ICCJ. Decizia nr. 7226/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7226/200.
Dosar nr. 5840/42/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată în baza Legii nr. 10/2001, contestatorii C.MP, C.S.C. şi C.N. au chemat în judecată Primăria municipiului Ploieşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 8760/2005 emisă de pârâtă, prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Ploieşti.
Prin sentinţa civilă nr. 620 din 8 iunie 2006 Tribunalul Prahova a respins acţiunea formulată de contestatori.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Terenul în suprafaţă de 805 mp a cărui restituire s-a solicitat a aparţinut defunctului C.G.C. prin moştenire de la părinţii săi C.C. şi M. In anul 1975 autorul contestatorilor C.G.C. a oferit prin donaţie acest teren fostului Consiliu Popular al municipiului Ploieşti, donaţie care a fost acceptată prin Decizia nr. 198/1975. Acceptarea donaţiei şi contractul de donaţie nu au fost încheiate în formă autentică şi Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 330/2005 a stabilit că preluarea terenului de către stat s-a făcut fără titlu valabil.
Terenul în litigiu a fost atribuit în folosinţă comună pentru construirea prin cooperare a unui bloc de locuinţe, bloc care în prezent ocupă terenul solicitat de contestatori.
Din certificatul de moştenitor nr. 341/1984 rezultă că numitul C.G.C. a decedat la data de 18 noiembrie 1983, rămânând ca unică moştenitoare soţia supravieţuitoare, contestatoarea C.N., ceilalţi doi contestatori, în calitate de fii, renunţând expres la succesiunea tatălui lor prin declaraţiile autentice nr. 425 şi 426 din 1984.
După apariţia Legii nr. 10/2001 cei trei contestatori au notificat Primăria Ploieşti, prin notificările cu nr. 554/2001 şi 101/2002, prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. Această procedură a fost suspendată prin formularea de către contestatori a unei acţiuni în justiţie prin care au solicitat constatarea nulităţii absolute a donaţiei tăcută de autorul lor statului, acţiune care a fost respinsă de instanţe.
In anul 2005 această procedură a fost reluată la cererea contestatorilor care au arătat că noile dispoziţii legale, împreună cu motivarea instanţei prin Decizia nr. 330/2005 a Curţii de Apel Ploieşti, lămuresc pe deplin situaţia juridică a acestui teren.
Prin dispoziţia nr. 8760 din 21 decembrie 2005 a fost respinsă notificarea contestatorilor de restituire în natură a imobilului, motivându-se că nu sunt îndeplinite prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu s-a tăcut dovada calităţii de moştenitor de pe urma fostului proprietar şi totodată că nu sunt respectate prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de prevederile legale menţionate, dispoziţia contestată este legală, singura beneficiară a prevederilor Legii nr. 10/2001 ar putea fi numai soţia supravieţuitoare, adică contestatoarea C.N. care a acceptat succesiunea defunctului său soţ.
Cât priveşte pe contestatorii C.MP şi C.S.C. care au renunţat expres la succesiune, aceştia nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, întrucât beneficiarii acestei legi sunt numai succesibilii care nu au acceptat succesiunea şi care prin formularea cererii de restituire sunt repuşi în termenul de prescripţie şi nu aceia care şi-au exercitat dreptul de opţiune succesorală în interiorul acestui termen renunţând expres la succesiune.
Cererea de restituire în natură a trenului nu este admisibilă, cât timp pe acest teren se află un bloc de locuinţe.
Contestatoarea ar fi putut beneficia doar de măsurile reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, dar aceste măsuri nu au fost solicitate şi restituirea în natură a terenului nu este posibilă.
Prin Decizia civilă nr. 43 din 29 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatori.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, care în alin. (3) preved că repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001 operează pentru succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea şi nu pentru cei care au renunţat expres la succesiune, desfiinţându-se astfel vocaţia lor succesorală în mod retroactiv şi irevocabil.
