ICCJ. Decizia nr. 7351/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7351
Dosar nr. 1182/100/200.
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 239 din 27 februarie 2007 a Tribunalului Maramureş a fost respinsă cererea Direcţiei Generale de Paşapoarte, prin care s-a solicitat restrângerea dreptului de liberă circulaţie al pârâtului U.S.M., care a fost returnat din Franţa la data de 7 decembrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, aprobat prin HG nr. 278/1994.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în esenţă că art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 contravine art. 2 din Protocolul 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, restrângerea libertăţii de circulaţie neputând fi privită ca o măsură necesară într-o societate democratică, returnarea celui în cauză fiind o măsură suficientă, nefiind necesară dublarea sa de restrângerea dreptului la liberă circulaţie.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 142 din 26 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
S-a avut în vedere că dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, în temeiul căruia a fost formulată acţiunea, trebuie analizate în raport de dispoziţiile Protocolului nr. 4 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi de prevederile Directivei 2004/38 a Parlamentului European şi a Consiliului, care au prevalenţă faţă de dreptul intern. Şi pentru că art. 27 din Directivă se referă la restrângerea libertăţii de circulaţie a cetăţenilor altui stat membru al Uniunii Europene şi nu al propriilor cetăţeni, s-a considerat că numai statul membru care a eliberat paşaportul sau cartea de identitate are dreptul de a permite titularului documentului expulzat pentru motive de ordine publică de a reintra pe teritoriul său fără nici o formalitate.
Câtă vreme statul gazdă, a cărui ordine publică, siguranţă sau sănătate publică ar putea fi afectată nu poate dispune restrângerea libertăţii de circulaţie a cetăţenilor altui stat membru al uniunii, decât în condiţiile Directivei, cu atât mai mult, în apărarea intereselor acestui stat, în vederea menţinerii unor bune relaţii sau a stopării migraţiei ilegale, statul gazdă nu poate adopta măsuri legislative contrare Directivei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recursul de faţă, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii şi restrângerii dreptului la liberă circulaţie al celui în cauză pe teritoriul Franţei, pe o perioadă de până la 3 ani.
Se susţine că în mod greşit a fost respinsă acţiunea, în situaţia în care cel în cauză a fost returnat din Franţa. S-a dat astfel o interpretare greşită prevederilor cuprinse în art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, care prevede o singură condiţie pentru luarea măsurii de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în străinătate, anume aceea a returnării. Măsura se circumscrie situaţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie, ce vizează apărarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migraţiei ilegale din România spre statele europene, prezintă interes atât pe plan intern, cât şi extern.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au reţinut cu judicioase şi ample motivări că dreptul la liberă circulaţie este garantat de legea naţională, care este în acord cu convenţiile internaţionale la care România este parte şi că totodată, acest drept poate fi supus anumitor limitări.
Instanţa de apel a avut în vedere incidenţa în speţă a prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, în sensul căruia instanţa poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie pentru o perioadă de cel mult 3 ani. Rezultă din redactarea textului că aplicarea sancţiunii de restrângere a dreptului la liberă circulaţie nu este condiţionată numai de returnarea persoanei în cauză, ci dimpotrivă, luarea unei atari măsuri fiind lăsată la aprecierea instanţei, evident în raport de situaţia concretă din speţă.
Astfel, s-a hotărât corect că simpla returnare a părţii din Franţa, după o şedere de câteva zile, nu poate constitui un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului de liberă circulaţie pe teritoriul Franţei, câtă vreme nu s-a dovedit şi nici nu s-a susţinut că aplicarea unei atari sancţiuni ar corespunde unei situaţii extreme. Aceasta este necesară pentru limitarea dreptului, în acord cu prevederile Directivei Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004, ce are în vedere afectarea ordinii publice, a siguranţei sau a sănătăţii publice.
Aceste cerinţe nu sunt întrunite în cauză, astfel că în mod corect s-a hotărât în cauză că nu se impune luarea măsurii de restrângere a dreptului la liberă circulaţie.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 142 A din 26 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7381/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7322/2007. Civil → |
|---|
