ICCJ. Decizia nr. 6596/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6596/200.
Dosar nr. 244/63/2005
Şedinţa publică din 12 octombrie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 15 septembrie 2005 reclamantele B.A. şi I.V. au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Craiova şi pe Primarul Municipiului Craiova, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să-i oblige pe pârâţi să emită o decizie motivată în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care să dispună restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în Craiova, imobil constând în teren în suprafaţă de 648 mp.
Reclamantele şi-au precizat acţiunea la 21 iunie 2006 în sensul că au solicitat obligarea pârâţilor să le restituie în natură terenul în suprafaţă de 648 mp situat în Municipiul Craiova.
La 26 septembrie 2006 reclamantele şi-au precizat a doua oară acţiunea solicitând şi anularea dispoziţiei nr. 5879 din 17 iulie 2002 emisă de Primarul Municipiului Craiova, prin care s-a propus să li se acorde măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti (eventual titluri de valoare) pentru imobilul situat în Craiova, notificat sub nr. 238/N/2001.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1499 din 14 noiembrie 2006, a respins acţiunea precizată formulată de reclamantele B.A. şi I.V. ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că terenul în litigiu a fost proprietatea autorului reclamantelor, B.D., în prezent decedat, fiind dobândit de acesta prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1921/459 din 17 noiembrie 1960 de către fostul notariat de stat principal al oraşului Craiova şi că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 344 din 25 mai 1965 în scopul construirii unui Complex sportiv în oraşul Craiova. Totodată tribunalul a mai reţinut că terenul în litigiu se găseşte în incinta Complexului sportiv „Ion Oblemenco" din Municipiul Craiova, deci este afectat unor amenajări de utilitate publică a localităţii şi că face parte din domeniul public al municipiului astfel că nu poate fi restituit în natură, reclamantele urmând să primească despăgubiri în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 412 din 2 aprilie 2007 a admis apelul declarat de reclamante şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 1499 din 14 noiembrie 2006 în sensul că a admis acţiunea, a desfiinţat dispoziţia nr. 5879 din 17 iulie 2002 emisă de Primarul Municipiului Craiova şi a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 648 mp situat în Craiova identificat conform soluţiei expertizei tehnice efectuate în dosar şi care face parte integrantă din hotărâre.
Aceeaşi curte de apel prin încheierea nr. 6 din 23 aprilie 2007 a admis cererea formulată de reclamantele B.A. şi I.V. şi a dispus în temeiul art. 281 C. proc. civ. îndreptarea erorii materiale din conţinutul dispozitivului deciziei civile nr. 412 din 2 aprilie 2007 în sensul că adresa corectă a terenului de 648 mp, restituit în natură.
Instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că deşi imobilul face parte din domeniul public al Municipiului Craiova, este un teren viran, nefiind afectat scopului pentru care s-a făcut exproprierea întrucât nu a fost inclus un perimetrul bazei de antrenament, fiind situat în afara incintei împrejmuite, la o oarecare distanţă de terenurile de sport, astfel că poate fi restituit în natură reclamantelor.
Primarul Municipiului Craiova a declarat recurs atât împotriva deciziei nr. 412 din 2 aprilie 2007 cât şi împotriva încheierii nr. 6 din 23 aprilie 2007 ambele pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
In motivarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 412 din 2 aprilie 2007, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ. se susţin următoarele :
1. dispunând restituirea în natură a imobilului în litigiu instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti întrucât numai entităţile deţinătoare au plenitudine de competenţă în soluţionarea notificărilor care fac obiectul procedurii administrative, situaţie în care instanţa de judecată nu poate dispune în mod direct restituirea în natură a unui imobil atâta timp cât nu a fost emisă o dispoziţie de restituire, de respingere sau de acordare a măsurilor reparatorii;
2. instanţa trebuia să încadreze acţiunea intimatelor-reclamante ca o acţiune în obligaţia de a face, să constate îndreptăţirea celor în cauză la măsuri reparatorii şi să oblige unitatea deţinătoare la emiterea unei dispoziţii/decizii motivate;
3. precizarea de acţiune prin care s-a solicitat anularea dispoziţiei nr. 5879 din 17 iulie 2002 emisă de Primarul Municipiului Craiova a fost tăcută tardiv în raport de prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ.;
4. acţiunea intimatelor-reclamante trebuia respinsă ca lipsită de temei pe considerentul că prin art. 33 al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 au fost abrogate dispoziţiile art. 30 şi art. 34 - 40 din Legea nr. 10/2001;
5. instanţa nu a clarificat identitatea dintre imobilul preluat de stat prin expropriere şi cel revendicat de intimatele-reclamante prin notificare;
6. terenul în litigiu face parte din domeniul public al municipalităţii fiind exceptat de la restituirea în natură.
