ICCJ. Decizia nr. 7316/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7316
Dosar nr. 33/42/2007
Şedinţa publică din 1 noiembrie 200.
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 1426 din 17 noiembrie 2006, Tribunalul Prahova a admis acţiunea precizată, formulată de reclamanţii F.G. şi A.E., în contradictoriu cu intimatul Primarul oraşului Mizil.
A anulat dispoziţia nr. 182 din 23 februarie 2006, emisă de pârât şi a constatat dreptul reclamanţilor la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 242 mp, situat în oraşul Mizil, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert Ş.M.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin dispoziţia atacată, Primarul oraşului Mizil a respins notificarea prin care reclamanţii au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în str. M. nr. 82, ce a aparţinut autorilor lor, F.I. şi F.M., cu motivarea că aceştia nu au făcut dovada preluării imobilului în temeiul unui titlu valabil şi că imobilul nu se evidenţiază în patrimoniul oraşului Mizil.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a constatat că terenul solicitat are o suprafaţă totală de 540 mp, din care a fost identificată suprafaţa de 242 mp în administrarea Primăriei Mizil, liberă de construcţii şi care poate fi restituită în natură. Expertul a mai constatat că restul terenului este ocupat abuziv de construcţii ce aparţin umor persoane fizice.
A mai reţinut tribunalul, că reclamanţii au solicitat numai restituirea în natură a terenului liber de construcţii, fără a formula pretenţii privind restul terenului şi construcţia care a existat pe teren.
Apelul formulat de Primăria oraşului Mizil împotriva sentinţei a fost respins prin Decizia civilă nr. 58 din 5 februarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Curtea de apel a reţinut că terenul solicitat se află în administrarea Primăriei oraşului Mizil şi este liber de construcţii.
Susţinerea pârâtei că terenul este deţinut abuziv de persoane fizice nu are relevanţă juridică, atât timp cât nu a indicat potenţialul proprietar al terenului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primăria oraşului Mizil.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7-9 şi urm. C. proc. civ., recurenta a arătat că Decizia este nelegală.
Astfel, în mod greşit instanţele au concluzionat, doar pe baza constatărilor expertului, că terenul se află în administrarea primăriei, pentru că expertiza nu a avut un astfel de obiectiv, iar expertul nu era competent să facă această constatare.
Recurenta mai susţine că primăria, fiind o structură fără personalitate juridică, reclamanţii au fost sfătuiţi să se îndrepte cu o acţiune în revendicare împotriva persoanelor fizice care au ocupat terenul.
Mai arată recurenta, că instanţa s-a aflat în eroare atunci când a reţinut că terenul nu este ocupat abuziv de alte persoane, deşi acest lucru s-a constatat prin raportul de expertiză efectuat în cauză. Nu s-a făcut nici dovada preluării abuzive a imobilului, pentru că, în anul 1970 reclamanţii au înstrăinat 640 mp din cei 1200 mp deţinuţi, iar în perioada 1992 - 1995 aceştia au achitat impozitul la Administraţia Financiară.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Deşi nu a invocat în mod explicit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, recurenta a arătat că nu poate fi obligată la restituire pentru că este o structură administrativă.
Critica nu este fondată, pentru că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată în contradictoriu cu primarul municipiului Mizil, care nu a declarat apel.
De asemenea, recurenta se află ea însăşi în eroare când afirmă că instanţa de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada faptului că terenul este ocupat în mod abuziv de persoane fizice.
Instanţa de apel a reţinut că deţinerea terenului de către terţe persoane nu prezintă relevanţă juridică, în condiţiile în care terenul se află în administrarea primăriei şi nu s-a indicat cine este proprietarul de drept al imobilului.
În ceea ce priveşte faptul că, în mod greşit instanţele au constatat doar pe baza expertizei că imobilul se află în administrarea primăriei, se constată că modul de interpretare a probatoriului nu poate face obiect al analizei în recurs, după abrogarea pct. 11 al art. 304, prin OUG nr. 138/2000.
De altfel, din înscrisurile existente la dosar rezultă că reclamanţii au moştenit de la F.M. terenul în suprafaţă de 1200 mp şi casa din str. M. nr. 94 (în prezent nr. 82) şi că parte din teren este ocupat abuziv de persoane fizice.
Expertul a constatat că suprafaţa de 242 mp teren se află în administrarea primăriei, iar prin sentinţa tribunalului, păstrată prin Decizia atacată, s-a dispus restituirea acestei suprafeţe, nu şi a terenului ocupat de persoanele fizice.
De altfel, recurenta nu a contestat nici la instanţa de fond şi nici la instanţa de apel concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Faptul că în arhivele primăriei nu există documente privind modul în care imobilul a trecut în proprietatea statului, în condiţiile în care este cert că reclamanţii nu mai deţin imobilul şi nu există probe contrare, instituie prezumţia că preluarea s-a făcut abuziv, fără titlu, ceea ce dă dreptul la măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de primăria oraşului Mizil se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primăria oraşului Mizil împotriva deciziei civile nr. 58 din 5 februarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7300/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7286/2007. Civil → |
|---|
