ICCJ. Decizia nr. 6001/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6001/2007
Dosar nr. 2757/33/200.
Şedinţa publică din 21 septembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii B.A. şi B.L. prin acţiunea promovată la Judecătoria Cluj-Napoca au solicitat ca instanţa, prin hotărâre judecătorească în contradictoriu cu pârâţii A.A.R. şi H.A.A. să valideze oferta de plată a sumei de 7.042.980.000 lei, depusă la CEC Cluj, cu chitanţa nr. 127/253360102 din 8 aprilie 2003 pentru achitarea diferenţei de preţ stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat între părţi la 30 octombrie 2002 şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat la data menţionată anterior, au achiziţionat de la pârâţi imobilul, situat în Cluj-Napoca, evidenţiat în C.F. nr. 127702 Cluj-Napoca A+1, nr. top 184/1, cu preţul de 370.000 dolari SUA, urmând ca diferenţa de 205.000 dolari SUA să fie achitată până la data de 30 noiembrie 2000, odată cu semnarea contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Deoarece, până la data respectivă nu s-a încheiat procesul pentru sistarea indiviziunii între pârâţi şi coproprietarii imobilului, părţile au convenit prelungirea datei părţii până la 1 ianuarie 2003 şi apoi încă 45 de zile după pronunţarea hotărârii în acel proces, dar nu mai târziu de 1 martie 2003.
În apropierea datei finale, între părţi au apărut neînţelegeri, motiv pentru care reclamanţii i-au notificat în legătură cu intenţia lor de a efectua plata diferenţei de preţ, dar aceştia nu s-au prezentat pentru ridicarea sumei, motiv pentru care a fost consemnată la CEC în favoarea lor.
Prin încheierea civilă nr. 21 din 7 ianuarie 2004, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Fiind astfel investit, Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 412 din 18 aprilie 2006 a admis acţiunea formulată de reclamanţii B.A., B.L. şi a validat oferta de plată a sumei de 7.042.980.000 lei, consemnată la CEC, sucursala Cluj, cu chitanţa nr. 127/253360102 din 8 aprilie 2004 şi au fost obligaţi pârâţii în solidar la plata sumei de 2392,6 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărât astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că toate condiţiile ofertei de plată şi consemnaţiune, prevăzute de art. 586-590 C. proc. civ. şi art. 1114 C. civ. sunt îndeplinite.
Astfel, oferta de plată s-a făcut în mod regulamentar prin executorul judecătoresc, pârâţii fiind somaţi să primească valoarea datorată (conform art. 587 C. proc. civ.), somaţia fiind comunicată ambilor pârâţi de către executor, cu precizarea zilei, orei şi locului unde suma trebuia să fie predată.
La data stabilită, pârâtul A.A.R. a solicitat un termen de gândire pentru câteva ore, dar la ora stabilită niciunul dintre pârâţi nu s-au mai prezentat pentru ridicarea sumei, situaţia în care reclamanţii au procedat la depunerea sumei transformate în lei la CEC, conform recipisei de consemnare seria A nr. 1979998 din 8 aprilie 2003.
S-a reţinut că, nu trebuiau achitate sume în plus faţă de cea stabilită prin contract, deoarece nu au existat întârzieri, notificarea fiind făcută la 27 februarie 2003, pentru data de 28 februarie 2003, care era ultima zi înainte de expirarea termenului contractual, stabilit prin actul adiţional din 30 octombrie 2002, şi anume 1 martie 2003.
Apărarea pârâtei, în sensul că aceasta nu ar fi agreat prelungirea termenului contractual, a fost înlăturată, deoarece s-a statuat irevocabil, prin Decizia civilă nr. 2618/A din 20 decembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, menţinută prin Decizia nr. 2460 din 6 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că această prelungire a termenului este opozabilă şi pârâtei H.A.A.
Astfel, la data de 28 februarie 2003, executorul judecătoresc a constatat că întreaga sumă era în mâna reclamanţilor debitori, încât depunerea ei numai la 8 aprilie 2003 nu le este imputabilă. De altfel, legea incidenţă nu stipulează obligativitatea depunerii sumei în aceeaşi zi la CEC.
Ca urmare a verificării registrului de valori al Judecătoriei Cluj-Napoca s-a constatat că întreaga sumă a fost ridicată de pârâtul creditor A.A.R. la data de 28 iunie 2004, fiind astfel finalizată procedura ofertei de plată şi consemnaţiuni prin îndestularea creditorilor cu suma datorată, ce s-au bucurat de fructele sumei deosebit de mari.
S-a mai reţinut că, atâta timp cât prin contractul semnat de părţi a fost stabilită obligaţia de achitare a preţului către pârâţi, fără a fi fost divizată plata între cei doi creditori, executarea obligaţiei de plată către unul dintre aceştia apare îndestulătoare şi dă descărcare faţă de toţi creditorii, conform art. 1101 C. civ., plata fiind indivizibilă.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 376 A din 13 octombrie 2006, confirmând soluţia instanţei de fond, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta H.A.A. împotriva sentinţei civile nr. 412 din 18 aprilie 2006 a Tribunalului Cluj şi a obligat-o să plătească intimatului B.A. suma de 500 RON cheltuieli de judecată în apel, parţiale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta H.A.A., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor din recurs, sunt reiterate motivele din apel, învederându-se următoarele:
Se susţine că, prin hotărârea recurată s-au aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 586-589 C. proc. civ. şi art. 1114-1116 C. civ., în sensul că, suma depusă la CEC de către reclamanţi este insuficientă, lipsind dobânda aferentă, deoarece trebuia consemnată la o dată fixă. Depunerea sumei peste o lună şi o zi obliga reclamanţii şi la depunerea sumei ce reprezenta dobânda aferentă.
