ICCJ. Decizia nr. 7138/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7138/2007
Dosar nr. 355/42/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 4445/2006 la Tribunalul Prahova, contestatorii A.D. şi A.I.D. au solicitat în contradictoriu cu Primăria municipiului Ploieşti prin primar să fie anulată dispoziţia nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a respins notificarea nr. 2865/2001, formulată de autorul lor - A.N.
Prin sentinţa civilă nr. 1210 din 23 octombrie 2006, Tribunalul Prahova a admis contestaţia formulată de contestatorii A.D. şi A.I.D. şi a anulat dispoziţia nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă de Primarul municipiului Ploieşti.
A fost constatat dreptul contestatorilor în calitate de moştenitori ai defunctului A.N. de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Ploieşti, ce a aparţinut numiţilor OG şi O.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin dispoziţia nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă de primarul municipiului Ploieşti a fost respinsă notificarea petentului A.N., în prezent decedat, având ca moştenitori pe A.D., în calitate de soţie supravieţuitoare şi A.I.D. în calitate de fiu, notificare prin care s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Ploieşti, cu motivarea că petentul nu a dovedit calitatea sa de moştenitor al fostului proprietar.
S-a mai reţinut că, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, autorul contestatorilor - defunctul A.N. - a fost nepot de frate al numitei O.S., soţia supravieţuitoare a defunctului OG, coproprietar împreună cu soţia sa asupra imobilului în litigiu.
În anul 1981, la decesul numitei O.S., care nu a avut moştenitori rezervatari, au rămas ca moştenitori legali nepoţii de frate şi soră, printre care. şi A.N., autorul contestatorilor.
După apariţia Legii nr. 10/2001, atât autorul contestatorilor, cât şi vărul acestuia, numitul H.I.L. au formulat cereri pentru acordarea măsurilor reparatorii, echivalente imobilelor ce au aparţinut defuncţilor soţi O., calitatea acestora de moştenitori ai lui O.S. şi OG, fiind recunoscută prin sentinţa civilă nr. 1123/2004 a Tribunalului Bucureşti şi Decizia nr. 904/2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 149 din 26 martie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploieşti prin primar împotriva sentinţei civile nr. 1210 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că s-a dovedit calitatea de moştenitori a autorului contestatorilor (defunctul A.N.) şi a vărului său H.I.L. faţă de foştii soţi O.S. şi OG, potrivit actelor de stare civilă şi a hotărârilor judecătoreşti irevocabile, respectiv sentinţa civilă nr. 1123 din 21 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti şi Decizia nr. 347 din 15 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Instanţa a mai reţinut că, în ceea ce priveşte calitatea de succesori ai autorului contestatorilor şi a vărului său H.I.L. a fost recunoscută şi de Primăria municipiului Bucureşti care, fiind sesizată în cadrul procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001, când a hotărât prin dispoziţia nr. 6966 din 28 noiembrie 2006 acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în calitatea lor de moştenitori legali ai defuncţilor O.S. şi OG pentru un alt imobil, situat în Bucureşti, sector 1.
În ceea ce priveşte împrejurarea invocată în apel că, printr-o altă hotărâre judecătorească numitului H.I.L. i s-au acordat măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, s-a reţinut că hotărârea nu a fost depusă la dosarul cauzei pentru a fi avută în vedere.
De altfel, împrejurarea invocată nu este de natură să afecteze temeinicia şi legalitatea hotărârii apelate, calitatea de comoştenitor a numitului H.I.L., fiind recunoscută chiar de către contestatori, iar cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubiri, se vor stabili într-o fază administrativă ulterioară de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Drepturilor de pe lângă Cancelaria Primului-Ministru, corespunzător cotelor succesorale cuvenite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Ploieşti prin primar, fără a indica în drept motivul de recurs avut în vedere.
Din conţinutul extensiv al recursului, se retine că recurenta a criticat hotărârea pentru aplicarea şi interpretarea greşită de către instanţă a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Se susţine că nu au fost depuse la dosar de către contestatori actele doveditoare a calităţii de moştenitori ai fostului proprietar al imobilului, OG
Mai arată recurenta că s-au formulat mai multe notificări pentru acelaşi imobil de către alte persoane, împrejurare ce trebuie avută în vedere de către instanţă.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că nu este fondat.
