ICCJ. Decizia nr. 7985/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7985/2007
Dosar nr. 419/90/2006
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 76 din 19 ianuarie 2007, Tribunalul Vâlcea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a Primăriei Comunei Amărăşti şi a admis în parte contestaţia formulată de contestatorii P.I. şi P.D.L., a anulat în parte dispoziţia nr. 81 din 30 noiembrie 2005, emisă de primarul comunei Amărăşti şi a dispus restituirea în natură a imobilului construcţie, identificat de expertul tehnic H.D. prin raportul de expertiză ce face parte din prezenta hotărâre (filele 180-183 dosar), imobil în care funcţionează dispensarul medical şi terenul format din suprafeţele SI-928,47 mp, S2 - 37,96 mp, S3 - 33,57 mp, S4 - 359,54 mp, S5 - 415,60 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul L.I. prin schiţa aflată la fila 174 din dosar şi s-au menţinut celelalte prevederi ale dispoziţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că cei doi contestatori au solicitat prin notificare primarului comunei Amărăşti restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului, compus din construcţie (în care funcţionează dispensarul medical al comunei) şi terenul aferent în suprafaţă de 4000 mp, susţinând că au aparţinut bunicului testatoarei lor B.E.L.
Prin dispoziţia nr. 81 din 30 noiembrie 2005, primarul comunei Amărăşti a respins notificarea contestatorilor, cu motivarea că imobilele solicitate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece pentru clădire a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 numitul T.M.T., iar terenul intră sub incidenţa Legii fondului funciar.
Prin testamentul autentificat sub nr. 11427 din 25 mai 1994, testatoarea B.E.L. a lăsat contestatorilor mai multe bunuri mobile şi imobile menţionate expres, precum şi toate bunurile care îi vor reveni în proprietate în timpul vieţii sau după deces.
Conform certificatului de moştenitor nr. 1344 din 4 iulie 2005 s-a reţinut că de pe urma lui B.E.L. au rămas mai mulţi moştenitori, inclusiv contestatorii în calitate de legatari.
Potrivit certificatelor de moştenitori nr. 517 din 23 mai 1974 şi nr. 1494 din 16 octombrie 1980, B.E.L. este moştenitoarea legală a autorului P.P.N., decedat la 29 noiembrie 1973 şi al autoarei P.P.L., decedată la 27 mai 1980.
Din coroborarea certificatelor de naştere cu declaraţiile extrajudiciare ale martorilor (filele 4-21) s-a reţinut că P.L. este fiica autorului R.P., care a edificat în jurul anului 1930, casa în care a funcţionat fosta miliţie a comunei, iar în prezent funcţionează dispensarul medical.
R.P. a avut patru fiice, printre care B.E.L. şi T.G.(S.), care au deţinut distinct imobilele construcţii şi terenuri pe raza comunei Amărăşti.
Conform actului de donaţie şi a actului de schimb, anexate la filele 11 şi 13 din dosar, care privesc persoane ce nu au legătură cu părţile din cauză, s-a reţinut că R.P. a deţinut pe raza fostei localităţi Nemoiu un teren loc de casă.
Prin hotărârea nr. 255 din 10 decembrie 1997 a Comisiei judeţene pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 Vâlcea a fost admisă cererea petentului T.M.T. şi i s-au acordat despăgubiri pentru imobilul situat în comuna Amărăşti, sat Nemoiu, ce a trecut în proprietatea Statului prin Decretul nr. 111/1951, potrivit procesului-verbal nr. 37273 din 22 ianuarie 1956, reţinându-se că nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de dispensarul medical.
Prin procesul-verbal nr. 37273 din 22 ianuarie 1956 s-a mai reţinut că de la autoarea T.S. au fost confiscate în baza Decretului nr. 111/1951 o casă cu bucătărie în suprafaţă de 90 mp şi un teren curte în suprafaţă de 0,10,ha alături de alte bunuri.
