ICCJ. Decizia nr. 7115/2007. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7115/200.
Dosar nr. 8381/2005
(24844/1/2005)
Şedinţa publică din 29 octombrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2438 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Cluj au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii, prematurităţii, prescripţiei şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Cluj.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantele B.I.I.H., A.K.L.M. prin mandatar B.C. împotriva pârâtei Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Cluj.
A fost obligată pârâta să emită decizie pentru restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 6136 mp, liber de construcţii, parte din terenul cu nr. top 13784/1-4/1 înscris în C.F. nr. 114796 Cluj, potrivit expertizei întocmită în cauză de expert I.M., în favoarea reclamantelor, în cotă de ½ parte fiecare şi pentru despăgubiri în echivalent pentru restul terenului în suprafaţă de 1991 mp ocupat cu construcţii, înscris în C.F. nr. 114796 Cluj, în valoare de 4.288.450.800 lei.
A fost respinsă acţiunea cu privire la acordarea despăgubirilor băneşti pentru terenul în suprafaţă de 1991 mp şi faţă de Direcţia Fitosanitară Cluj, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantele au calitatea de moştenitoare ale defuncţilor D.E. şi soţia sa născută F.I., care au fost proprietarii tabulari ai imobilului teren în suprafaţă de 8565 mp, înscris în C.F. nr. 8475 Cluj, nr. top 13784/1, 13784/2, 13784/3, 13784/4, teren preluat de Statul Român de la proprietari în anul 1962 prin aplicarea Decretului nr. 115/1959.
Prin Decizia nr. 234 din 8 mai 1972 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al Judeţului Cluj, terenul a fost transferat fără termen şi fără plată din administrarea Consiliului Popular al comunei Feleacu, în administrarea Laboratorului Judeţean de Protecţia a Plantelor Cluj, în scopul - realizat ulterior - construirii unui sediu administrativ, a unui laborator şi a unei magazii.
Imobilul a fost dezmembrat în anul 1995, rezultând parcelele cu nr. top noi 13784/1- 4/1 (reprezentând teren în suprafaţă de 8127 mp) şi 13784/1-4/2 (reprezentând teren în suprafaţă de 437 mp), parcelele însumând 8127 mp şi fiind înscrise în C.F. nr. 114796 Cluj în favoarea Statului Român şi administrarea operativă a Inspectoratului pentru Protecţia Plantelor şi Carantină Fitosanitară Cluj.
În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantele au solicitat restituirea în natură a terenului înscris iniţial în C.F. nr. 8475 Cluj, iar prin precizarea făcută în faţa instanţei au învederat că solicită restituirea în natură numai a suprafeţei de 8127 mp, înscrisă în C.F. nr. 114795 Cluj-Napoca.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că suprafaţa de 6136 mp este liberă de construcţii şi restul de 1991 mp este ocupată de construcţii şi are o valoare de 4.288.450.800 lei.
Pârâta nu a soluţionat notificarea reclamantelor, comunicându-le împrejurarea că trebuie să se adreseze Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, ceea ce reprezintă un refuz al soluţionării, aspect ce face admisibilă acţiunea şi în condiţiile în care prin aplicarea Legii nr. 18/1991 reclamantelor nu li s-a atribuit un alt teren în schimbul celui în litigiu.
S-a reţinut ca nefondată şi excepţia prematurităţii acţiunii, deoarece reclamanţii au depus actele doveditoare ale calităţii lor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii şi că nu era necesară şi admisibilă o acţiune în contencios administrativ prin care pârâta să fie obligată la emiterea deciziei conform Legii nr. 10/2001.
S-a constatat ca neîntemeiată excepţia prescripţiei întemeiată pe dispoziţiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, deoarece textul se referă numai la cererile care privesc nulitatea actelor de înstrăinare.
Faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a reţinut că pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Cluj are calitate procesuală pasivă.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 206/A din 18 februarie 2005 a admis în parte apelul declarat de pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Cluj împotriva sentinţei civile nr. 2438 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost obligată pârâta să emită decizie pentru restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 3820 mp, parte din terenul cu nr. top 13784/1-4/1, înscris în C.F. 113796 Cluj, determinat de perimetrul punctelor 5-6-7-8-9 în expertiza tehnică efectuată în cauză de inginer expert I.M., ce face parte integrantă din decizie.
