ICCJ. Decizia nr. 7478/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7478/200.
Dosar nr. 279/64/200.
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia civilă, la 24 mai 2006, reclamantul I.H. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Codlea, prin Primar, pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Dispoziţiei nr. 336 din 18 aprilie 2006 emisă de Primar, obligarea pârâtului să soluţioneze cererea reclamantului formulată în temeiul dispoziţiilor cuprinse în Titlul VI, art. III din Legea nr. 247/2005.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul dispoziţiilor cuprinse în Titlul VI, art. III din Legea nr. 247/2005. Cererea a fost soluţionată de o comisie necompetentă, cea de aplicare a Legii nr. 10/2001, deşi trebuia soluţionată de comisia de aplicare a legilor fondului funciar.
Prin sentinţa civilă nr. 446 S din 20 noiembrie 2007 Tribunalul Braşov, secţia civilă, a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că cererea formulată de petent având ca obiect restituirea în natură a unui teren intravilan ce fusese expropriat, intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, faţă de prevederile art. 1 coroborat cu art. 8 din aceeaşi lege. De altfel, chiar contestatorul în cererea formulată a făcut referire la Legea nr. 10/2001, fără să menţioneze că regimul juridic al terenului ce face obiectul cererii ar fi guvernat de legile fondului funciar.
În mod legal cererea petentului a fost soluţionată prin raportare la prevederile Legii nr. 10/2001, iar soluţia este temeinică întrucât aşa cum s-a reţinut prin dispoziţie, Legea nr. 247/2005 nu a repus în termenul de depunere a notificărilor şi nici nu a înlăturat cerinţa efectuării acestora prin intermediul executorului judecătoresc, cerinţe neîndeplinite în speţă.
Dispoziţiile legale la care face referire contestatorul nu sunt aplicabile în speţă deoarece vizează modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 şi nu a Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 43 Ap din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat restituirea unui teren expropriat în baza Decretului nr. 135/1978 se circumscrie dispoziţiilor reglementate de Legea nr. 10/2001, respectiv art. 1 şi art. 8 care stabilesc sfera de aplicare a actului normativ şi categoriile de imobile asupra cărora îşi produce efectele.
Prin Legea nr. 247/2005 au rămas neschimbate dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, privitoare la termenul de depunere a notificării, Legea nr. 247/2005 nerepunând persoana îndreptăţită în termenul de formulare a notificării.
Termenul prevăzut de art. 22 este de decădere şi atrage sancţiunea pierderii dreptului de a solicita injustiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Cererea contestatorului nu poate fi calificată ca fiind adresată Comisiei de Aplicare a Legii fondului funciar, pentru că imobilul nu urmează regimul juridic prevăzut de legea fondului funciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul critica, nemotivată în drept, vizând următoarele aspecte:
Cererea contestatorului a fost formulată în baza Legii nr. 247/2005 şi adresată Comisiei fondului funciar, astfel încât trebuia soluţionată de această comisie. Cererea a fost corect repartizată Comisiei fondului funciar dar, la un moment dat, aceasta şi-a declinat competenţa în favoarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Această declinare nu are bază legală deoarece numai Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 are posibilitatea de a-şi declina competenţa în favoarea comisiilor legilor fondului funciar.
Legile fondului funciar au reglementat şi situaţia terenurilor din intravilanul localităţilor, prin art. I pct. 22 şi 23 din Legea nr. 169/1997, ca şi prin Titlul V din Legea nr. 247/2005.
În dovedirea recursului a fost depusă, în copie, adresa nr. 11771 din 15 septembrie 2005 emisă de Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar - Codlea.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. V din Titlul I al Legii nr. 247/2005, a cărui aplicare greşită a fost invocată prin motivele de recurs, notificările nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect construcţii existente, situate în extravilanul localităţilor, aparţinând exploataţiilor agricole şi care au fost trecute în proprietatea statului, construcţii de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploataţia forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta în vederea soluţionării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare [alin. (1)]. Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată [alin. ( 2)].
Aşadar, sunt de competenţa comisiilor constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, notificările privitoare la terenurile cărora nu le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.
Faptul că în Legea nr. 18/1991 sunt înscrise şi texte care reglementează situaţia unor terenuri situate în intravilan nu conduce la o altă concluzie, textele respective fiind de strictă interpretare şi aplicare, numai cu privire la terenurile care au regimul juridic impus de legea specială.
Terenul solicitat de reclamant a fost expropriat prin Decretul nr. 135/1978 şi se află în intravilanul localităţii Codlea. Prin urmare, măsurile reparatorii în legătură cu acest teren sunt cele înscrise în Legea nr. 10/2001, art. 8.
Ambele instanţe de fond au apreciat în mod legal că Legea nr. 247/2005 nu a repus în termenul de formulare a notificărilor cu privire la imobilele ce cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001. Simplul fapt că petentul precizează că notificarea vizează terenuri cărora le sunt aplicabile legile fondului funciar nu este suficient pentru ca analiza acesteia să se facă în sistemul legilor fondului funciar enunţate, ci trebuie avut în vedere obiectul notificării.
Drept urmare, notificarea formulată la 1 septembrie 2005 în privinţa unui teren căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 este tardivă, şi trebuie respinsă în consecinţă.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanţele de fond au făcut aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente, Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul I.H. împotriva deciziei civile nr. 43 Ap din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7512/2007. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7454/2007. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