Prin sentinţa civilă nr. 1473 din 6 iunie 1955, a fostului Tribunal Popular al Raionului Drăgăşani a fost admisă cererea Secţiei Financiare a Raionului Drăgăşani şi s-a declarat trecută în proprietatea statului averea autoarei T.S., constând în imobilele menţionate anterior.
Conform procesului-verbal de punere în posesie, aflat la fila 195 dosar, T.M.T., în calitate de moştenitor al lui T.S. a fost pus în posesie asupra terenului în suprafaţă de 37544 mp, ca urmare a validării hotărârii pronunţate în temeiul Legii fondului funciar.
Prin rapoartele de expertiză s-au identificat terenurile în discuţie şi imobilul construcţie.
Pe baza probatoriului administrat, instanţa de fond a reţinut că R.P. a deţinut în intravilanul comunei Amărăşti o construcţie în care funcţionează dispensarul medical şi terenul aferent acesteia, identificate prin expertiză.
B.E.L. este nepoata autorului R.P., iar T.S.(G.) este fiica acestuia.
Contestatorii sunt moştenitorii testamentari ai lui B.E.L.
Potrivit testamentului s-a reţinut că testatoarea a înţeles să confere legatarilor vocaţie şi la bunurile viitoare, pe care le-ar putea dobândi în proprietate ca urmare a modificării legislative, contestatorii fiind persoane îndreptăţite la eventuala restituire a bunurilor, în temeiul Legii nr. 10/2001.
În temeiul Legii nr. 112/1995, numitul T.M.T. a beneficiat de despăgubiri pentru terenul de casă şi pentru 1000 mp.
În cauză s-a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale a Primăriei comunei Amărăşti şi Consiliului Local, excepţie respinsă, cu motivarea că această capacitate presupune aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii civile.
În speţă, Legea nr. 10/2001 conferă primăriei anumite prerogative (precum cele din situaţiile în care deţinătorul bunului nu este cunoscut), iar aceasta constituie O unitate funcţională în cadrul căreia funcţionează servicii cu atribuţii în domeniul aplicării acestei legi.
Pe de altă parte, conform art. 38 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală şi al art. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, consiliile locale administrează bunurile aflate în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale.
Având în vedere şi faptul că în cauză bunurile solicitate spre restituire se află în posesia unităţii administrativ-teritoriale, respectiv comuna, fapt necontestat de către intimaţi, instanţa a respins excepţia invocată.
S-a mai reţinut că Legea nr. 10/2001 reglementează restituirea bunurilor preluate de stat în perioada anilor 1945-1989, având caracter profund reparatoriu, iar unul dintre principiile aplicabile este cel al restituirii în natură, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 7 şi art. 9.
Aşa cum s-a reţinut anterior, autorul R.P., bunicul testatoarei B.E.L. - autoarea contestatorilor a deţinut pe raza comunei Amărăşti un imobil format din construcţie (în care la data formulării notificării funcţiona dispensarul medical) şi terenul aferent de circa 400 mp, bunuri care se află în posesia unităţii administrativ-teritoriale. Pentru că aceasta din urmă nu a prezentat nici un act de preluare a respectivelor bunuri s-a reţinut incidenţa art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora sunt supuse restituirii bunurile preluate de către stat fără titlu.
Singurul argument invocat pentru respingerea notificării a fost acela că imobilele solicitate nu fac obiectul cererii, întrucât pentru clădire o altă persoană a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, iar terenul aferent face obiectul Legii fondului funciar.
Astfel, cu privire la clădire, instanţa a reţinut în primul rând că, din. probele administrate nu există identitate între clădirea care a format obiectul cererii numitului T.M.T. în temeiul Legii nr. 112/1995 şi clădirea ce formează obiectul litigiului de faţă.
Pe de altă parte, pentru situaţia în care ar exista o asemenea identitate, s-a reţinut că din dispoziţiile Legii nr. 10/2001 rezultă că nu este reglementat expres cazul în care unii dintre moştenitorii aceluiaşi autor au formulat cerere, în baza Legii nr. 112/1995, iar alţii solicită restituirea în baza Legii nr. 10/2001.
