ICCJ. Decizia nr. 7454/2007. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7454/200.
Dosar nr. 24394/1/2005
Nr. vechi 7931/2005
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Composesoratul Ciucsângeorgiu prin preşedinte T.Z. a chemat în judecată pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Harghita şi a solicitat anularea Deciziei nr. 95 din 16 aprilie 2002 emisă de pârâtă în temeiul Legii nr. 10/2001 şi obligarea aceleiaşi pârâte să emită decizie de restituire în natură a imobilului cunoscut sub denumirea „casa Pădurarului" înscris în C.F. 4534 al comunei Ciucsângeorgiu, nr. top 2804, 2805, constând în: curte 0,25 ha şi grădină teren arabil 1 ha; locuinţă cu 7 încăperi; şură de 22 m x 10 m; grajd 12 m x 8; fântână; cocină de porci, toate în valoare estimată la 760.000.000 lei. Se mai solicită daune cominatorii de 3.000.000 lei pe zi de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data emiterii deciziei, precum şi instituirea sechestrului judiciar pentru conservarea dreptului.
În motivarea acţiunii se arată că imobilul a trecut în proprietatea statului ca efect al Legii nr. 204/1947 şi a art. 6 din Constituţia din 1948. Composesoratul a dobândit imobilul în anul 1928 de la R.J. şi l-a stăpânit până la desfiinţarea sa, numai că actul de vânzare-cumpărare nu a fost înscris în cartea funciară. Proprietatea şi posesia imobilului de către composesorat rezultă din susţinerile Inspectoratului Silvic Harghita într-un litigiu anterior, susţineri preluate şi în sentinţa civilă nr. 1445 din 2 decembrie 1980 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Direcţia Silvică Harghita a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat, în cazul admiterii acţiunii, obligarea reclamantului la plata sumei de 294.493.792 lei cu titlul de cheltuieli necesare şi utile pentru întreţinerea imobilului, precum şi recunoaşterea unui drept de retenţie până la achitarea sumei de bani menţionată.
Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 1311 din 25 septembrie 2002 a respins acţiunea principală precum şi cererea reconvenţională.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Din înscrierile de carte funciară rezultă că imobilul a aparţinut anterior trecerii în proprietatea statului unei persoane fizice. Drept urmare s-a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea imobilului în litigiu.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 14 din 25 februarie 2003 a admis apelul reclamantului. A schimbat în parte sentinţa atacată în sensul admiterii în parte a acţiunii composesoratului, s-a anulat Decizia nr. 95 din 16 aprilie 2002 a Direcţiei Silvice Harghita şi s-a dispus restituirea în natură a intravilanului cu construcţii „Casa pădurarului" înscrisă în C.F. 4534 nr. top 2804, 2805.
Instanţa a reţinut că atât inspectoratul silvic cât şi primăria comunei au recunoscut că până în anul 1948 reclamanta a deţinut în proprietate imobilul în litigiu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 1317 din 17 februarie 2004 a admis recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Harghita. A casat Decizia curţii de apel şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Instanţa a reţinut că, în speţă, nu au fost stabilite pe deplin împrejurările de fapt şi ca atare Înalta Curte nu poate, în conformitate cu prevederile art. 314 C. proc. civ. să se pronunţe asupra fondului cauzei.
S-a indicat instanţei de trimitere să stabilească: dacă reclamantul era persoană îndreptăţită - în condiţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 - la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură; dacă vechea persoană juridică desfiinţată era proprietara imobilului în litigiu în lipsa unui contract de vânzare-cumpărare şi a unei menţiuni în cartea funciară, instanţa de apel nestabilind pe bază de probe aceste aspecte ci a invocat cu privire la dreptul de proprietate nişte situaţii de fapt menţionate în considerentele unei hotărâri pronunţate în contradictoriu cu alte părţi, având alt obiect şi altă cauză; dacă sunt sau nu aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; în lipsa probatoriului imobilul nu a fost nici exact determinat.
În rejudecare, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 66 din 4 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 1311 din 25 septembrie 2002 a Tribunalului Mureş.
Instanţa a reţinut că înainte de a fi trecut în proprietatea statului imobilul în litigiu era proprietatea tabulară a unei persoane fizice nu a reclamantului. Imobilele menţionate în copia rezumatului proprietăţilor composesoratului nu sunt identificate topografic, astfel că nu se poate reţine existenţa imobilului în litigiu ca fiind în proprietatea acestuia. în ce priveşte sentinţa civilă nr. 1445/1998 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, aceasta nu poate face dovada proprietăţii deoarece nu dreptul de proprietate constituia obiectul litigiului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul Composesoratul Ciucsângeorgiu, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că reclamantul a fost proprietar extratabular al imobilului în litigiu, fiind preluat de stat în mod abuziv.
Dreptul de proprietate este dovedit prin susţinerile Inspectoratului Silvic al Judeţului Harghita în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 1617/1998 al Judecătoriei Miercurea Ciuc în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1445/1988, care confirmă susţinerile inspectoratului. Deci, antecesorul pârâtei a recunoscut explicit dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului. în plus se arată că din certificatul eliberat de Arhivele Statului rezultă că reclamantul a avut două case, una fiind deja restituită în baza Legii nr. 10/2001; dreptul de proprietate asupra imobilului mai rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi precum şi adresa primăriei care atestă că este continuatorul composesoratului ce a existat înainte de 1947.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Conform Titlului V Capitolul I din Codul de procedură civilă, recursul este o cale extraordinară. Potrivit art. 304 modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate astfel:
- pct. 8 când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic ala cestuia.
Examinând hotărârea recurată se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile textului de lege citat.
De altfel recurentul-reclamant nu a precizat cărui act juridic instanţa i-a schimbat natura ori înţelesul. Tot astfel nu a putut prezenta vreun act de proprietate pe care instanţa de apel să-1 fi interpretat greşit.
Deducţiile recurentului prin interpretarea susţinerilor dintr-un alt litigiu nu puteau fi considerate „acte juridice" deduse judecăţii.
- pct. 9, când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat. Reclamantul-recurent nu a făcut dovada dreptului sau de proprietate asupra imobilului în litigiu, conform legislaţiei aplicabile în regim de carte funciară, ţinând seama de momentul la care se pretinde dobândirea dreptului de proprietate, precum, şi celei aplicabile în procedura restituirilor imobilelor preluate abuziv de către stat.
Prin hotărârea recurată instanţa a statuat asupra regimului juridic al imobilului în litigiu în raport de probele administrate şi considerate pertinente, în concordanţă cu problemele de drept dezlegate şi îndrumările date de această Curte prin Decizia de casare, conform celor arătate în partea privind istoricul litigiului.
Faţă de cele menţionate corect s-a reţinut că recurentul-reclamant nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu şi în consecinţă nu putea fi considerat „persoană îndreptăţită" conform Legii nr. 10/2001.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Composesoratul Ciucsângeorgiu - jud. Harghita împotriva deciziei nr. 66/A din 4 februarie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2007.*
| ← ICCJ. Decizia nr. 7478/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7234/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
