ICCJ. Decizia nr. 7806/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7806/2007
Dosar nr. 7618/3/2007
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 2 martie 2007 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 7618/3/2006, reclamanta Direcţia Generala de Paşapoarte a chemat în judecata pe pârâta D.E.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie pentru o perioada de cel mult trei ani pe teritoriul Spaniei.
Prin sentinţa civila nr. 521 din 10 aprilie 2007 Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiata acţiunea formulata de reclamanta Direcţia Generala de Paşapoarte în contradictoriu cu pârâta D.E.A., cu motivarea că în speţă nu există nici o sentinţă penală de condamnare, iar limitarea dreptului la liberă circulaţie nu se solicită a fi dispusă din raţiuni de ordine publică, securitate naţională ori sănătate publică.
De asemeni, s-a mai reţinut că nu mai este necesară o viză de călătorie pentru ca un cetăţean roman să circule pe teritoriile statelor U.E., nu mai există un termen limită la care viza ar expira, consecinţa fiind aceea că nu se poate aplica o sancţiune pentru depăşirea unui termen ce nu mai este actual.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Direcţia Generala de Paşapoarte, apel ce a fost respins prin Decizia civilă nr. 428 din 8 iunie 2007 de către Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de actele normative invocate de reclamantă.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea cererii şi restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulaţie în Spania, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetăţenii români beneficiază de dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre în condiţiile prevăzute de Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care are prioritate faţă de legislaţia internă şi tratatele de readmisie anterioare.
Potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 27 din menţionata directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Or, în declaraţia dată la returnare, pârâta a recunoscut că a părăsit România la data de 8 septembrie 2004, a locuit 5 zile în Maroc, după care, a plecat în Spania, de unde a fost returnată la data de 11 mai 2005 de către autorităţile spaniole pentru şedere ilegală şi muncă la negru.
Această conduită a pârâtei este evident contrară ordinei publice şi justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată şi art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri şi rejudecării pricinii.
Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei şi, potrivit art.38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 şi criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/3 8/CE, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtei la liberă circulaţie în Spania pe timp de un an.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantei Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 428 din 8 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr. 521 din 10 aprilie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, şi rejudecând admite cererea şi dispune restrângerea dreptului la libera circulaţie al pârâtei D.E.A. pe timp de 1 an, pe teritoriul Spaniei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7829/2007. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7798/2007. Civil → |
|---|