Instanţa, pe baza principiilor generale de interpretare şi în special a celor privind necesitatea ca interpretarea să fie făcută în sensul în care legea urmează să se aplice şi să nu aibă ca efect interpretarea corelativă a textelor, apreciază că restituirea în natură este posibilă şi în situaţia când cei care au formulat notificarea nu au solicitat anterior restituirea în baza Legii nr. 112/1995.
În acest sens, instanţa a constatat că Legea nr. 10/2001 are un domeniu mai larg de aplicare cu privire la persoanele care pot cere restituirea, la bunurile supuse restituirii, că art. 3 din lege reprezintă cadrul general de determinare a persoanelor care pot cere restituirea, în care nu se regăsesc excepţii ori condiţionări legate de formularea anterioară a altei cereri şi că art. 20 (potrivit căruia persoanele care au primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pot cere numai restituirea în natură) consacră numai un drept pentru anumite categorii de persoane, fără ca acest drept să înlăture pe cel aparţinând altor comoştenitori.
Cu privire la teren s-a reţinut că, prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată este reglementată posibilitatea restituirii terenurilor aflate în intravilan şi care sunt libere, astfel cum este cazul în speţă.
S-a mai avut în vedere că nu a fost făcută dovada, în sensul că terenul a format obiectul Legii nr. 18/1991, respectiv că se găsea în decembrie 1989 în patrimoniul C.A.P.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul L.I. s-a stabilit că din terenul deţinut de autor şi solicitat spre restituire sunt libere suprafeţele SI, S2, S3, S4 şi S5, identificate prin schiţa de la fila 174 dosar.
Prin Decizia nr. 155/A din 13 aprilie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de comuna Amărăşti prin primar împotriva sentinţei civile nr. 79 din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Vâlcea.
Prin criticile formulate, pârâta a susţinut că instanţa de fond s-a pronunţat greşit cu privire la restituirea în natură a imobilului casă şi teren aferent acesteia în suprafaţă de 928,47 mp, deoarece acesta a făcut obiectul unei alte dispoziţii emise în baza Legii nr. 112/1995, prin care s-au acordat despăgubiri numitului T.M.T., în condiţiile în care prin raportul de expertiză s-a stabilit că este vorba despre acelaşi imobil.
De asemenea, s-a invocat greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei comunei Amărăşti şi a Consiliului Local Amărăşti.
Apelanta a apreciat că faţă de hotărârea Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 112/1995 nu se mai putea dispune restituirea în natură a imobilului casă şi teren, considerând că, respectiva hotărâre este similară unui contract de vânzare-cumpărare şi Statul Român este un cumpărător de bună-credinţă.
În final, şi-a exprimat acordul cu privire la restituirea suprafeţelor de teren evidenţiate în raportul de expertiză prin S2, S3, S4 şi S5.
Cu privire la prima critică, instanţa de apel a reţinut că, instanţa de fond corect a dispus restituirea în natură a imobilului casă şi teren, în condiţiile în care intimaţii au dovedit calitatea de moştenitori ai autorului lor, dreptul de proprietate asupra imobilelor din litigiu şi preluarea abuzivă de către stat.
În acest sens, instanţa a respectat prevalenţa restituirii ca principiu al Legii nr. 10/2001 şi a art. 1 din Protocolul adiţional la CEDO, potrivit căruia orice persoană fizică are dreptul la respectarea bunurilor sale şi că nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege.
De altfel, apelanta nici nu a negat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu sau calitatea de moştenitori a reclamanţilor.
Referitor la faptul că, pentru acelaşi imobil s-ar fi acordat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 unei alte persoane care nu a formulat cerere în baza Legii nr. 10/2001 s-a reţinut că, din oficiu instanţa a pus în discuţie necesitatea efectuării unei expertize pentru identificarea imobilului ce face obiectul cauzei şi pârâta s-a opus la administrarea acestei probe, cu motivarea că, din expertiza completată efectuată la instanţa de fond rezultă că este vorba de două imobile distincte şi că recunoaşte această împrejurare.
