ICCJ. Decizia nr. 6642/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6642/200.
Dosar nr. 4960/45/ 2006
Şedinţa publică din 15 octombrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Deliberând în cauză, constată următoarele
Prin sentinţa civilă nr. 1184 din 17 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost respinsă cererea reclamantului O.Ş. în contradictoriu cu Primarul comunei Ţibana.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul în baza Legii nr. 10/2001, prin notificarea nr. 2434 din 12 februarie 2002 a solicitat restituirea unui teren agricol, o moară şi o garnitură de tren.
Prin dispoziţia nr. 1241 din 17 octombrie 2002, emisă de Primarul comunei Ţibana a fost respinsă cererea reclamantului O.Ş. şi a înaintat notificarea spre competentă soluţionare Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Reclamantul a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, solicitând restituirea unor terenuri agricole, a unor animale, unelte şi utilaje agricole, aşa cum au fost enumerate în adeverinţa nr. 4593 din 3 noiembrie 2005, emisă de Primăria comunei Ţibana, aflată la fila 16 din dosar.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu fac obiectul măsurilor reparatorii prevăzute de această lege, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar.
Legea nr. 10/2001, prin art. 6 alin. (l) defineşte categoria de imobile ce formează obiectul restituirii către persoanele fizice şi juridice îndreptăţite ca fiind „terenurile cu sau fără construcţii, cu oricare destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile imobile devenite imobile prin incorporate în aceste construcţii, inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora".
Potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, referitoare la art. 6 alin. (1), incidenţa legii intervine pentru imobilele cu destinaţie de locuinţă, imobilele (construcţii şi/sau terenuri) cu destinaţie comercială şi pentru terenurile din intravilan, neocupate de construcţii sau care nu au făcut obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în baza legilor speciale anterioare.
În ceea ce priveşte terenurile s-a reţinut că restituirea în baza Legii nr. 10/2001 vizează numai terenurile care nu formează obiectul Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare.
În speţă, s-a reţinut ca dovedită împrejurarea că, terenurile revendicate au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 pentru o parte fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2007 a respins apelul declarat de reclamantul O.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 1184 din 17 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă următoarele:
Reclamantul O.Ş. a contestat dispoziţia nr. 1241 din 17 octombrie 2002, emisă de Primarul comunei Ţibana, judeţul Iaşi, prin care i s-a respins cererea de retrocedare în natură sau prin echivalent a imobilelor şi a bunurilor pretinse a fi preluate abuziv de stat.
Prin acţiune a precizat că solicită „să se stabilească dreptul de a i se restitui în natură sau echivalent bunurile specificate în adeverinţa nr. 4593 din 3 noiembrie 2005, emisă de Primăria comunei Ţibana, bunuri ce au fost preluate de stat de la tatăl său O.C. decedat la 26 ianuarie 1965".
Invocând dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanţa a reţinut că acest text defineşte categoria de imobile ce fac obiectul restituirii către persoanele fizice şi juridice îndreptăţite, respectiv „terenurile cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi terenurile mobile devenite imobile prin incorporare în aceste construcţii".
Or, în speţă, faţă de probele administrate s-a reţinut că, în ceea ce priveşte terenurile solicitate, apelantul-reclamant a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, pentru o parte dintre acestea dreptul de proprietate fiindu-i reconstituit.
Astfel, faţă de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, instanţa de fond a reţinut corect că, în ceea ce priveşte terenurile, restituirea în baza Legii nr. 10/2001 vizează numai pe cele care nu fac obiectul Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care a solicitat restituirea contravalorii animalelor, uneltelor şi a utilajelor agricole, aşa cum sunt enumerate în adeverinţa nr. 4593 din 3 noiembrie 2005 emisă de Primăria comunei Ţibana, s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada existenţei lor în patrimoniul autorului său la data când se susţine că au fost preluate, obligaţia dovezii revenindu-i conform art. 1169 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul O.Ş. care, invocând art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. susţine că a făcut dovada preluării abuzive a terenului, morii şi garniturii de tren.