În prezenta cauză se reţine că, notificarea nr. 2865/2001 formulată de A.N., autorul intimaţilor contestatori A.D. şi A.I.D. a fost respinsă prin dispoziţia nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă de Primarul municipiului Ploieşti în baza Legii nr. 10/2001.
La soluţionarea notificării s-a avut în vedere că, nu a fost făcută dovada calităţii de moştenitor a fostului proprietar al imobilului revendicat de către A.N.
În urma contestaţiei formulate de către moştenitorii defunctului A.N., s-a reţinut că a fost făcută dovada calităţii de moştenitor al autorului lor faţă de proprietarul imobilului revendicat, respectiv OG, ajungându-se la soluţia deja arătată.
În speţă, nu au fost aplicate greşit prevederile art. 21 alin. (2) şi art. 22 din Legea nr. 10/2001, aşa cum susţine recurenta.
Potrivit art. 22.1 lit. b) din HG nr. 498/2003 privind Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 se stabileşte că, prin acte doveditoare se înţelege „acte juridice care atestă calitatea de moştenitor (certificat de moştenitor, testament, acte de stare civilă)".
La dosarul cauzei s-au anexat acte de stare civilă ce dovedesc împrejurarea ca autorul contestatorilor (A.N.) este nepot de frate al lui O.S., soţia supravieţuitoare a lui OG, decedat în anul 1972, fără moştenitori rezervatari, coproprietar împreună cu soţia sa a imobilului din Ploieşti, astfel că dreptul indiviz de ½ din acest imobil al soţului decedat, OG, menţionat în Certificatul eliberat de Arhivele Naţionale a revenit soţiei sale.
La decesul lui O.S., intervenit în anul 1981 care, deasemeni nu avea moştenitori rezervatari, singurii moştenitori ai acesteia au fost nepoţii de frate şi de soră, printre care şi autorul contestatorilor, A.N.
Aşa cum corect au reţinut instanţele prin hotărârile anterioare, după apariţia Legii nr. 10/2001, autorul contestatorilor şi vărul acestuia H.I.L. au formulat cerere pentru acordarea măsurilor reparatorii, ocazie cu care li s-a recunoscut calitatea de moştenitori ai proprietarului imobilului în litigiu.
Această calitate este confirmată prin actele de stare civilă anexate la dosar, prin hotărârile judecătoreşti irevocabile, respectiv sentinţa civilă nr. 1123 din 21 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti şi Decizia nr. 347 din 15 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti (filele 19-20, 24-25 dosar fond), cât şi prin recunoaşterea recurentei pârâte, care a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru un alt imobil ce a aparţinut soţilor O., moştenitorii legali fiind A.N. şi H.I.L.
Împrejurarea invocată de recurentă, privitoare la alte notificări formulate de terţe persoane, şi care au vizat bunuri aparţinând soţilor O. este nerelevantă în cauză, în condiţiile în care nu vizează imobilul din litigiu, situat în Ploieşti.
În plus, în cauză nu au intervenit alte persoane care să invoce acelaşi drept cu cel al intimaţilor contestatori.
Recurenta nu a făcut nicio dovadă care să infirme calitatea contestatorilor de moştenitori ai autorului imobilului în litigiu şi a calităţii lor în sensul dispoziţiilor art. 4 alin. (3) C. proc. civ.
De asemenea, chiar dacă printr-o altă hotărâre judecătorească s-ar fi acordat măsuri reparatorii altei persoane pentru imobilul în litigiu (aspect nedovedit în cauză), această împrejurare nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii apelate, deoarece, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubiri, se va stabili într-o etapă administrativă ulterioară de către comisia specializată, raportat la cotele succesorale cuvenite fiecărui moştenitor.
Faţă de toate aceste considerente expuse, critica recurentei privind greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 este nefondată, recursul urmând să fie respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Ploieşti prin Primar împotriva deciziei nr. 149/A din 26 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7139/2007. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7127/2007. Civil → |
|---|
