ICCJ. Decizia nr. 5186/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 5 septembrie 2006, C.Z. a solicitat instanței, în contradictoriu cu primarul comunei Sepreuș, județul Arad, ca în temeiul modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, să oblige pârâtul de a emite o dispoziție motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilelor înscrise în C.F. 4441 și 4779 Sepreuș, reprezentând sediul Primăriei cu birourile, magaziile și atelierele aferente.
în motivarea cererii, reclamantul a învederat că, deși notificat, pârâtul a refuzat să-și îndeplinească obligația prevăzută prin dispozițiile art. 20 alin. (3) și art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Printr-un al 2-lea capăt de cerere, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii, în cuantum de 100 lei/zi întârziere, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la data emiterii deciziei, în temeiul art. 1073 C. civ.
Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința nr. 1501 din 1 noiembrie 2006, a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât să emită dispoziție motivată privind restituirea în natură a imobilelor din C.F. 4441 și 4779 Sepreuș, reținând în esență că deși nemișcătoarele au mai făcut obiectul unei cereri de restituire, soluționată anterior prin dispoziția nr. 400 din 17 decembrie 2002, dreptul reclamantului de a reitera cererea a renăscut, urmare modificării art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005.
Capătul de cerere vizând plata daunelor cominatorii, a fost respins cu motivarea că această pretenție nu se justifică, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu.
Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă care, prin decizia nr. 55 din 7 februarie 2007, în esență cu aceeași motivare, a respins apelul pârâtului.
în cauză, a declarat recurs în termen legal, primarul comunei Sepreuș, județul Arad, care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susține în esență că instanțele au soluționat litigiul prin aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materie, în condițiile în care în legătură cu solicitarea de a restitui în natură imobilele în litigiu, au mai emis anterior o dispoziție motivată care a și fost atacată în instanță, făcând obiectul unor hotărâri irevocabile.
Totodată, se mai arată, instanțele au acordat reclamantului, mai mult decât acesta a cerut, în condițiile în care prin cererea introductivă s-a solicitat doar obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții motivate de soluționare a cererii de restituire iar instanțele au impus ca dispoziția să aibă un anumit conținut.
Recursul se privește ca fondat.
Prin notificarea formulată la 5 februarie 2002, C.Z., a solicitat Prefecturii județului Arad, în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură sau acordarea despăgubirilor bănești, în valoare de 250.000 Euro, pentru imobilele (construcții și teren aferent) situate în comuna Sepreuș nr.181, județul Arad.
Prin dispoziția nr. 400 din 17 decembrie 2002, emisă de Primarul comunei Sepreuș, cererea a fost respinsă, cu motivarea că imobilele solicitate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, întrucât sunt proprietatea comunei Sepreuș, intrate în patrimoniul acesteia, prin cumpărare, astfel cum rezultă din mențiunile inserate în C.F. 4441 și 4449 Sepreuș.
Persoana îndreptățită a atacat în instanță această dispoziție, prin sentința civilă nr. 886 din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Arad, contestația fiind admisă în parte, cu consecința restituirii către reclamant (în calitate de moștenitor al fostului proprietar C.I.) a parcelelor cu nr. top 375-376/1 și 375-376/4 precum și a construcțiilor cu destinația de garaj și magazie.
S-a dispus totodată ca biroul de carte funciară al Judecătoriei Chișineu Criș, să întabuleze dreptul de proprietate al reclamantului asupra celor două parcele.
Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, care, prin decizia nr. 801 din 29 aprilie 2004, a respins apelurile declarate de primarul comunei Sepreuș și respectiv Consiliului local Sepreuș, luând act totodată de renunțarea la judecarea apelului declarat de reclamantul C.Z.
Din cele mai sus expuse reiese că, în legătură cu solicitarea vizând restituirea în natură a imobilelor în litigiu, s-a parcurs atât procedura administrativă prealabilă cât și etapa contencioasă, asupra contestației formulată de cel în cauză pronunțându-se o hotărâre judecătorească irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat.
împrejurarea că Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 "privind reforma în domeniile proprietății și justiției" a operat mai multe modificări și completări Legii nr. 10/2001, nu echivalează cu o repunere în termenul inițial stabilit pentru formularea notificărilor și nici nu dă dreptul persoanelor îndreptățite de a reitera cererile de restituire, cu atât mai mult cu cât, cazul în speță, actul ce marchează finalizarea procedurii administrative, a fost supus controlului judecătoresc.
Ca atare, în condițiile în care, cel în cauză, a avut acces liber la justiție, recunoscându-i-se o parte din pretențiile formulate (soluție cu care s-a declarat de altfel de acord atâta vreme cât și-a retras apelul formulat împotriva hotărârii dată la fond) nu se poate susține că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau ale Protocolul adițional nr. 1, la care face trimitere instanța de control judiciar.
Așa fiind, recursul a fost admis cu consecința casării ambelor hotărâri date în cauză și a respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5188/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5201/2007. Civil → |
|---|
