ICCJ. Decizia nr. 6635/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6635/200.
Dosar nr. 4414/89/200.
Şedinţa publică din 15 octombrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
La data de 9 decembrie 2005, reclamanta M.V. a înregistrat sub nr. 4414/2005 cererea prin care a solicitat obligarea pârâţilor Primăria Municipiului Vaslui si Primarul Municipiului Vaslui la efectuarea compensării în natură pentru terenul în suprafaţă de 460 mp, situate în Municipiul Vaslui, judeţ Vaslui.
În motivare reclamanta a arătat că împreună cu defunctul său soţ, a deţinut în proprietate o casă şi un teren în suprafaţă de 460 mp. iar în anul 1987 au fost obligaţi să predea imobilul în baza Decretului nr. 109/1986.
Reclamanta a mai arătat că a primit despăgubiri pentru casă nu şi pentru teren, iar prin sentinţa civilă nr. 835/2005 a Tribunalului Vaslui s-a stabilit valoarea terenului la suma de 506.222.640 lei şi prin Decizia nr. 526/2003 a Curţii de Apel Iaşi, Primăria si Primarul Municipiului Vaslui au fost obligaţi la soluţionarea cererii cu privire la restituirea în natură a terenului.
De asemeni, reclamanta a învederat că pârâţii nu au întocmit procesul-verbal cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii stabilind nelegal despăgubirea în titluri de valoare nominală sau acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, nefiind de acord cu această măsură în condiţiile în care nu are cunoştinţele necesare pentru valorificarea acestor titluri sau acţiuni.
La data de 15 februarie 2006, reclamanta şi-a completat acţiunea în sensul că a solicitat şi reevaluarea terenului la valoarea actuală de circulaţie, respectiv anul 2006.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii 10/2001, Legii 247/2005, a Codului civil, a codului de procedură civilă precum şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii.
Tribunalului Vaslui, prin sentinţa civila nr. 282 din 29 martie 2006, a respins acţiunea civila formulata de reclamanta M.V. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Vaslui si Primarul Municipiului Vaslui, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că pârâţii pot oferi teren in compensare şi faţă de această împrejurare, reclamantei urmează a i se acorda despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Apelul declarat şi motivat în termenul legal de reclamanta M.V. a fost respins prin Decizia civilă nr. 129 din 04 octombrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că în condiţiile în care prin dispoziţie reclamantei i s-au oferit măsuri reparatorii în echivalent valoric, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, nu era necesar ca entitatea deţinătoare să ceară acordul în mod expres al reclamantei.
S-a mai reţinut că instanţa de fond a motivat soluţia pronunţată şi a aplicat în mod corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi OUG nr. 209 din 22 decembrie 2005.
Nemulţumită fiind de soluţia pronunţată, în termen legal, reclamanta M.V. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 129 din 04 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, critica vizând următoarele aspecte:
- instanţa de apel a greşit atunci când nu a luat în considerare dispoziţiile art. 9 indice 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 care dispun că atunci când imobilele nu pot fi restituite în natură se compensează cu alte bunuri de aceeaşi valoare sau cu alte servicii numai cu acordul persoanei îndreptăţite, acord ce nu a fost solicitat;
- instanţa a greşit atunci când s-a mulţumit să constate că primarul şi-a îndeplinit obligaţia legală prin simpla afişare a unei hărţii, fără număr de înregistrare şi fără antetul instituţiei în care se menţionează că nu sunt bunuri sau servicii ce pot fi oferite în compensare.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În primul rând, Înalta Curte observă că, deşi apărătorul recurentei reclamante a precizat ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recursul de faţă este motivat numai pe pct. 9, motiv pentru care numai sub acest aspect va fi analizat.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparator prin echivalent pot consta şi în compensare cu alte bunuri şi servicii oferite în echivalent de către unitatea investită cu soluţionarea notificării. Alineatul 5 al acestui articol, introdus prin OUG nr. 209 din 22 decembrie 2005 prevede că primarii sau conducătorii entităţilor investite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia să afişeze, lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice, la loc vizibil, un table care să cuprindă bunurile disponibile sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Este de observat că, la filele 35 - 36, dosar fond, se află dovada certă că pârâtul şi-a îndeplinit această obligaţie, afişând la loc vizibil faptul că nu are bunuri sau sume (anunţul din care reiese faptul că Primăria Municipiului Vaslui nu are bunuri disponibile sau servicii care pot fi acordate în compensare conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989; procesul - verbal de afişare din 27 decembrie 2005 emis de Primăria Municipiului Vaslui, prin care "Comisia internă de analiză a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001a procedat la afişarea pe panoul de la intrarea în sediul Primăriei Municipiului Vaslui, precum şi la sediul Corevas a anunţului privind bunurile sau serviciile care se pot acorda ca despăgubire persoanelor care au formulat notificări").
Faţă de această împrejurare criticile recurentei sunt nefondate atâta vreme cât pârâţii au respectat procedura prevăzută de lege, aceştia fiind îndreptăţiţi la despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Răspunzând astfel motivelor de recurs dezvoltate de recurenta-reclamantă M.V., Înalta Curte constată că instanţele de fond şi de apel au aplicat corect legea situaţiei de fapt pe deplin stabilite, iar recursul este nefondat, astfel că va fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.V. împotriva deciziei nr. 129 din 4 octombrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6638/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 255/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
