ICCJ. Decizia nr. 4085/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 641 din 6 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, s-a respins ca nefondată contestația formulată de către reclamantul B.M. în contradictoriu cu pârâtul municipiul Fălticeni prin primar.
La soluționarea cauzei s-au avut în vedere probele administrate față de care s-au reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 719 din 11 mai 2005 s-a respins cererea de despăgubiri bănești formulată de către reclamant și s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent constând în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, după opțiunea reclamantului, cu referire la dispozițiile art. 11 alin. (4), (7) și (8) din Legea 10/2001.
Reclamantul a fost proprietarul imobilului casă de locuit și 200 mp teren aferent, imobil expropriat prin Decretul nr. 408/1981 cu acordarea de despăgubiri bănești în cuantum de 300 lei numai pentru suprafața de teren.
Casa a fost demolată iar terenul este ocupat de un ansamblu de blocuri.
Măsurile reparatorii în echivalent au fost stabilite în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 4, 7 și 8 din Legea 10/2001.
Pentru suprafața de 249,78 mp teren solicitat a fi restituit în natură reclamantul nu a făcut dovada proprietății iar acest teren nu a făcut nici obiectul notificărilor formulate în temeiul Legii 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 295 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, s-a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe, care a fost schimbată după cum urmează:
S-a admis în parte acțiunea. S-a desființat parțial dispoziția nr. 719 din 11 mai 2005 emisă de către pârât. S-a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul casă de locuit expropriat prin Decretul nr. 408/1981. A fost obligat primarul municipiul Fălticeni să facă reclamantului ofertă de compensare cu alte bunuri sau servicii în echivalent sau de despăgubiri acordate în condițiile legii speciale (capitolul VII din Legea 247/2005), pentru terenul aferent construcțiilor de 200 mp. A fost obligat intimatul să plătească reclamantului suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
în motivarea deciziei de apel, s-au arătat următoarele:
Construcțiile expropriate au fost demolate, astfel încât, acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu referire la dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea 10/2001 republicată, art. 11 alin. (2), (5), (6), (7) și (8) din aceeași lege, s-a reținut că reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri acordate în condițiile legii speciale cu Titlul VII.
în condițiile în care terenul nu este restituibil datorită construcțiilor existente pe el și afectațiunilor necesare folosirii acestora, s-a apreciat incidența art. 11 alin. (4) din lege, reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite de pârâtă sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.
împotriva deciziei de apel au declarat recurs ambele părți.
Reclamantul a criticat decizia pentru următoarele motive:
1. Prin decizia Curții de Apel s-a anulat dispoziția emisă de Judecătoria Municipiului Fălticeni dar aceasta a fost dată de Primăria Municipiului Fălticeni.
2. I s-au acordat despăgubiri bănești în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru construcțiile expropriate dar nu se menționează suma.
3. Solicită restituirea în natură a suprafeței de teren de 272 mp pe vechiul amplasament, întrucât concesiunea a fost făcută după efectuarea notificării în temeiul Legii nr. 10/2001.
Se solicită anularea concesiunii asupra terenului pentru același motiv pentru care solicită restituirea în natură.
4. Instanța a dispus să i se plătească suma de 1000 RON, dar a cheltuit 1700 RON conform actelor din dosar.
Pârâtul Municipiul Fălticeni a criticat decizia pentru următoarele motive:
1. Instanța a acordat despăgubiri bănești în loc de măsuri reparatorii în echivalent, așa cum prevede art. 11 din Legea nr. 10/2001.
2. Terenul a fost atribuit pe alt amplasament.
3. întrucât s-a admis în parte acțiunea, nu trebuia să se acorde cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, înalta Curte constată caracterul fondat al ambelor recursuri, în limita motivelor apreciate ca întemeiate, după cum urmează:
Recursul declarat de reclamant:
1. Prima critică formulată nu constituie un motiv de recurs sub incidența art. 304 C. proc. civ. ci o eroare materială ce poate fi îndreptată în condițiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ.
2. Cea de-a doua critică urmează să fie analizată împreună cu prima critică din celălalt recurs, datorită legăturii evidente dintre acestea.
