ICCJ. Decizia nr. 7512/2007. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.7512/200.
Dosar nr. 40640/3/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2006 sub nr. 9466/300/2006 pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtele A.S., Primăria sectorului 2 Bucureşti şi Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să le oblige pe pârâte să-i plătească suma de 100.000.000.000 (unasutămiliarde) lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit de reclamantă în urma nerespectării clauzelor contractuale prevăzute în actul de vânzare-cumpărare nr. 3142 din 07 octombrie 2002.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că, deşi prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3142 din 07 octombrie 2002, pârâta A.S. i-a înstrăinat imobilul situat în Bucureşti, sector 2, compus din construcţie şi teren, ulterior, de rea-credinţă fiind, s-a adresat Primăriei sectorului 2 Bucureşti şi a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru teren pe numele său.
Primăria sectorului 2 Bucureşti a admis cererea pârâtei ignorând cererile făcute de reclamantă prin care i se aducea la cunoştinţă acestei instituţii convenţia de vânzare-cumpărare încheiată între părţi la data de 07 octombrie 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 7634 din 13 octombrie 2006, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe - invocată din oficiu - şi a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, având în vedere valoarea obiectului acţiunii şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
La Tribunalul Bucureşti cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei a III a civilă sub nr. 40640 din 01 februarie 2007 iar prin sentinţa civilă nr. 187 pronunţată la data de 01 februarie 2007, acţiunea reclamantei a fost anulată ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi reclamanta a fost încunoştinţată în legătură cu obligaţia ce îi revenea conform Legii nr. 146/1997 privind plata anticipată a unei taxe de timbru în cuantum de 193948,20 lei, nu a făcut dovada achitării acestei sume şi nici a formulării unei cereri de reexaminare, în condiţiile prevăzute de art. 18 din lege.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de apel, reclamanta a invocat necompetenţă materială a tribunalului pentru soluţionarea cauzei în primă instanţă, susţinând că, fiind vorba de o cerere privind fondul funciar, competenţa aparţinea judecătoriei, conform Legii nr. 18/1991.
Reclamanta a mai invocat nelegalitatea hotărârii instanţei de fond pentru necitarea legală a părţilor şi omisiunea instanţei de a soluţiona cererea de asistenţă judiciară pe care a formulat-o, prin care susţinea că acţiunea este scutită de plata taxei de timbru.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 270 A din 07 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinţei nr. 187 din 01 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta, prin acţiunea pe care a formulat-o, a cerut obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor de 100.000.000.000 lei invocând răspunderea civilă delictuală a acestora, prevăzută de dispoziţiile art. 998 - 1000 C. civ. iar nu dispoziţiile Legii fondului funciar.
Instanţa de apel a motivat că, fiind vorba de o acţiune în pretenţii a cărei valoare este de peste 500.000 lei (RON), în mod corect instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., competenţa materială pentru soluţionarea pricinii în primă instanţă aparţinând tribunalului şi nu judecătoriei.
Instanţa de apel a constatat că susţinerea reclamantei privind nelegala citare a părţilor pentru termenul când s-a soluţionat cererea de asistenţă judiciară este neîntemeiată deoarece, conform art. 77 alin. (3) C. proc. civ., cererea de asistenţă judiciară se soluţionează de instanţa investită cu soluţionarea acţiunii, fără dezbateri, în camera de consiliu.
Instanţa de apel a reţinut că este întemeiată însă critica privind nesoluţionarea de către tribunal a cererii reclamantei prin care susţinea că acţiunea sa este scutită de plata taxei de timbru.
Instanţa de apel a constatat că, din actele dosarului instanţei de fond rezultă că la termenul de judecată din 04 ianuarie 2007 s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa de timbru în cuantum de 103186, 52 lei sub sancţiunea anulării acţiunii ca netimbrată, acordându-se termen în acest sens la data de 01 februarie 2007.
La data de 31 ianuarie 2007, reclamanta a depus la dosar o cerere motivată prin care a susţinut că este scutită de plata taxei de timbru.
Instanţa de apel a reţinut că această cerere reprezenta în mod evident o cerere de reexaminare privind taxa de timbru stabilită de instanţa de judecată prin încheierea de şedinţă de la 04 ianuarie 2007, cerere care trebuia soluţionată, conform legii, de completul de permanenţă al instanţei.
