ICCJ. Decizia nr. 6604/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6604/200.
Dosar nr. 4392/30/2006
Şedinţa publică din 12 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 1364 din 14 iunie 2004 Primarul Municipiului Timişoara a respins notificarea nr. 134 din 31 mai 2001 prin care S.E. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii, în natură şi prin echivalent pentru imobilul situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 8108 Timişoara nr. top. 16957 (restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, restituirea în natură a apartamentelor care nu au fost vândute, acordarea de despăgubiri băneşti pentru apartamentele vândute chiriaşilor în temeiul Legii nr. 112/1995 şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru depozitul de lemne şi materiale de construcţii demolat).
S-a motivat că solicitantul nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi a dreptului de proprietate invocat întrucât dosarul nu a fost completat în termenul prevăzut de lege, respectiv până la 1 iulie 2003, astfel cum se prevede în alin. (2) al articolului unic al OUG nr. 10/2003 aprobată prin Legea nr. 289/2003 potrivit căruia în toate cazurile, actele depuse sau invocate de persoana îndreptăţită după expirarea termenului prevăzut la alin. (1) nu mai pot fi admise ca probe pentru soluţionarea cauzei.
La 7 iulie 2004 reclamantul S.E. l-a chemat în judecată pe Primarul Municipiului Timişoara solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună următoarele:
· anularea dispoziţiei nr. 1364 din 14 iunie 2004;
· repunerea sa în termen pentru completarea dosarului;
In motivarea acţiunii reclamantul a arătat în esenţă că în calitate de succesor al mătuşii sale S.C. (născută S.) sora tatălui său şi al soţului acesteia S.A., toţi decedaţi, a solicitat printr-o notificare din31 mai 2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 8108 Timişoara nr.top. 16957 proprietatea tabulară a autorilor săi la data trecerii imobilului în mod abuziv în proprietatea statului şi că pârâtul i-a respins greşit notificarea pe motiv că nu ar fi făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi a dreptului de proprietate invocat întrucât a depus la dosar în termenul prevăzut de lege toate actele ce i-au fost solicitate.
După parcurgerea unui ciclu procesual Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr.3127/PI din 28 noiembrie 2006 a admis acţiunea reclamantului S.E., a anulat dispoziţia nr. 1364 din 14 iunie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timişoara şi 1-a repus pe reclamant în termen în vederea completării dosarului ce a făcut obiectul dispoziţiei mai sus arătate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 222/A din 16 aprilie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva sentinţei instanţei de fond.
Ambele instanţe au reţinut în esenţă că termenul pentru depunerea actelor doveditoare prevăzut de Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare şi nu unul de decădere, astfel cum pretinde pârâtul şi că reclamantul a făcut dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită cât şi dovada dreptului de proprietate tabulară al autorilor săi asupra imobilului în litigiu la data trecerii acestuia în mod abuziv în proprietatea statului, situaţie în care pârâtul trebuie să emită o nouă decizie/dispoziţie motivată prin care să soluţioneze pe fond notificarea.
Împotriva ultimei hotărâri formulate în cauză pârâtul Primarul Municipiului Timişoara a declarat recursul de faţă, nemotivat în drept, cu susţinerea căruia a arătat următoarele:
· în mod greşit instanţa a stabilit că termenul pentru depunerea actelor doveditoare prevăzut de Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare.
· legiuitorul a exclus posibilitatea de a se depune actele doveditoare direct în faţa instanţei de judecată care, potrivit legii, este competentă doar să verifice în baza documentelor depuse de solicitanţi dacă au fost respectate dispoziţiile legii în faza prevederii administrative.
· potrivit alin. (2) al articolului unic al OUG nr. 10/2003 actele depuse sau invocate de persoana îndreptăţită după data de 1 iulie 2003 nu pot fi admise ca probe pentru soluţionarea notificării, astfel că termenul pentru depunerea actelor doveditoare este un termen de decădere.
· întrucât intimatul - reclamant nu a completat dosarul administrativ până la această dată, el nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi nici dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra imobilului în litigiu, astfel că acţiunea trebuia respinsă ca nefondată.
Dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Litigiul a mai parcurs un ciclu procesual, iniţial acţiunea intimatului - reclamant fiind respinsă ca nefondată de Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1157 din 19 octombrie 2004.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 1854 din 10 noiembrie 2005 a admis apelul reclamantului, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 1157 din 19 octombrie 2004 şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 6116 din 22 iunie 2006 pronunţată de Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 1788/1/2006 care a respins ca nefondat recursul declarat de Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 1854 din 10 noiembrie 2005.
In considerentele deciziei instanţei supreme s-a statuat că termenul pentru depunerea actelor doveditoare prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 în prezent art. 23 după ultima republicare a legii este un termen de recomandare şi nu unul de decădere, astfel că aceste acte pot fi depuse şi în faţa instanţelor de judecată, inclusiv în recurs, în condiţiile art. 305 C. proc. civ. şi nu numai în faza procedurii administrative prealabile. Totodată s-a mai reţinut că S.A. şi soţia sa S.C. (născută S.) au fost proprietarii tabulari ai imobilului situat în Timişoara, că primul a decedat la 5 august 1957, iar cea de-a doua la 6 noiembrie 1979, că din căsătoria celor doi soţi nu au rezultat copii şi că singurii lor moştenitori legali au fost nepoţii şi strănepoţii de frate ai acesteia din urmă, printre care şi intimatul - reclamant S.E., fiul fratelui lui S.C., numitul S.A., postdecedat surorii sale, astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moştenitor nr. 57 din 22 octombrie 2003 eliberat de BNP P.I.V. astfel cum a fost rectificat prin încheierea nr. 3725 din 31 octombrie 2005. Prin aceste acte s-a dovedit calitatea intimatului - reclamant de moştenitor legal al foştilor proprietari tabulari şi cota parte ce îi revine din succesiunea acestora, iar prin notificarea depusă el a fost repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii, îndeplinind astfel condiţiile prevăzute de lege pentru a fi considerat persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 [art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2)-(4)].
In aceste condiţii, atâta timp cât prin Decizia nr. 6116 din 22 iunie 2006 a instanţei supreme s-a stabilit că termenul pentru depunerea actelor doveditoare prevăzut de Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare, că intimatul - reclamant are calitatea de moştenitor legal al foştilor proprietari tabulari ai imobilului preluat în mod abuziv de stat şi că a trimis notificarea în termenul prevăzut de art. 22 din acelaşi act normativ, nu se poate susţine pe calea unui nou recurs, decât cu încălcarea art. 166 şi art. 315 alin. (1) C. proc. civ. cât şi a dispoziţiilor art. 1201 C. civ. că termenul de depunere a actelor doveditoare este un termen de decădere (deci nu pot fi depuse şi în fază judiciară) şi că intimatul - reclamant nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi nici dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra imobilului în litigiu.
Decizia criticată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, recursul este nefondat şi va fi respins ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 222 A din 16 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 255/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6596/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