Nefondată s-a reţinut şi critica privitoare la calitatea procesuală pasivă a Primăriei şi Consiliului Local, deoarece Legea nr. 10/2001 conferă anumite prerogative primăriei. Referitor la consiliul local s-a avut în vedere că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, imobilul casă în discuţie era exceptat de la restituirea în natură, fiind un bun de interes public, evidenţiat într-o hotărâre a consiliului local privind apartenenţa la domeniul public, situaţie faţă ce care hotărârea instanţei trebuie să-i fie opozabilă.
Cu toate acestea, s-a reţinut că nici Primăria comunei Amărăşti şi nici Consiliul Local Amărăşti nu au declarat apel, împrejurare în care, faţa de aceştia hotărârea este irevocabilă şi în cauză au calitate de intimaţi.
Şi ultima critică s-a considerat nefondată, practic excedând cadrului procesual, întrucât nu poate fi reţinută similitudinea dispoziţiei emise în temeiul Legii nr. 112/1995 cu un contract de vânzare-cumpărare sau că Statul ar fi un cumpărător de bună-credinţă, în condiţiile în care preluarea imobilelor de către stat a fost abuzivă, fără nici un temei legal.
Împotriva acestei ultime decizii, în termen legal a declarat recurs comuna Amărăşti prin primar, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticii sale, recurenta susţine că instanţa de apel în mod abuziv a reţinut" că ea nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize tehnice, deoarece aspectul pus în discuţie s-a stabilit la fond prin completarea raportului de expertiză (respectiv dacă este identitate între imobilul solicitat în natură, de către reclamanţi şi cel pentru care s-au acordat despăgubiri numitului T.M.T.).
Mai susţine că s-a opus efectuării unei noi expertize cu obiectivul arătat pentru a nu tergiversa soluţionarea cauzei, în condiţiile în care identitatea dintre cele două imobile se putea clarifica prin simpla alăturare şi interpretare a expertizelor anexate la dosar.
Se apreciază de către recurentă că instanţa de apel a depăşit atribuţiunile puterii judecătoreşti, în momentul în care a consemnat cu totul altceva decât a susţinut reprezentantul său.
Examinând recursul prin prisma criticii întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte îl reţine ca nefondat pentru următoarele considerente:
Este fără nici un dubiu că reclamanţii au dovedit că, între imobilul ce face obiectul cauzei de faţă şi cel care a făcut obiectul cererii în temeiul Legii nr. 112/1995 nu există nicio identitate, sens în care s-a depus sentinţa civilă nr. 1473/1955 (fila 256 dosar apel). În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică, completată ulterior, din conţinutul căreia rezultă că este vorba de imobile distincte.
Acest aspect a fost recunoscut de reprezentantul recurentului în faţa instanţei de apel, la termenul din 13 aprilie 2007 (fila 257), evidenţiat în practicaua hotărârii recurate. Deşi recurentul susţine că în mod abuziv instanţa de apel a consemnat această recunoaştere, ce contravine susţinerilor sale de la acea vreme, şi că în acest mod şi-a depăşit atribuţiunile puterii judecătoreşti, până la această dată nu a făcut nicio intervenţie cu privire la rectificarea concluziilor sale evidenţiate în caietul grefierului.
Consemnările concluziilor părţilor reţinute în hotărârile judecătoreşti, se prezumă că sunt cele reale până la proba contrarie. Cum până la acest termen, recurenta nu a făcut o probă contrară celor susţinute în faţa instanţei de apel, critica sa din recurs este nefondată.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta comuna Amărăşti - prin primar împotriva deciziei nr. 155/A din 13 aprilie 2007, pronunţată de Curte de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8113/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7935/2007. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