Se mai susţine că, recurenta pârâtă nu şi-a exprimat acordul pentru prelungirea termenului de plată până la 1 martie 2003 şi nici nu a semnat actul adiţional prin care s-a consemnat prorogarea termenului.
În plus, se învederează că, faţă de data stipulată în contractul adiţional, aceea de 1 martie 2003 şi data de 8 aprilie 2003, când s-a consemnat suma la CEC evidenţiază faptul că au depăşit cu mult termenul convenit, culpa lor, fiind evidentă.
Mai susţine recurenta lipsa consimţământului său la perfectarea actului adiţional de prelungire a termenului de plată a preţului şi că plata ce trebuia făcută la data stabilită la termenului iniţial trebuia să aibă caracter divizibil în raport cu cei doi vânzători, caracter ce pretinde a fi adus la cunoştinţa reclamanţilor chiar la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanţii B.A., B.L., prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat cu pârâţii au achiziţionat imobilul, situat în Cluj-Napoca, evidenţiat în C.F. 127702 Cluj-Napoca A+1, nr. top 184/1, cu preţul de 370.000 dolari SUA, urmând ca diferenţa de 205.000 dolari SUA să se achite până la 30 noiembrie 2002, odată cu semnarea contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Deoarece între pârâţi şi coproprietarii imobilului exista un proces pentru sistarea indiviziunii, s-a convenit prelungirea datei plăţii până la 10 ianuarie 2003, iar apoi cu încă 45 de zile, după data pronunţării hotărârii în procesul respectiv, dar nu mai târziu de 1 martie 2003. În apropierea datei finale pentru achitarea diferenţei de preţ au intervenit neînţelegeri între pârâţi, care au fost notificaţi de intenţia reclamanţilor pentru efectuarea respectivei sume din preţ, însă pârâţii nu s-au prezentat pentru ridicarea banilor, încât suma a fost consemnată la CEC în favoarea acestora.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, afirmaţiile pârâtei recurente referitoare la faptul că a cerut reclamanţilor să efectueze o plată divizată, între ea şi soţ, în cote de proprietate anterior stabilite, nu s-au dovedit.
Înscrisurile care individualizează convenţia de vânzare-cumpărare şi actul adiţional la convenţie, evidenţiază cu certitudine caracterul indivizibil al datoriei, al obligaţiei de plată a preţului, stabilită în sarcina cumpărătorilor.
În plus, prin Decizia civilă nr. 2618/2004 a Curţii de Apel Cluj s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că, prelungirea termenului contractual de plată a diferenţei de preţ este opozabilă şi soţului care nu a semnat actul adiţional, în cauză pârâta recurentă, considerându-se că soţul semnatar a acţionat în limitele mandatului tacit de reprezentare.
Referitor la termenul limită pentru efectuarea plăţii (1 martie 2003), este evident că a intervenit o întârziere, ce nu este imputabilă debitorilor, ci exclusiv creditorilor, care au refuzat plata efectuată la termen şi care au determinat pe debitori (reclamanţii) să iniţieze procedura consemnaţiunii.
De fapt, potrivit art. 1024 C. civ., în lipsa unor stipulaţiuni contrare prin contract, termenul se presupune că a fost prevăzut în favoarea debitorului, în speţă al celor doi reclamanţi.
În acest sens, trebuie reţinut că debitorii nu aveau numai obligaţia, dar şi dreptul subiectiv de a plăti preţul, astfel că înainte de împlinirea termenului de plată, 1 martie 2003, respectiv la 27 februarie au comunicat celor doi creditori, prin executorul judecătoresc o cerere de ofertă de plată.
Ca urmare, la 28 februarie 2003, cei doi debitori s-au prezentat la Biroul executorului judecătoresc, având „banii la mână", dar creditorii au refuzat primirea preţului.
În aceste condiţii, oferta reală de plată a fost urmată de consemnaţiune, realizată de către debitori la 8 aprilie 2003, când au consemnat întreaga sumă la dispoziţia ambilor creditori.
în acest mod, s-a îndeplinit procedura ofertei de plată reale, urmată de consemnaţiune şi consemnarea sumei la dispoziţia creditorilor a devenit liberatorie pentru aceştia.
În plus, s-a făcut dovada că unul dintre creditori (A.A.R.) a ridicat suma de bani consemnată în luna iunie 2004.
În raport de cele arătate, se reţine că normele substanţiale incidente în cauză au fost corect aplicate şi interpretate, faţă de starea de fapt reală, norme prevăzute de art. 1114, art. 1121 C. civ. şi art. 586-590 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind legală şi în afara criticilor formulate de recurentă.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta H.A.A. împotriva deciziei nr. 376/A din 13 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5930/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5837/2007. Civil → |
|---|
