ICCJ. Decizia nr. 7935/2007. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7935/200.
Dosar nr. 1678/32/2006
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2007
La 19 decembrie 2003, reclamanta V.E. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de arestarea sa pe nedrept.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că a fost arestată preventiv într-o cauză finalizată prin încetarea procesului penal pornit împotriva sa.
Pe parcursul procesului, reclamanta a precizat că-şi întemeiază pretenţiile pe art. 504 alin. (2) C. proc. pen. şi solicită despăgubiri pentru perioada 16 octombrie-27 decembrie 1995.
Tribunalul Bacău, secţia civilă, (la care a fost strămutată judecarea pricinii), prin sentinţa nr. 547 din 16 iunie 2004, a admis în parte acţiunea precizată, l-a obligat pe pârât să-i plătească reclamantei echivalentul în lei al sumei de 10.000 Euro cu titlu de despăgubiri şi a respins, ca nefondată, cererea privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a reţinut că:
- în perioadele 19 septembrie-16 octombrie 1995 şi 17 octombrie-27 decembrie 1995, reclamanta a fost arestată preventiv pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată;
- recursul declarat de reclamanta inculpată a fost admis de Curtea de Apel Tg.-Mureş, care, prin Decizia nr. 21 din 22 ianuarie 2003, a încetat procesul pornit împotriva acesteia, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale;
- potrivit art. 504 alin. (2) C. proc. pen., reclamanta nu este îndreptăţită la despăgubiri pentru perioada 19 septembrie-22 decembrie 1995 deoarece soluţia definitivă pronunţată în cauza penală nu justifică repararea pagubei, punerea sa în libertate la 16 octombrie 1995 a fost contrară art. 3855 C. proc. pen., iar arestarea preventivă a avut loc înaintea împlinirii termenului de prescripţie;
- reclamanta este însă îndreptăţită la despăgubiri pentru perioada 23-27 decembrie 1995, cât a fost menţinută ilegal în arest, ulterior unei hotărâri definitive de punere în libertate, pronunţată la 22 decembrie 1995;
- în raport de durata relativ scurtă a privării nelegale de libertate şi lipsa de dovezi privitoare la producerea altor consecinţe, paguba cauzată reclamantei se ridică la 10.000 Euro;
- pretenţiile referitoare la cheltuielile de judecată nu au fost dovedite.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 1530 din 22 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate, excepţiile referitoare la lipsa calităţii procesuale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi D.G.F.P. Bacău, precum şi apelul declarat de reclamantă.
Aceeaşi curte a admis apelurile declarate de D.G.F.P. Bacău (pentru Ministerul Finanţelor Publice) şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi a schimbat total sentinţa, în sensul respingerii acţiunii, ca tardiv formulate. S-a reţinut că:
- excepţiile invocate de reclamantă cu privire la lipsa calităţii procesuale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi D.G.F.P. Bacău sunt nefondate în raport de prevederile art. 45 C. proc. civ. şi, respectiv, împrejurarea că ultima instituţie nu a acţionat în nume propriu, ci pentru Ministerul Finanţelor Publice, pe care era delegată să-l reprezinte;
- termenul de 18 luni prevăzut de art. 506 alin. (2) C. proc. pen. curge de la 22 decembrie 1995, când instanţa a respins cererea de prelungire a duratei arestării preventive şi a decis punerea de îndată în libertate a reclamantei;
- faţă de data menţionată, acţiunea dedusă judecăţii a fost tardiv formulată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5550 din 7 iunie 2006, a admis recursul declarat de reclamantă şi a casat ultima hotărâre, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea apelurilor.
S-a reţinut că dreptul reclamantei la acţiunea în repararea pagubei s-a născut la 22 ianuarie 2003, când a fost pronunţată hotărârea prin care s-a finalizat procesul penal.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 251 din 4 decembrie 2006, a respins, ca nefondate, excepţiile invocate de reclamantă, precum şi apelurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice (prin D.G.F.P. Bacău) şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.
Totodată, curtea a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat parţial sentinţa, în sensul obligării pârâtului la plata echivalentului în lei al sumei de 15.000 Euro.
S-a reţinut că:
- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că acţiunea a fost promovată până la împlinirea termenului de prescripţie, iar pe fond reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri dacă măsurile preventive s-au luat cu încălcarea legii;
- în cauză au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (1), (3) şi (4) din C.E.D.O. deoarece în mandatul de arestare preventivă nu s-au consemnat temeiurile concrete care au determinat luarea acestei măsuri, iar asupra legalităţii arestării preventive, contestate de reclamanta inculpată, judecătorul s-a pronunţat cu întârziere, şi nu de îndată;
- pentru repararea prejudiciului moral produs prin încălcarea dispoziţiilor menţionate reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri de 15.000 Euro.
Împotriva ultimei hotărâri au declarat recurs reclamanta, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Bacău.
Recurenta reclamantă şi-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9-10 C. proc. civ., solicitând casarea parţială a hotărârii atacate, rejudecarea pricinii şi acordarea despăgubirilor pretinse, în totalitate.
În motivarea recursului, reclamanta a susţinut, la modul general, că despăgubirile acordate de instanţa de apel sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciul suferit.
Ceilalţi doi recurenţi, care şi-au întemeiat recursurile pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii propriilor apeluri şi respingerii apelului reclamantei.
În motivarea recursurilor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi D.G.F.P. Bacău au susţinut că:
- legalitatea măsurii arestării preventive trebuie apreciată în raport de soluţia finală, care fiind de încetare a procesului ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, şi nu de achitare, nu justifică obligarea pârâtului la plata vreunor despăgubiri conform art. 504 C. proc. civ., iar faţă de durata arestării preventive nelegale a reclamantei, de numai 5 zile, despăgubirile stabilite de instanţe sunt prea mari (primul recurent);
- reclamanta nu a reuşit să contureze dimensiunile suferinţelor fizice şi morale, astfel că instanţa de apel a stabilit arbitrar întinderea despăgubirilor (ultimul recurent).
Criticile formulate de reclamantă nu pot fi analizate deoarece, în raport de data comunicării hotărârii atacate (22 decembrie 2006) şi data declarării recursului (18 ianuarie 2007), este evident că recurenta a depăşit considerabil termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Criticile formulate de ceilalţi doi recurenţi cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 504 C. proc. pen. sunt nefondate deoarece textul menţionat, interpretat în concordanţă cu prevederile art. 5 parag. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, materializează principiul constituţional al răspunderii statului pentru repararea prejudiciilor cauzate atât prin condamnarea pe nedrept, cât şi prin privarea sau restrângerea de libertate în cursul unui proces penal finalizat fie prin achitare, fie prin încetare.
Criticile aceloraşi recurenţi cu privire la cuantumul despăgubirilor nu pot fi analizate deoarece nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., toate recursurile vor fi respinse, ca tardiv (cel declarat de reclamantă) şi ca nefondate (cele declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Statul Român).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv introdus recursul formulat de reclamanta V.E. împotriva deciziei nr. 251 din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Starul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor precum şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei nr. 251 din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7985/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7833/2007. Civil → |
|---|