Critica referitoare la neacordarea măsurilor reparatorii în echivalent nu este fondată, deoarece instanţa nu a fost învestită cu o astfel de cerere, ea neregăsindu-se în notificare sau în cererea de chemare în judecată. Această cerere a fost formulată pentru prima dată în apel, cu vădita încălcare a dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ. şi nu poate constitui motiv de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, contestatorii C.N., C.MP şi C.S.C. au formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-au susţinut critici cu privire la greşita neacordare a măsurilor reparatorii, întrucât ele au fost solicitate prin notificarea adresată Primăriei Ploieşti, precum şi cu privire la greşita interpretare a art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul de a nu-i considera pe fii renunţători expres la moştenirea tatălui lor, beneficiari ai Legii nr. 10/2001.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate se va admite recursul declarat de contestatoarea C.N. şi se va respinge recursul declarat de ceilalţi contestatori, pentru următoarele considerente:
Cu privire la imobilul situat în Ploieşti, teren în suprafaţă de 805 mp, se reţine că potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 - modificată, prin imobile preluate abuziv se înţeleg şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donaţiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donaţiile făcute statului, etc, neîncheiate în formă autentică, numai dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Prin Decizia nr. 330/2005 a Curţii de Apel Ploieşti s-a stabilit că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, cât timp actul de donaţie nu a fost încheiat în formă autentică, ceea ce înseamnă că, imobilul din litigiu se încadrează în prima teză a art. 2 lit. c) din Lega nr. 10/2001, fiind preluat abuziv, donat statului prin donaţie neîncheiată în formă autentică.
Acest teren nu este liber şi nu poate fi restituit în natură fiind ocupat în prezent de un bloc de locuinţe.
Cu privire la recursul declarat de contestatoarea C.N.
In mod greşit s-a reţinut atât de către instanţa de fond cât şi de către instanţa de apel că acesteia nu i se pot acorda măsuri reparatorii deoarece nu a fost formulată o astfel de cerere.
Din copia notificării depuse în recurs, fila 22, rezultă că aceasta a solicitat Primăriei Municipiului Ploieşti ca, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, să-i fie acordate despăgubiri băneşti, la preţul zonei, în cuantum de 24.150 dolari USA.
Drept urmare critica sa este fondată şi în consecinţă se va admite recursul său, se va modifica în parte Decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de aceasta şi se va schimba în parte sentinţa instanţei de fond în sensul că se va admite contestaţia formulată de C.N.
Astfel, se va anula în parte dispoziţia cu nr. 8760/2005 emisă de intimata-pârâtă Primăria municipiului Ploieşti şi se va stabili dreptul acesteia la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 10/200, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
Cu privire la recursul declarat de contestatorii C.MP şi C.S.C.
Criticile acestora referitoare la greşita aplicare la art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 nu sunt fondate.
Potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din această lege, în forma modificată, în cazul în care restituirea este solicitată de mai multe persoane îndreptăţite, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun, de prevederile legii beneficiind şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite.
Alineatul 3 al art. 4 din aceeaşi lege, prevede că succesibilii care, după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea, sunt repuşi în termenul de acceptare a succesiunii pentru terenurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru terenurile a căror restituire se solicită în temeiul legii.
Recurenţii, prin declaraţiile autentice cu nr. 425 şi 426 din 1984, au renunţat expres la succesiunea tatălui lor, C.C. decedat la 18 noiembrie 1983, rămânând ca unică moştenitoare, soţia supravieţuitoare C.N. care a acceptat succesiunea defunctului său soţ.
Ca atare, aceştia nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, întrucât aşa cum rezultă din textele susmenţionate, beneficiarii acestei legi sunt numai succesibilii care nu au acceptat succesiunea şi care prin formularea cererii de restituire sunt repuşi în termenul de prescripţie şi nu cei care si-au exercitat dreptul de opţiune succesorală renunţând expres la succesiune, chiar în interiorul acestui termen.
Astfel, nu se poate reţine că s-a dat o greşită interpretare a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel reţinând în mod corect că aceştia renunţând în mod expres la succesiunea autorului lor, nu beneficiază de prevederile Legii nr. 10/2001.
In concluzie, nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul acestora va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenţii C.M.P. şi C.N. împotriva deciziei nr. 43 din 29 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Admite recursul declarat de reclamanta C.N., împotriva aceleiaşi decizii, pe care o modifică în parte, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 620 din 8 iunie 2006 a Tribunalului Prahova, secţia civilă.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că admite contestaţia reclamantei împotriva dispoziţiei nr. 8760 din 21 decembrie 2005 emisă de Primăria municipiului Ploieşti.
Anulează în parte dispoziţia şi stabileşte dreptul reclamantei C.N. la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru terenul în suprafaţă de 805 mp, situat în Ploieşti, judeţul Prahova.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7388/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7163/2007. Civil → |
|---|