Mai arată că, o parte din terenul care a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 a fost revendicat, iar o parte din teren şi bunurile mobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 nu i s-au restituit.
Susţine de asemenea că, a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi a solicitat restituirea unor terenuri agricole, animale, unelte şi utilaje agricole, aşa cum sunt enumerate în adeverinţa nr. 4593 din 3 noiembrie 2005, emisă de Primăria comunei Ţibanu, judeţul Iaşi.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 10/2001 este actul normativ-cadru în materia reparării daunelor cauzate cetăţenilor prin preluarea proprietăţilor lor de către puterea totalitară instalată la 6 martie 1945.
Art. 1 alin. (1) al legii, stabileşte domeniul său de aplicare, respectiv imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite.
Reclamantul prin notificarea formulată a solicitat restituirea în natură sau în echivalent a 27 ha teren agricol şi a bunurilor mobile şi a animalelor, aşa cum au fost evidenţiate în adeverinţa nr. 3493 din 16 septembrie 2002, emisă de Primăria comunei Ţibana, jud. Iaşi, respectiv 24 oi - preluate în anul 1951, 17 ovine - preluate în anul 1952, 4 taurine şi porcinele - preluate în 1951, 3 porcine - preluate în 1952, maşinile şi uneltele (plug cu tracţiune animală, grapă cu tracţiune, locomotivă, trier, zdrobitoare, teasc de mână pentru struguri, 15 butoaie şi un car).
Prin dispoziţia nr. 1241 din 17 octombrie 2002, emisă de Primăria comunei Ţibana s-a respins notificarea formulată de O.Ş. şi a fost înaintată Comisiei Judeţene de pe lângă Prefectura Judeţului Iaşi spre competentă soluţionare.
Aşa cum s-a dovedit cu înscrisul nr. 17082 din 29 octombrie 2004, emis de Prefectura Judeţului Iaşi, reclamantul a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, pentru o parte din teren fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate şi fiind pus în posesie, iar pentru o altă parte nu a făcut dovezi din care să rezulte că terenul a aparţinut autorului său şi că a fost preluat abuziv.
În această situaţie, faţă de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, corect a reţinut instanţa de apel că „nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi al Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare".
Legea nr. 10/2001, în art. 6 alin. (1) defineşte categoria de imobile ce formează obiectul restituirii către persoanelor fizice şi juridice îndreptăţite ca „terenurile cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin incorporare în aceste construcţii".
Conform Nomelor metodologice de aplicare unitară a acestei legi, aprobate prin HG nr. 498/2003 cu referire la art. 6 alin. (1), aşa cum de altfel s-a reţinut şi prin hotărârea recurată, incidenţa legii intervine pentru imobilele cu destinaţie de locuinţă, imobilele (construcţii şi/sau terenuri) cu destinaţie comercială şi pentru terenurile din intravilan, neocupate de construcţii sau care nu au făcut obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar.
În ceea ce priveşte terenul, se reţine că acesta nu face obiectul măsurilor reparatorii sau restituirii în natură conform art. 8 din Legea nr. 10/2001, deoarece reclamantul a beneficiat de dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
Referitor la celelalte bunuri (animale, unelte şi utilaje agricole, aşa cum au fost enumerate în adeverinţele nr. 4593 din 3 noiembrie 2005 şi nr. 3493 din 16 septembrie 2002, emise de Primăria comunei Ţibana, jud. Iaşi, aflate la filele 16 şi 17 dosar 23874/2005 al Judecătoriei Iaşi), corect s-a reţinut că, recurentul-reclamant nu a făcut dovada existenţei lor în patrimoniului său la data când susţine că au fost preluate abuziv de către stat.
Niciuna dintre criticile analizate mai sus nu conduce la concluzia că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale precizate, care să facă posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.Ş. împotriva deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6643/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6638/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
