ICCJ. Decizia nr. 4269/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 7 decembrie 2005, la Tribunalul Argeș, reclamanții N.O., P.R. și P.B. au chemat în judecată Primăria municipiului Pitești solicitând, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafață de 266 mp situat în Pitești.
La data de 8 februarie 2006, reclamanții au depus la dosar o precizare, la care au anexat dispoziția nr. 183 din 1 februarie 2006 emisă de primarul municipiului Pitești, prin care au fost respinse cele două notificări de restituire în natură a terenului de 266 mp și de acordare a unor despăgubiri bănești pentru construcția (în suprafață de 115 mp) care a existat pe teren și care a fost demolată.
Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 153 din 18 septembrie 2006, a admis acțiunea, a anulat în parte dispoziția nr. 183/2006 emisă de primarul municipiului Pitești și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 266 mp, cu precizarea vecinătăților terenului. Prin aceeași sentință a fost menținută dispoziția administrativă cu privire la propunerea de acordare a unor "despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv" referitor la construcția demolată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul (teren de 266 mp și construcție) care a fost preluat în mod abuziv.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și de familie, prin decizia nr. 9/A din 18 ianuarie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria municipiului Pitești și de municipiul Pitești împotriva sentinței Tribunalului Argeș, cu aceeași motivare dezvoltată și prin considerentele hotărârii primei instanțe.
împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs Primăria municipiului Pitești și municipiul Pitești care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., au susținut, în esență, că reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului în litigiu ci doar la măsuri reparatorii prin echivalent deoarece terenul face parte din domeniul public al municipiului, fiind afectat de amenajări de utilitate publică.
Recursul nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit acestei legi, imobilele preluate în mod abuziv se restituie, de regulă, în natură, și în situația imobilelor demolate total restituirea în natură se dispune pentru terenul liber, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Părțile din prezentul litigiu au fost de acord că imobilul menționat în cererea de chemare în judecată a fost preluat în mod abuziv și că a fost demolată integral construcția ce a existat pe teren. Unitatea deținătoare, pârâtă în proces, a fost de acord cu măsuri reparatorii prin echivalent atât pentru construcția demolată cât și pentru teren, motivând că restituirea în natură a terenului nu este posibilă, cât timp pe teren a fost amenajată o piață.
Pentru identificarea terenului și stabilirea măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții, prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză (filele 66-68 din dosarul primei instanțe) s-a stabilit că terenul în litigiu în suprafață de 266 mp poate fi restituit în natură, că pe teren este turnat un strat de bitum care este deteriorat și că pe teren se mai află doar o construcție cu caracter provizoriu, construită din tablă. La raportul de expertiză a fost anexată o schiță în care este precizată amplasarea terenului.
Părțile nu au formulat obiecțiuni cu privire la concluziile raportului de expertiză.
Stabilind că terenul preluat în mod abuziv este în prezent liber, instanțele au aplicat corect Legea nr. 10/2001, hotărând restituirea în natură.
Nu este întemeiată susținerea făcută prin recurs că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece este afectat de amenajări de utilitate publică. Potrivit art. 10 din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile. Construcția cu caracter provizoriu, amenajată din tablă, existentă pe teren, este, neîndoielnic, o construcție ușoară și demontabilă, așa încât nu poate fi apreciată ca o amenajare de utilitate publică, în înțelesul Legii nr. 10/2001.
Decizia instanței de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, a fost respins recursul exercitat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4275/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4127/2007. Civil → |
|---|
