ICCJ. Decizia nr. 7798/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7798/200.
Dosar nr. 555/116/200.
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtei S.C.F.
În motivare s-a susţinut că pârâta a fost returnată din Italia şi în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această ţară, se poate restrânge exercitarea dreptului la liberă circulaţie.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 173/1997, art. 38 lit. a) şi art. 5 din Legea nr. 248/2005.
Prin sentinţa civila nr. 5321 din 6 martie 2007 pronunţata de Tribunalul Călăraşi in dosarul nr. 555/116/2007, a fost respinsa acţiunea reclamantei Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva pârâtei S.C.F., cu motivarea că actele normative invocate de reclamantă nu mai sunt aplicabile odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, iar noile reglementări aplicabile şi analizate în parte invocate şi de reclamantă, în situaţia de speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de acestea.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta a declarat apel, solicitând schimbarea sentinţei in sensul admiterii acţiunii şi restrângerii dreptului la libera circulaţie a pârâtei S.C.F. pe teritoriul Italiei, cu motivarea ca pârâta a fost expulzată din Italia şi această măsură este de natură să facă dovada deplină că nu au fost respectate condiţiile de intrare şi şedere în Italia în momentul verificărilor efectuate de către autorităţile italiene competente.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, prin Decizia nr. 314 A din 17 mai 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, cu motivarea că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de actele normative invocate de reclamantă, respectiv situaţiile prevăzute de art. 8 al CEDO şi art. 2 alin. (3) din Protocolul nr. 4 la aceeaşi convenţie.
În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta Direcţia Generala de Paşapoarte, prin care a solicitat schimbarea în tot a deciziei recurate şi, pe fond, admiterea cererii şi restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulaţie faţă de S.C.F. pe o perioadă de cel mult 3 ani, pe teritoriul Italiei.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată pentru următoarele considerente:
Începând cu 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetăţenii români beneficiază de dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre în condiţiile prevăzute de Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care are prioritate faţă de legislaţia internă şi tratatele de readmisie anterioare.
Potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 27 din menţionata directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Or, în declaraţia dată la returnare (fila 4 dosar fond), pârâta a recunoscut că a părăsit România la data de 26 august 2006 şi a locuit, fără forme legale, asigurându-şi existenţa din cerşit până la data de 10 noiembrie 2006 când a fost reţinută de poliţia italiană, dusă într-un centru de străini, ca apoi la 21 noiembrie 2006 să fie returnată la Bucureşti.
Această conduită a pârâtei este evident contrară ordinei publice şi justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată şi art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri şi rejudecării pricinii.
Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei şi, potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 şi criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/3 8/CE, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtei la liberă circulaţie în Italia pe timp de un an.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 314 / A din 17 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr. 532 din 6 martie 2007 a Tribunalului Călăraşi şi rejudecând admite cererea şi dispune limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie al pârâtei S.C.F. pe timp de 1 an, pe teritoriul Italiei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7806/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7775/2007. Civil → |
|---|