A fost stabilit în favoarea reclamantelor dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător sumei de 10.440.040.546 lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că, potrivit art. 18 alin. (1) din HG nr. 739/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, în cadrul direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală funcţionează structurile pentru reproducţie şi zootehnice, cât şi structurile fitosanitare, fără personalitate juridică.
Conform art. 6 alin. (3) din acelaşi act normativ, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală sunt unităţi cu personalitate juridică aflate în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului.
Faţă de aceste prevederi, instanţa reţine că în mod legal pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Cluj a fost considerată ca având calitate procesuală pasivă, câtă vreme Direcţia Fitosanitară Cluj este lipsită de personalitate juridică proprie, fiind o simplă entitate încorporată Direcţiei.
Pe de altă parte, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt supuse restituirii imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care au fost deţinute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau o companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică vor fi restituite persoanei îndreptăţite.
Reţinându-se că pârâta apelantă are personalitate juridică, iar în subordinea ei se află unitatea fitosanitară Cluj ca entitate ce deţine terenul în litigiu, în sensul textelor enunţate anterior, unităţii deţinătoare îi revine obligaţia de a soluţiona notificarea reclamantelor.
A mai reţinut instanţa ca nerelevantă împrejurarea că, asupra terenului în suprafaţă de 8127 mp evidenţiat de această, dată în C.F. nr. 114796 Cluj este înscris ca proprietar tabular Statul Român, atâta timp cât deţinerea efectivă şi întrebuinţarea economică aparţin unităţii fitosanitare Cluj, apelantă în cauză.
În aceste condiţii, pârâta apelantă are calitate procesuală pasivă şi în acelaşi timp îi revine obligaţia să soluţioneze notificarea în condiţiile legii.
Tot ca nerelevantă s-a considerat susţinerea apelantei că, terenul în litigiu ar aparţine domeniului public al statului, dar din economia conţinutului Legii nr. 10/2001, rezultă cu evidenţă că o asemenea împrejurare nu înlătură restituirea în natură, ori, după caz, acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
În ceea ce priveşte critica referitoare la imposibilitatea apelantei de a face plata măsurilor reparatorii în echivalent s-a statuat că pentru partea de teren ce nu poate fi restituită în natură se impune aplicarea cu rigurozitate a dispoziţiilor art. 9 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, ce se referă la natura şi condiţiile de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, fiind fără însemnătate împrejurarea că este finanţată de la bugetul de stat.
De asemenea, susţinerile privitoare la legalitatea titlului de dobândire a terenului în anul 1972 de către fostul Laborator Judeţean pentru Protecţia Plantelor Cluj s-au considerat lipsite de utilitate, în speţă, deoarece prin art. 2 din Legea nr. 10/2001, existenţa unui titlu valabil de preluare nu înlătură caracterizarea de preluare abuzivă.
Din această perspectivă s-a apreciat a interesa în cauză faptul preluării abuzive a terenului şi nu aspectele avute în vedere de instanţa de fond, potrivit cărora imobilul ar fi fost preluat prin expropriere şi nu prin cooperativizare.
Potrivit raportului de expertiză, instanţa de fond a reţinut că, din suprafaţa totală de teren pretinsă de reclamante de 8124 mp este liberă suprafaţa de 6136 mp, iar restul de 1991 mp este ocupată de construcţii.
În apel, analizându-se raportul de expertiză, s-a evidenţiat de către expert terenul ocupat de construcţii şi terenul liber, fără a ţine seama şi de împrejurarea că normala exploatare a edificatelor impunea să se aibă în vedere şi acele suprafeţe de teren care prin amplasarea lor concretă deservesc în mod necesar construcţiile şi care nu pot echivala cu terenurile libere care să poată fi restituite în natură.
De fapt, expertul a menţionat că în terenul determinat de evocatul perimetru, pârâta apelantă îşi desfăşoară activitatea.
Aşa fiind, în raport de situaţia faptică a terenului şi de modalităţile de amplasare a construcţiilor s-a reţinut că poate fi socotită liberă numai suprafaţa de 3820 mp teren, cuprinsă în parcele cu nr. top 13784/1-4/1, delimitată prin punctele 5-6-7-8-9 în planul de situaţie integrat raportului de expertiză, dar nu şi suprafaţa de 4307 mp teren, delimitată prin punctele 1-3-4-5-9-10-11.
