ICCJ. Decizia nr. 8113/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8113/200.
Dosar nr. 6936/3/200.
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1019/2005 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanţii T.W. şi A.D., au solicitat în contradictoriu cu PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, prin PRIMARUL GENERAL, ca prin hotărârea ce se va pronunţata sa se dispună anularea dispoziţiei nr. 1786 din 19 noiembrie 2003, emisă de către intimata, prin care li s-a respins cererea de restituire in natura a imobilului-teren in suprafaţa de 223 mp, situat în Bucureşti, sectorul 3.
Totodată reclamanţii au solicitat obligarea intimatei de a lasă in deplina proprietate şi posesie imobilul sus menţionat, precum şi acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolata după naţionalizare, cerere ce a format obiectul notificării nr. 2776/2001 înregistrata la Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, sub nr. 869/2001.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 şi art. 481 C. civ.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat ca prin notificarea nr. 2776/2001 înregistrată la Primăria Municipiului Bucureşti sub nr. 869/2001 au solicitat restituirea in natura a imobilului-teren in suprafaţa de 223 mp, situat in Bucureşti, sectorul 3, precum si acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată după naţionalizare, imobil ce a aparţinut bunicilor acestora, fiind dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 169 din 16 februarie 1872 de către Tribunalul Ilfov, Secţia notariat, acesta fiind naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950.
S-a mai arătat că prin Dispoziţia nr. 1786 din 19 noiembrie 2003, s-a respins notificarea reclamanţilor cu motivarea ca aceştia nu au făcut dovada dreptului de proprietate şi nici a calităţii de moştenitor.
Prin sentinţa civila nr. 732 din 2 iunie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis contestaţia formulata de reclamanţii T.W. si A.D. împotriva dispoziţiei nr. 1786 din 19 noiembrie 2003 emisa de Primarul General al Municipiului Bucureşti în baza Legii nr. 10/2001; a anulat dispoziţia menţionata si a obligat pe pârât să emită o noua dispoziţie privind restituirea in natura a terenului în suprafaţa de 223 mp situat în Bucureşti, sector 3 şi despăgubiri pentru construcţia demolată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că imobilul în litigiu a aparţinut autorului comun al reclamanţilor, acesta fiind naţionalizat abuziv prin Decretul nr. 92/1950, la poziţia nr. 8333 de la Z.N., tatăl reclamantelor.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel Municipiul Bucureşti susţinând ca reclamanţii nu au făcut dovada de persoane îndreptăţite la restituirea bunurilor solicitate; nu au depus actele de proprietate si certificatul de moştenitor în termenul prevăzut de lege, aceste înscrisuri nemaiputând fi primite de instanţa, deoarece ele se depus într-un anumit termen, prevăzut de lege, la unitatea deţinătoare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin Decizia nr. 306 din 3 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Bucureşti, cu motivarea că reclamantele au depus la dosar acte din care rezulta ca îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru a beneficia de masuri reparatorii pentru bunul trecut în proprietatea statului, iar termenul prevăzut de lege pentru depunerea actelor este aplicabil numai fazei administrative a litigiului, însă legea nu prevede nici o limitare în ceea ce priveşte depunerea actelor în fata instanţei, iar instanţa însăşi, în baza art. 129 alin. (5) C. proc. civ. poate cere pârtilor administrarea oricărei probe necesare pentru soluţionarea corecta si legala a cauzei.
În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs Municipiul Bucureşti, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând aspectul că instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 21 pct. 1 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, considerând că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul în litigiu şi a calităţii de persoane îndreptăţite.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce succed.
Din întreg materialul probator rezultă că reclamantele au făcut cu certitudine dovada că sunt moştenitoarele defunctului Z.N. solicitând, în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului in suprafaţa de 223 mp situat in Bucureşti, sectorul 3 şi despăgubiri pentru construcţia demolata, întregul imobilul fiind preluat in mod abuziv in proprietatea statului potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, pe numele autorului lor.
Astfel, nu poate fi primită critica formulată în recurs de către pârâtul Municipiul Bucureşti, motiv pentru care recursul de faţă urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., cu menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei pronunţată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 306 din 3 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8001/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7985/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