Instanţa investită cu soluţionarea acţiunii nu putea face aprecieri asupra acestei cereri în condiţiile în care soluţionarea ei cădea în sarcina completului de permanenţă şi nici nu putea să se pronunţe asupra excepţiei privind netimbrarea acţiunii până la soluţionarea ei.
Instanţa de apel a constatat că, neprocedând astfel şi dispunând anularea acţiunii reclamantei ca netimbrată, în condiţiile în care cererea de reexaminare nu fusese soluţionată conform legii prin încheiere irevocabilă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi, în consecinţă, a dispus, în baza art. 297 C. proc. civ., admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Împotriva acestei din urmă decizii recurenta-reclamantă B.M. a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă B.M. a susţinut, în esenţă, că este nemulţumită de soluţiile date prin încheierile de şedinţă pronunţate de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti la datele de 15 septembrie 2006 şi 25 septembrie 2006, fiind încălcate dispoziţiile art. 85 C. proc. civ. deoarece pentru termenul din 15 septembrie 2006 „a fost citat doar reclamantul"; că s-a încălcat repartizarea aleatorie a dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti; că soluţionarea cererii de asistenţă judiciară din camera de consiliu din 25 septembrie 2006 s-a făcut nelegal pentru că părţile nu au fost legal citate; că instanţa a respins cererea de asistenţă judiciară cu încălcarea art. 77 alin. (2) şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ.; că prin încheierea din 08 octombrie 2006 completul de judecată şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti fără a fi soluţionată cererea sa; că prin cererea de apel a solicitat să se constate că acţiunea sa este scutită de taxa judiciară de timbru precum şi „despăgubiri pentru tergiversarea din 4 ianuarie 2007" fără ca instanţa să se pronunţe asupra acestor cereri; că „instanţele au elaborat nişte încheieri ce nu au legătură cu realitatea şedinţelor" şi că „actele din dosar arată că serviciul public, justiţia, prin acte emise cu bună ştiinţă, tergiversează judecarea actelor Primăriei sectorului 2, Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi scoate în afara termenului de prescripţie dreptul de tragere la răspundere pentru aceste fapte."
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Referitor la motivele recurentei-reclamante care privesc nelegala citare a părţilor pentru termenul când a fost soluţionată cererea de asistenţă judiciară prin încheierea din 25 septembrie 2006 şi greşita stabilire a competenţei materiale a tribunalului ca instanţă de fond, motive care se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt de reţinut următoarele:
Potrivit art. 77 alin. (3 ) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa asupra cererii de asistenţă judiciară fără dezbateri, prin încheiere dată în camera de consiliu.
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii atunci când a reţinut că susţinerea reclamantei privind nelegala citare a părţilor pentru termenul când s-a soluţionat cererea de asistenţă judiciară este neîntemeiată iar critica recurentei vizând acest aspect este nefondată.
Se constată, totodată, că în mod corect instanţa de apel a reţinut - având în vedere obiectul acţiunii reclamantei, întemeiată în drept pe art. 998 - 1000 C. civ. şi nu pe Legea nr. 18/1991 şi valoarea pretenţiilor reclamantei (100 miliarde lei) - că incidente în speţă sunt dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. b) C. proc. civ. iar competenţa materială de soluţionare a acţiunii aparţine a tribunalului, ca instanţă de fond, astfel că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Nu pot fi primite susţinerile recurentei-reclamante în sensul că instanţa de control judiciar nu a examinat toate motivele invocate în apel, deoarece este evident că soluţia de desfiinţare a sentinţei tribunalului şi de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru greşita anulare a acţiunii, ca netimbrată, în condiţiile în care nu fusese soluţionată cererea de reexaminare privind taxa de timbru, făcea de prisos analizarea celorlalte motive de apel.
Având în vedere că motivele de recurs sunt limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. iar a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea criticii aduse hotărârii atacate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul în care a judecat instanţa, dar numai raportat la motivul de recurs invocat, se constată că celelalte critici invocate de reclamantă în cererea de recurs privesc nemulţumirea faţă de modul în care s-a desfăşurat procesul la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti (instanţa de fond iniţial investită), astfel că nu pot face obiectul examinării în calea de atac a recursului.
Pentru temeiurile care preced, Decizia atacată este legală iar recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 270 A din 07 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7543/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7478/2007. Civil → |
|---|