Referitor la această din urmă suprafaţă de teren, instanţa a reţinut că reclamantele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător sumei de 9.411.924.826 lei, valoare stabilită raportat la 2.153.918 lei/mp.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii A.K.L.M. şi B.I.I.H. prin mandatar B.C., care, invocând art.3 04 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., arată în esenţă că hotărârea instanţei de apel este netemeinică şi nelegală, deoarece a diminuat suprafaţa de teren liberă restituibilă în natură, fără o bază legală, chiar dacă le-au fost acordate despăgubiri pentru suprafaţa nerestituită.
Se mai arată că, în forma în care li s-a restituit terenul în natură nu au acces la calea publică.
Conform încheierii din 29 mai 2006, recurenta B.I.I.H. a depus o petiţie prin care a învederat decesul recurentei A.K.L.M. la 1 iunie 2005, unicul său moştenitor fiind A.Z.B.E., conform certificatului de moştenitor nr. 94 din 9 noiembrie 2005, care prin cererea înregistrată la instanţă la 7 martie 2007 îşi însuşeşte recursul declarat de antecesoarea sa decedată.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Faţă de suprafaţa totală de 6136 mp, pe care reclamantele au solicitat-o în natură, se reţine că, în mod corect instanţa a redus această suprafaţă restituibilă numai la 3820 mp.
Pentru a decide astfel, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize pentru identificarea terenului, cât şi a suprafeţelor ocupate şi a celor libere.
Avându-se în vedere situaţia faptică a terenului în litigiu s-a apreciat ca fiind liberă de construcţii numai suprafaţa de 3820 mp, deoarece, restituirea unei suprafeţe mai mari de teren ar fi afectat desfăşurarea activităţii unităţii fitosanitare Cluj, unitate aflată în subordinea Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Cluj.
Suprafaţa de 1991 mp, considerată ocupată reprezintă suprafaţa efectiv ocupată de construcţii, dar pentru o normală exploatare a edificiilor s-a reţinut că, trebuie avute în vedere suprafeţele de teren ce deservesc în mod necesar aceste clădiri, respectiv asigurarea unor căi de acces, posibilitatea întreţinerii spaţiilor verzi izolate şi asigurarea menţinerii legăturii între edificiile amplasate pe terenul în litigiu.
Prin expertiză s-a mai evidenţiat că, în partea de nord a terenului se găseşte un lot experimental pomicol, necesar unităţii fitosanitare ca şi laborator, întrucât în lipsa acestuia nu şi-ar mai putea exercita obiectul sau activitatea de a organiza activitatea de protecţie a plantelor şi de a stabili norme de carantină fitosanitară.
În ceea ce priveşte calea de acces la calea publică a reclamantelor de la terenul propus pentru restituirea în natură s-a evidenţiat că, o astfel de posibilitate există pe latura sudică, unde este un drum utilizabil pentru zona respectivă, spaţiu în care se află şi alte noi construcţii.
Pentru terenul imposibil de restituit în natură, recurentele reclamante, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii în echivalent, aşa cum s-a şi hotărât, aspect de altfel, necontestat de acestea.
Faţă de cele arătate, se reţine că nu este întemeiată critica formulată de reclamante în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care au fost respectate dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii, cea afectată servituţiilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Din conţinutul hotărârii recurate nu rezultă că aceasta nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină sau ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel că neîntemeiată este şi critica formulată de recurente în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,
În ceea ce priveşte invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se reţine că acest text a fost abrogat prin art. I pct. III indice 1 din OUG nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, text ce nu mai constituie motiv de recurs şi, în consecinţă, instanţa nu mai poate efectua controlul judiciar asupra criticii întemeiate pe acest text.
Pentru considerente expuse, recursul declarat de reclamante urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B.I.I.H. prin mandatar, B.C. şi A.Z.B.E. ca moştenitor al reclamantei A.K.L.M., decedată, împotriva deciziei nr. 206/A din 18 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7121/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7112/2007. Civil → |
|---|
