ICCJ. Decizia nr. 5188/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 3 martie 2005, reclamanții N.D., N.Ș. și N.A. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 31 din 27 ianuarie 2005 emisă de primarul orașului Băbeni, solicitând anularea acesteia și obligarea Primăriei orașului Băbeni să respecte proprietatea imobilului situat în Băbeni, județul Vâlcea.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin dispoziția contestată le-a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului menționat anterior și acordarea de despăgubiri pentru profitul nerealizat, fără ca pârâta să fi motivat această soluție de respingere a notificării.
Prin sentința civilă nr. 633 din 14 octombrie 2005, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a anulat dispoziția nr. 31 din 27 ianuarie 2005 și a obligat pârâta să emită dispoziție de restituire prin măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 940 mp, situat în Băbeni, identificat în schița raportului de expertiză.
A fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind revendicarea terenului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că terenul în litigiu nu a fost restituit în temeiul legilor fondului funciar, prin urmare acesta intră în categoria celor prevăzute de art. 2 rap. la art. 6 și art. 21 din Legea nr. 10/2001 și neputându-se restitui în natură reclamanților, aceștia sunt îndreptățiți la restituire în echivalent.
A mai reținut instanța de fond că decizia contestată ar fi trebuit să cuprindă motivele pe care se fondează soluția adoptată, dispoziție legală ce nu a fost respectată în speță, în art. 1 al dispoziției menționându-se doar că "terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001".
în ceea ce privește cererea de revendicare, accesorie cererii principale, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, dat fiind că în speță este incidentă Legea nr. 10/2001, lege specială în materie.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta.
Prin decizia civilă nr. 34 din 6 martie 2006, Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de pârâta Primăria orașului Băbeni și a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamanților.
A fost respins ca nefondat apelul reclamanților.
în considerentele deciziei s-a reținut că, pentru o parte din terenul agricol în suprafață de 3750 mp preluat de C.A.P. de la autorii reclamanților în anul 1961, aceștia au beneficiat de dispozițiile speciale reparatorii ale Legii nr. 18/1991, astfel că și pentru diferența de teren nerestituită, reclamanții ar fi trebuit să urmeze tot procedura prevăzută de această lege, neputându-se considera că terenul intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
în acest sens, instanța a reținut ca aplicabile în speță dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991, republicată, considerându-se că în mod corect dispoziția emisă de primar cuprindea motivarea că în speță nu erau aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.
Pentru aceleași considerente, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Recurenții au criticat decizia instanței de apel sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 288 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că apelul declarat de pârâtă nu a fost depus la instanța care a pronunțat hotărârea apelată (Tribunalul Vâlcea), ci direct la Curtea de Apel Pitești, acest aspect fiind sancționat de lege cu nulitatea absolută a apelului.
Cu toate acestea, instanța de apel a admis calea de atac promovată de pârâtă, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
S-a mai invocat ca motiv de recurs și faptul că apelul a fost declarat de Primăria orașului Băbeni, entitate ce nu avea calitate procesuală, aceasta revenind primarului, în calitate de reprezentant al autorității administrativ-teritoriale.
Recurenții au formulat critici și pe fondul cauzei, arătând în esență că, terenul ce a făcut obiectul notificării nu putea fi restituit în temeiul Legii nr. 18/1991, întrucât a fost expropriat în anul 1973, ceea ce înseamnă că urmează calea Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 și urm. din legea specială de reparație, fiind vorba de un teren preluat în mod abuziv.
Pârâta Primăria orașului Băbeni a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat.
Recurenții au invocat prin motivele de recurs excepția nulității apelului declarat de pârâta Primăria orașului Băbeni, în sensul că acesta nu a fost depus la instanța a cărei hotărâre a fost apelată.
Potrivit dispozițiilor art. 288 alin. (2) C. proc. civ., apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.
în legătură cu acest text se remarcă faptul că, pentru ipoteza nerespectării care o impune, legiuitorul a prevăzut sancțiunea nulității exprese.
în speță, nu rezultă cu certitudine că apelul declarat de Primăria orașului Băbeni a fost depus la Tribunalul Vâlcea, care era instanța a cărei hotărâre fusese atacată cu această cale de atac, existând neconcordanțe între rezoluția aflată pe adresa de înaintare a apelului de către pârâtă și adresa nr. 1296/A din 5 decembrie 2005 emisă de Curtea de Apel Pitești.
Astfel, din această adresă emisă de Curtea de Apel Pitești (nr. 1296/A) se reține că cererea de apel formulată de Primăria orașului Băbeni împotriva sentinței civile nr. 633 din 14 octombrie 2005 a fost trimisă Tribunalului Vâlcea, tocmai în vederea respectării dispoziției art. 288 alin. (2) C. proc. civ., pentru a fi înaintată instanței de apel împreună cu dosarul și dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii, ceea ce înseamnă că apelul a fost depus direct la Curtea de Apel Pitești și nu la Tribunalul Vâlcea, ca instanță a cărei hotărâre era atacată.
întrucât din actele aflate la dosar nu rezultă cu certitudine dacă apelul pârâtei a fost depus la instanța a cărei hotărâre era atacată, respectiv Tribunalul Vâlcea și având în vedere că recurenții au invocat excepția nulității acestui apel, se impune admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Pitești și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța va verifica dacă în cauză au fost respectate dispozițiile art. 288 alin. (2) C. proc. civ., urmând a fi analizate și celelalte motive invocate de recurenți.
Pentru aceste considerente, ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul declarat de reclamanți, a casat decizia criticată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Pitești.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5273/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5186/2007. Civil → |
|---|
