făcut obiectul recursului declarat de reclamantul C.M. pentru motivele de nelegalitate, și încadrate generic în dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ.
Din dezvoltarea criticilor, astfel cum acestea sunt expuse, înalta Curte constată că acestea vizează istoricul litigiului, soluțiile date de instanțe, fără însă a evoca motivele de nelegalitate, în sensul textului procedural amintit.
Astfel, redactarea "motivelor de recurs" nu face posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Ca atare, deși dispozițiile art. 3021alin. (1) din același cod stabilesc că, cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității mențiunile descrise la lit. a) - d), având în vedere că este obligatorie indicarea, conform lit. c) a "motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" și față de împrejurarea că dezvoltarea acestora nu permit încadrarea "criticilor", astfel cum prevăd dispozițiile art. 306 alin. (3) teza finală, instanța a constatat nulitatea recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4015/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4007/2007. Civil → |
|---|