în condițiile în care s-a reținut că imobilul în litigiu a fost expropriat, acestuia îi sunt aplicabile, indiferent că sunt terenuri sau construcții, dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 care reglementează exclusiv, cu caracter special, situația imobilelor expropriate.
Art. 11 din Legea nr. 10/2001, atât republicată cât și anterior, nu prevede ca modalitate de despăgubire forma bănească așa cum s-a dispus de către instanța de apel.
Făcându-se aplicarea art. 11 din Legea nr. 10/2001 se constată că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție, în limita sumei de 85.000 RON stabilită în cauză.
Cuantumul despăgubirilor poate fi stabilit de către instanță, prin interpretarea art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2007, ținând cont și de faptul că la data intrării în vigoare a noii legi, dispoziția era contestată în fața instanței de judecată.
3. Prin recurs reclamantul solicită restituirea unei suprafețe de 272 mp deși prin notificare a solicitat 200 mp, în aceste limite fiind și soluționată notificarea.
Instanța de apel a reținut că terenul nu este liber în sensul legii și deci restituibil, întrucât din expertiza de specialitate efectuată în cauză rezultă terenul de 200 mp este afectat de magazinul SC H. SRL pe o suprafață de 46 mp, platformă parcare de 115 mp și spațiu verde de 39 mp.
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001, care prevede posibilitatea pentru persoana îndreptățită să opteze pentru restituirea în natură și pentru imobilele care fac obiectul unui contract de concesiune [alin. (1)], urmând a se subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice care a încheiat un asemenea contract, dacă acest contract a fost încheiat potrivit legii.
Pe de altă parte, potrivit aceluiași raport de expertiză magazinul este construit din panouri demontabile, ceea ce nu constituie un impediment pentru restituirea imobilului în natură, în lumina Legii nr. 10/2001 [art. 10 alin. (3)].
Prin urmare, se constată că reclamantul este îndreptățit să i se restituie terenul în natură, urmând ca raporturile cu concesionarul care îl ocupă să se deruleze în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 10/2001, sub rezerva valabilității contractului de concesiune.
Valabilitatea contractului de concesiune solicitată a fi verificată de către reclamant nu poate fi analizată în litigiul de față în cadrul procesual al recursului, întrucât constituie o cerere nouă în condițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
4. în ceea ce privește cheltuielile de judecată, critică regăsită și în cuprinsul recursului declarat de pârât, se constată că în condițiile art. 274 C. proc. civ., reținute și de instanța de apel, reclamantului i se cuvin cheltuieli de judecată de 1700 RON în dosarul de apel.
Recursul declarat de pârât:
1. Prima și ultima critică au fost soluționate prin corelație cu criticile formulate de către reclamant, astfel cum s-a arătat mai sus.
2. Critica referitoare la atribuirea pe un alt amplasament este în afara cauzei în condițiile în care prin decizia de apel nu s-a dispus restituirea în natură a terenului.
Urmare a criticilor apreciate ca fondate în ambele recursuri, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 296 C. proc. civ., înalta Curte a admis ambele recursuri formulate în cauză și a dispus după cum urmează:
A admis recursurile declarate de reclamantul B.M. și de pârâtul Municipiul Fălticeni prin Primar împotriva deciziei 295 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.
A modificat în parte decizia în sensul că: a schimbat în tot sentința nr. 641 din 6 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă. A admis contestația. A anulat dispoziția nr. 719 din 11 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Fălticeni. A dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 200 mp situat în municipiul Fălticeni identificat conform raportului de expertiză topografică întocmit de expert F.J. (filele nr. 70 și următoarele din dosarul de apel) cu obligația restituirii despăgubirilor primite în sumă de 300 lei reactualizată. A constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în limita sumei de 85.000 Ron, pentru imobilul construcție.
A menținut celelalte dispoziții ale deciziei de apel.
A obligat pe pârât la plata sumei de 2320 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant (din care 620 Ron în dosarul de recurs), cu aplicarea art. 274 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4083/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4048/2007. Civil → |
|---|