In recursul declarat împotriva încheierii nr. 6 din 23 aprilie 2007, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susţine că soluţia pronunţată pe fond de către curtea de apel fiind rezultatul unei greşeli de judecată, poate fi îndreptată numai prin exercitarea căii de atac extraordinare a recursului şi nu potrivit art. 281 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate în sensul consideraţiilor ce succed:
La 31 mai 2001 intimatele-reclamante au trimis o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 Primăriei Municipiului Craiova prin care au solicitat să li se restituie în natură un teren în suprafaţă de 648 mp ce a fost expropriat în baza Decretului nr. 344/1965.
In notificare nu este indicată adresa unde este situat terenul, sau alte elemente de identificare şi nici valoarea acestuia.
Primarul Municipiului Craiova a emis o primă dispoziţie cu nr. 5879 din 17 iulie 2002 prin care a înaintat dosarul Prefecturii judeţului Dolj cu propunerea de acordare intimatelor-reclamante de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti (eventual titluri de valoare ) pentru imobilul situat în Craiova, notificat sub nr. 238/N/2001.
Intimatele-reclamante s-au adresat Prefecturii judeţului Dolj care, sesizând că prin dispoziţia menţionată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un alt imobil decât cel solicitat, a restituit notificarea în anul 2004 recurentului-pârât pentru a emite o dispoziţie motivată în legătură cu imobilul situat în Craiova.
Din probele dosarului nu rezultă dacă dispoziţia nr. 5879 din 17 iulie 2002 a fost anulată de către emitent, însă intimatele-reclamante au fost invitate să se prezinte la 18 mai 2005 la sediul primăriei în vederea încheierii procesului-verbal privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent; cele în cauză nu au dat curs acestei invitaţii.
La 30 mai 2005 intimatele-reclamante se adresează Primarului Municipiului Craiova arătând că în mod greşit li s-au acordat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în str. , că în realitate terenul proprietatea autorului lor se găseşte în str. nr. 12, şi că nu sunt de acord să primească măsuri reparatorii prin echivalent, ci doresc restituirea în natură a imobilului.
Pe parcursul derulării procesului în faţa instanţei de fond recurentul-pârât a depus la dosar o nouă dispoziţie cu acelaşi număr 5879 din 17 februarie 2002 prin care le propune intimatelor-reclamante acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti ( eventual titluri de valoare ) pentru imobilul situat în Craiova.
In urma depunerii la dosar a acestei noi dispoziţii, intimatele-reclamante şi-au modificat acţiunea la 21 iunie 2006 şi respectiv 26 septembrie 2006.
Potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ. la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum şi pentru a propune noi dovezi. In acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.
Textul nu are caracter imperativ, astfel încât reclamantul poate să-şi modifice cererea şi după prima zi de înfăţişare, dacă pârâtul nu se opune, însă numai în faţa primei instanţe pentru a nu se răpi părţilor un grad de jurisdicţie.
In cazul în speţă recurentul-pârât nu s-a opus celor două modificări ale contestaţiei astfel că nu poate ridica obiecţii în recurs susţinând că instanţa ar fi încălcat prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
Conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ. în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Aşadar, instanţa nu poate depăşi limitele învestirii sale, dar totodată ea nu poate să lase nesoluţionate capetele de cerere cu a căror judecare a fost legal sesizată.
