ICCJ. Decizia nr. 5164/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 17 noiembrie 2003 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu N.L., Primăria comunei Peregu Mare și Prefectura județului Arad ca prin hotărârea ce se va pronunța :
- să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 4 din 14 ianuarie 2003 emisă de primarul comunei Peregu Mare prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din casă și intravilan în suprafață de 3237 mp înscris în C.F. 553 Peregu Mare, cu nr. top 90, către pârâtul N.L.;
- să se dispună rectificarea cărții funciare individualizată mai sus în sensul radierii dreptului de proprietate a lui N.L. ;
obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Arad prin sentința civila nr. 1301 din 4 octombrie 2006 a admis acțiunea formulata de reclamanta S.M. împotriva paraților primarul comunei Peregu Mare și N.L., dispunând anularea Dispoziției nr. 4 din 14 ianuarie 2003 emisa de primarul comunei Peregu Mare si a decis restabilirea situației anterioare de carte funciara privind imobilul înscris in C.F. 553 Peregu Mare, nr.top.90, dând instrucțiuni în acest sens si Oficiului de cadastru si Publicitate Imobiliara.
Prin aceeași sentința , în baza art. 25 din Legea nr. 10/2001, a obligat primarul comunei Peregu Mare, ca unitate deținătoare, sa se pronunțe prin dispoziție motivata asupra cererii de restituire în natura formulata de către reclamanta.
Pentru a decide astfel prima instanța a reținut ca, prin sentința civila nr. 1324 din 16 martie 2004 pronunțata de Judecătoria Arad în dosar nr. 12282/2002, modificata prin decizia civila nr. 2634 din 24 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 4004/2004, rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 2475 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 207 din 13 decembrie 2002 ș a celui cu nr. 31 din 29 martie 2000, prin care paratul N.L. a fost declarat unic moștenitor al defuncților D.A.M. și D.I.
Prin aceleași hotărâri s-a constatat calitatea reclamantei S.M. de unic moștenitor al defuncților D.A.M. și D.I., în calitate de fiica. Ca urmare a anularii certificatelor de moștenitor, s-a constatat că pârâtul nu are calitate de moștenitor al foștilor proprietari tabulari și prin urmare, nu are nici calitatea de persoana îndreptățită, potrivit art. 26 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, republicată și nu poate solicita restituirea imobilului în litigiu, ce a fost preluat în mod abuziv de la proprietarii tabulari D.A.M. și D.I.
Pentru cele de mai sus prima instanță a dispus anularea Dispoziției nr. 4 din 14 ianuarie 2003 emisa de primarul comunei Peregu Mare si a decis restabilirea situației anterioare de carte funciara privind imobilul înscris în C.F. 553 Peregu Mare, nr.top.90, dând instrucțiuni în acest sens și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Apelul declarat de pârâtul N.L. împotriva sentinței nr. 1301 din 4 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Arad a fost respins prin decizia civilă nr. 52 din 7 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 7374/59/2006.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că în cauză exista hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv sentința civila nr. 1324 din 16 martie 2004 pronunțata de Judecătoria Arad în dosar nr. 12282/2002, modificată prin decizia civila nr. 2634 din 24 noiembrie 2004 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 4004/2004, rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 2475 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 207 din 13 decembrie 2002 si a celui cu nr. 31 din 29 martie 2000, prin care pârâtul N.L. a fost declarat unic moștenitor al defuncților D.A.M. și D.I.
Totodată, prin aceleași hotărâri irevocabile s-a constatat calitatea reclamantei S.M. de unic moștenitor al defuncților D.A.M. și D.I., în calitate de fiică. Ca urmare a anulării certificatelor de moștenitor, s-a constatat că pârâtul nu are calitate de moștenitor al foștilor proprietari tabulari și prin urmare, nu are nici calitatea de persoana îndreptățită, potrivit art. 26 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, republicată și nu poate solicita restituirea imobilului în litigiu, care a fost preluat în mod abuziv de la proprietarii tabulari D.A.M. și D.I.
în contra acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul N.L., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
dispozițiile fostului art. 26 devenit actualmente art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu sunt incidente în speță întrucât acest articol se referă la atacarea în justiție de către cel ce se socotește îndreptățit a dispoziției prin care se refuză restituirea în natură;
dispoziția nr. 4 din 14 ianuarie 2003 prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului către pârât, care la acea dată avea calitate de persoană îndreptățită nu poate fi asimilată cu o dispoziție de refuz a restituirii în natură;
instanța de apel a pronunțat o hotărâre greșită motivând că datorită unui mod deficitar de lucru al instituțiilor administrative s-a ajuns la situația emiterii unei dispoziții de retrocedare în natură a unui imobil naționalizat în beneficiul unei persoane care nu avea calitate de persoană îndreptățită.
Recursul este nefondat.
Din întreg materialul probator este de observat că prin sentința civilă nr. 1324 din 16 martie 2004 pronunțata de Judecătoria Arad în dosar nr. 12282/2002, modificata prin decizia civila nr. 2634 din 24 noiembrie 2004 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 4004/2004, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr. 2475 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus anularea certificatelor de moștenitor cu nr. 207 din 13 decembrie 2002 și a celui cu nr. 31 din 29 martie 2000, prin care pârâtul N.L. fusese declarat unic moștenitor al defuncților D.A.M. și D.I.
S-a constatat totodată calitatea reclamantei S.M. de unic moștenitor al defuncților D.A.M. și D.I., aceasta având calitate de fiică.
Or, în această situație, este evident că potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001 pârâtul N.L. nu poate solicita restituirea imobilului preluat de la proprietarii tabulari D.A.M. și D.I., acesta neavând calitate de persoană îndreptățită.
Desigur că reclamanta S.M. a formulat notificare în baza Legii 10/2001, cu privire la același imobil însă existând o serie de neconcordante de ordin administrativ, s-a ajuns la situația emiterii unei dispoziții, respectiv Dispoziția nr. 4 din 14 ianuarie 2003, de retrocedare în natura a imobilului naționalizat în beneficiul pârâtului N.L., care nu avea calitatea de persoana îndreptățită.
Pe cale de consecință instanțele nu au făcut decât să reglementeze neconcordanțele survenite, în mod pe deplin justificat, aplicând atât dispozițiile Legii nr. 10/2001 cât și normele dreptului comun în materia nulităților, respectiv art. 948 și art. 968 C. civ.
Față de cele ce preced, susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul a fost respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5181/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5043/2007. Civil → |
|---|
