ICCJ. Decizia nr. 4275/2007. Civil
| Comentarii |
|
La 7 martie 2005, reclamanții U.E., U.C., U.I., U.A., P.E. au contestat legalitatea dispoziției nr. 20 din 1 februarie 2005 emisă de pârâta Primăria comunei Ion Creangă, solicitând în contradictoriu cu aceasta, anularea dispoziției contestate și acordarea de despăgubiri pentru "moara" din satul Izvor, comuna Averești, actuala comună Ion Creangă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
în motivarea contestației întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au arătat că acest teren a aparținut autorilor U.M. și U.N. și că a fost preluat de Stat, fără a le fi acordate despăgubiri, în anul 1962.
Prin dispoziția mai sus menționată, Primăria comunei Ion Creangă a respins notificarea privind restituirea "morii" acordându-i autorului U.N. 0,50 ha teren arabil, anterior apariției Legii nr. 10/2001, măsura aplicându-se pentru preluarea abuzivă.
Ca urmare a decesului reclamantului U.I. au fost introduși în cauză moștenitori acestuia U.C., I.U. și T.M.
Prin sentința civilă nr. 374/C din 3 iunie 2005, Tribunalul Neamț a respins contestația apreciindu-se că imobilul dobândit în anul 1962 nu mai are valoare economică și că pentru "moară" autorul U.N. a primit 0,50 ha teren arabil emițându-i-se titlul de proprietate nr. 39 din 29 martie 1995 în baza Legii nr. 18/1991.
împotriva acestei hotărârii au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 562 din 24 noiembrie 2005 a admis apelul.
A desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că prima hotărâre nu a fost pronunțată în contradictoriu și cu reclamanta P.E., nefîind citată în cauză deși figurează ca parte reclamantă.
La termenul din 26 aprilie 2006, reclamanții au precizat că utilajele din dotarea morii, care a fost preluată de Stat, nu mai există.
în rejudecare, Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 207/C din 26 aprilie 2006 a admis în parte contestația formulată de contestatorii U.C., P.E., U.A., U.A., U.R., U.C., I.U., T.M. (aceștia din urmă fiind moștenitorii reclamantului U.I.) în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Ion Creangă.
A anulat în parte dispoziția nr. 20 din 1 februarie 2005, în ceea ce privește respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru moara situată în satul Izvor, comuna Ion Creangă, județul Neamț.
A fost menținută dispoziția privind respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru utilajele și instalațiile din dotarea morii.
A fost obligată pârâta să înainteze A.N.R.P., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, notificarea contestatorilor, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii dispoziției contestate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Legile 18/1991 și 10/2001, deși sunt legi reparatorii prevăd proceduri speciale de restituire în natură a terenurilor preluate abuziv și de acordare a despăgubirilor, specifice unor anumite categorii de terenuri, așa încât nu se poate invoca acordarea de despăgubiri în baza legii fondului funciar, pentru bunuri ce fac obiectul altei legi de reparații și anume, Legea nr. 10/2001.
S-a apreciat că măsurile reparatorii pot fi acordate doar pentru construcție, nu și pentru utilajele din dotare și au fost invocate prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât bunurile, respectiv moara și utilajele au fost distruse, nemaiexistând în materialitatea lor.
Referitor la petitul privind despăgubirile solicitate s-a stabilit că potrivit art. 26 alin. (3) din aceeași lege, Tribunalul soluționează doar contestațiile formulate împotriva deciziei prin care s-a respins cererea de restituire în natură.
Pentru stabilirea și acordarea de despăgubiri Legea nr. 247/2005 de imediată aplicare prevede o procedură specială în titlu VII.
împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și susținând că în mod greșit nu le-au fost acordate despăgubiri și pentru utilajele și materialele de construcții încorporate în moară, acestea fiind bunuri preluate abuziv care intră sub incidența art. 6 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 257 din 6 decembrie 2006 a păstrat soluția și motivarea instanței de fond, respingând apelul reclamanților, ca nefondat.
Decizia din apel a făcut obiectul criticilor promovate prin intermediul recursului declarat de aceeași reclamanții, reiterând motivele din apel referitoare la interpretarea greșită dată de instanță, dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 arătând că instanța a apreciat eronat că utilajele și instalațiile din dotare morii nu mai există.
Recursul este nefondat.
Raportul juridic dedus judecății a fost corect analizat de instanța de fond, care a interpretat exact dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, potrivit acestui text de lege, măsurile reparatorii privesc utilajele, precum și instalațiile atașate (anexate) imobilelor preluate de stat în mod abuziv, în afară de cazul în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse.
în acesta sens, este de observat că articolul de lege mai sus evocat are în vedere categoria unor imobile prin destinație, așa cum acestea sunt definite de art. 468 alin. (l) C. civ.
Alin. (2) al art. 6 prevede că incidența beneficiului Legii nr. 10/2001 se apreciază în funcție de data intrării în vigoare a legii, fiind necesar ca bunurile respective să existe în patrimoniul unității deținătoare la acel moment.
Se impune, totodată, ca acestea să nu fi fost casate la aceea dată, respectiv la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, 14 februarie 2001.
De altfel, reclamanții au arătat că instalațiile și utilajele nu mai există în materialitatea lor, așa încât nu pot fi restituite, măsurile reparatorii putând fi acordate sub incidența art. 6 alin. (2), numai dacă sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege, în sensul că aceste bunuri să existe, nefiind casate, înlocuite sau distruse.
în speță, această condiție a existenței bunurilor nu a fost probată, așa încât hotărârile din apel și fond sunt legale și temeinice, instanțele aplicând corect prevederile alin. (2) al art. 6 din Legea nr. 10/2001.
Așa fiind, față de considerentele mai sus expuse, înalta Curte a făcut aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4281/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4269/2007. Civil → |
|---|