Prin modificările acţiunii intimatele-reclamante au cerut anularea celei de-a doua dispoziţii emise de Primarul Municipiului Craiova şi restituirea în natură a imobilului în litigiu, situaţie în care instanţa nu-1 putea obliga pe pârât la emiterea unei dispoziţii/decizii motivate prin care să constate îndreptăţirea celor în cauză la măsuri reparatorii - astfel cum se susţine în recurs - fără ca prin aceasta să nu încalce limitele învestirii şi principiul disponibilităţii.
Din întreaga economie a Legii nr. 10/2001 rezultă că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie, de regulă, în natură şi numai când acest lucru nu este posibil se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
In alin. (4) al aceluiaşi articol se prevede că în cazul în care dispoziţia motivată de soluţionare a cererii de restituire în natură este atacată în justiţie de persoana îndreptăţită, în funcţie de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziţia va adopta o poziţie procesuală raportată la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispoziţia va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluţiilor date de instanţele de judecată.
In contextul acestor prevederi legale, cât şi în raport de principiul plenitudinii de competenţă a instanţelor judecătoreşti, tribunalul sesizat în condiţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată ca în cazul în speţă, poate să dispună restituirea în natură a unui imobil, fără ca prin aceasta să depăşească atribuţiile puterii judecătoreşti.
Este adevărat că prin art. 33 al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 au fost abrogate dispoziţiile art. 30 şi art. 34 - 40 din Legea nr. 10/2001, însă nu se poate susţine că datorită acestui fapt acţiunea intimatelor-reclamante ar fi trebuit respinsă pentru lipsa interesului atâta timp cât cele în cauză au solicitat anularea unei decizii emisă de recurentul-pârât prin care li s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent şi restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Imobilul proprietatea autorului intimatelor-reclamante este situat în Municipiul Craiova, în prezent str. Râului şi acest lucru rezultă din titlul de proprietate al acestuia, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1921/459 din 17 noiembrie 1960, din adresele nr. 2776/2001, nr. 22348/1999 şi nr. 16316/2004 ale Primăriei Municipiului Craiova, din adresele nr. 1342/1999, nr. 1343/1999 şi nr. 2119/2006 ale Direcţiei pentru sport a judeţului Dolj cât şi din Decretul de expropriere nr. 344 din 25 mai 1965.
Identitatea dintre imobilul preluat de stat prin expropriere şi cel revendicat de intimatele-reclamante prin notificare a fost stabilită de expertiza tehnică efectuată de ing. M.P., probă ce nu a fost contestată de niciuna dintre părţi.
Potrivit acestui raport de expertiză topografică, terenul ce a aparţinut autorului intimatelor-reclamante, trecut în proprietatea statului prin expropriere, nu este ocupat în prezent de construcţii noi şi nici afectat servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale municipiului, fiind un teren viran situat în afara perimetrului împrejmuit al complexului sportiv.
In aceste condiţii terenul în litigiu poate fi restituit în natură, conform art. 10 din Legea nr. 10/2001 republicată, chiar dacă face parte din domeniul public al municipiului Craiova, astfel cum în mod corect a stabilit curtea de apel.
Pe de altă parte, potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Pe această cale nu se poate urmări îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond al raporturilor dintre părţi, întrucât nu prezintă caracterul unei erori materiale.
Menţionarea în dispozitivul deciziei civile nr. 412 din 2 aprilie 2007 a faptului că terenul a cărui restituire în natură s-a dispus este situat în Craiova nu reprezintă o greşeală de judecată, astfel cum se susţine prin recurs - ci o eroare materială ce se putea îndrepta conform art. 281 C. proc. civ. întrucât adresa imobilului nu a constituit obiect al disputei părţilor.
Hotărârile criticate fiind date cu aplicarea corectă a legii recursurile sunt nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 412 din 2 aprilie 2007 şi a încheierii nr. 6 din 23 aprilie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6604/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6495/2007. Civil → |
|---|
