ICCJ. Decizia nr. 8117/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.8117/2007
Dosar nr. 6819/42/2006
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 62 din 03 ianuarie 2005, reclamantele D.M.J. şi S.E. au solicitat în contradictoriu cu parata Primăria Oraşului Breaza anularea dispoziţiei nr. 282 din 18 decembrie 2001 si restituirea in natura a terenului in suprafaţa de 925 mp situat in Breaza, cartier Frăsinet, judeţul Prahova.
În motivarea cererii reclamantele au susţinut ca imobilul in litigiu a fost proprietatea autorului lor, numitul D.C., in baza actului de proprietate nr. 1587 din 17 octombrie 1938, imobilul fiind preluat de către stat fără titlu.
Primăria oraşului Breaza, în calitate de pârâtă, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiata, întrucât reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civila nr. 563 din 31 mai 2005, a respins acţiunea reclamantelor ca neintemeiată, cu motivarea că cele doua chitanţe depuse de reclamante nu fac dovada dreptului de proprietate, terenul nefiind identificat. Totodată prima instanţă a reţinut că nu s-a făcut dovada preluării imobilului în litigiu de către stat.
Împotriva sentinţei instanţei de fond reclamantele D.M.J. şi S.E. au declarat in termen legal apel, ce a fost respins prin Decizia civilă nr. 993 din 21 septembrie 2005 de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Nemulţumite fiind, în termen legal reclamantele au declarat recurs invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cauza fiind înregistrata pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 28424/1/2005.
Au susţinut recurentele - reclamante ca instanţa de fond nu a dat dovada de rol activ, însă şi-a încălcat chiar propriile dispoziţii care duceau la dezlegarea pricinii, fiindu-le încălcat dreptul la apărare.
Prin Decizia civilă nr. 6210 din data de 23 iunie 2006 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantelor, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului.
La pronunţarea acestei soluţii, instanţa supremă a ordonat să se administreze toate probele necesare soluţionării corecte a cauzei, inclusiv expertiza specialitatea topografie cadastru pentru identificarea terenului in litigiu, parata sa depună planul de parcelare si acte privind regimul juridic al imobilului iar reclamantele sa depună şi alte acte pentru identificarea imobilului solicitat.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Ploieşti sub nr. 6819/42/2006 iar prin încheierea de şedinţa din 24 ianuarie 2007 s-a încuviinţat proba cu înscrisuri si expertiza topografie - cadastru, punându-se in vedere apelantelor - contestatoare sa depună la dosar acte cu privire la situaţia juridică a terenului, extrasul din registrul agricol privind pe D.C. şi planul de parcelare a zonei.
Primăria Breaza prin adresa aflata la fila 27 dosar apel a comunicat instanţei ca numitul D.C., nu figurează in registrul agricol in perioada anilor 1956 - 2007 şi nu figurează nici in registrul de cadastru întocmit in anul 1985 de către O.C.O.T.A. Prahova şi nici in harta cadastrala.
În cauză s-a efectuat expertiza topo dispusa de expert O.D.
Curtea de Apel Ploieşti, în apel după casare, a pronunţat Decizia nr. 271 la 30 mai 2007, prin care a fost respinsă cererea completatoare formulată de apelanta-reclamanta D.M.J. fiind totodată respins apelul declarat de reclamantele D.M.J. şi S.E., ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că înscrisurile depuse de reclamante nu fac dovada dreptului de proprietate în raport cu dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, iar cu privire la cererea completatoare formulată la termenul de soluţionare pe fond după casarea apelului, s-a reţinut că o astfel de cerere nu este admisibilă în această fază procesuală.
În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta D.M.J., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
- instanţa de apel în mod greşit a reţinut că înscrisurile depuse de recurenta reclamantă nu fac dovada proprietăţii asupra terenului în litigiu, atâta vreme cât prin actele depuse s-a făcut dovada că pârâta, Primăria Oraşului Breaza, a vândut în anul 1938 autorului D.C. un teren „loc de casă", respectiv lotul nr. 227 în suprafaţă de 925 mp, iar conform art. 1925 C. civ., contractul era consensual nefiind nevoie de alte formalităţi.
- în mod greşit instanţa de apel nu a procedat la obligarea pârâtei Primăria Oraşului Breaza în temeiul art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile în care prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit existenţa terenului liber - amplasat în noua vatră a satului Frăsinet, comuna Breaza.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce succed.
Din întreg materialul probator rezultă că reclamantele, in dovedirea acţiunii au depus la dosar adresa emisa la data de 4 octombrie 1938 de către Primăria Comunei Breaza de Sus din care rezulta ca s-a aprobat vânzarea către autorul reclamantelor, numitul D.C. a lotului de casa cu nr. 227 in suprafaţa de 925 mp şi doua chitanţe din care rezultă că s-a achitat suma de 5125 lei, ca preţ al lotului nr. 227 (chitanţa nr. 5 din 3 noiembrie 1938) şi suma de 60 lei pentru măsurarea terenului si întocmirea schiţei de plan (chitanţa nr. 22 din 30 decembrie 1938).
Or, aceste înscrisuri nu pot fi reţinute ca dovadă a dreptului de proprietate, astfel cum bine au reţinut instanţele de fond şi apel, la dosar nefiind depus un act de vânzare-cumpărare privind terenul in litigiu, sau un alt act juridic cu efect translativ de proprietate sau orice alt titlu de proprietate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
De asemeni, s-a constatat ca registrele agricole, registrele cadastrale şi planurile cadastrale existente la Primăria Breaza nu conţin elemente sau înscrisuri din care sa rezulte ca D.C. deţine teren in oraşul Breaza şi nici faptul că reclamantele ori intimata Primăria Breaza, nu deţin la rândul lor planul parcelar prin care se definesc şi se stabileşte amplasamentul loturilor ce formează „noua vatra de sat" a satului Frăsinet.
Mai mult, instanţa şi-a exercitat rolul activ în sensul că a pus în vedere reclamantelor sa depună la dosar acte cu privire la situaţia juridica a terenului, extrasul din registrul agricol privind pe D.C. (autorul acestora) şi planul de parcelare a zonei, astfel cum a ordonat instanţa supremă, însă nu a fost depus nici unul din înscrisurile solicitate.
În fine, şi prin răspunsul la adresa instanţei de apel prin care s-a solicitat Primăriei Breaza să fie înaintat extrasul din registrul agricol privind pe autorul apelantelor referitor la situaţia juridica a terenului in litigiu, s-a comunicat ca numitul D.C., nu figurează in registrul agricol in perioada anilor 1956-2007, nu figurează in registrul de cadastru, întocmit in anul 1985 de către O.C.O.T.A. Prahova şi nici in harta cadastrala.
Pentru toate cele de mai sus rezultă cu certitudine că reclamantele într-adevăr nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel cum prevăd dispoziţiile legale în materie, motiv pentru care conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea D.M.J. împotriva deciziei nr. 271 din 30 mai 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8121/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8001/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
