ICCJ. Decizia nr. 8129/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8129/2007
Dosar nr.3516/86/200.
Şedinţa publică din 18 septembrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
La data de 15 mai 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat Tribunalului Suceava ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Germania pentru a perioadă de cel mult 3 ani, faţă de pârâtul R.V.
In motivarea cererii reclamanta a susţinut ca paratul a fost returnat la data de 26 aprilie 2007 din Germania, în baza Convenţiei dintre Ministerul de Interne al României cu Ministerul de Interne al acestei ţări din 1992 si ca sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
S-a mai arătat ca în vederea integrării în Uniunea Europeana România trebuie sa probeze capacitatea de a stopa migraţia ilegală, iar prezenta, fără respectarea condiţiilor legale de intrare si şedere a paratei, pe teritoriul unor state membre ale Uniunii Europene ar dovedi exact contrariul - fiind necesar a se face în acest sens si aplicarea prevederilor art. 52 din actul normativ invocat anterior privind restrângerea dreptului la libera circulate în străinătate pe teritoriile tuturor statelor membre.
Prin sentinţa civila nr. 798 din 24 mai 2007, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a respins ca nefondata cererea Direcţiei Generale de Paşapoarte, de restrângere a exercitării dreptului la libera circulate a paratului R.V. pentru o perioada de 3 ani, reţinând în esenţă ca paratul a fost returnat din Germania, la data de 26 aprilie 2007, şi începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeana, dispoziţiile art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, pe care reclamanta şi-a Întemeiat cererea, nu-si mai găsesc aplicarea.
Apelul declarat de reclamanta Direcţiei Generale de Paşapoarte a fost respins prin Decizia civilă nr. 232 din 4 iulie 2007 de către Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, cu următoarea motivare.
Singura condiţie impusa de legea interna pentru restrângerea dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor romani este aceea ca persoana in cauza sa fi fost returnată dintr-un stat in baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat, aspect de natura să încalce normele comunitare in materie potrivit cărora, limitarea exercitării dreptului fundamental al cetăţenilor statelor membre la libera circulaţie poate fi dispusa doar pentru motive de ordine publica, securitate publica sau sănătate publica sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru sau prin expulzare.
Aceste norme comunitare au fost transpuse in legislaţia romana prin OUG nr. 102/2005, astfel încât cetăţenilor romani, integraţi la 01 ianuarie 2007 in Uniunea Europeana, nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu in raport cu cetăţenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene, in ceea ce priveşte limitările aduse exercitării dreptului la libera circulaţie in spaţiul European, iar prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor romani in celelalte state membre ale Uniunii Europene poate fi restrâns numai in situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva Comunităţii Europene nr. 38/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcţia Generala de Paşapoarte, prin care a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond, admiterea cererii de restrângere a dreptului la liberă circulaţie a pârâtului în Germania, pe o perioadă de maxim 3 ani.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susţinut ca hotărârea atacata încalcă prevederile art. 38 lit. a), art. 39 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea ca simpla returnare a unei persoane in baza acordului de readmisie constituie temei suficient şi necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulaţie.
S-a susţinut ca prevederile invocate sunt in deplina concordanta cu cele prevăzute in art. 25 din Constituţia României, art. 29 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, art. 2 alin. (4) din Protocolul la Convenţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Recursul nu este întemeiat.
Articolul 38 lit. i) din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie in statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioada de cel mult trei ani, in cazul persoanelor readmise in baza unui acord de readmisie, insa, odată cu aderarea României la Uniunea Europeana, legea interna trebuie interpretata prin raportare la dreptul comunitar in materie.
Aceasta prioritate este stabilita in art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, texte potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementari comunitare au prioritate fata de dispoziţiile contrare din legile interne.
De aceea legea romana trebuie interpretata in raport cu norma comunitara, iar dreptul la libera circulaţie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, este garantat de art. 18 din Tratat, in aplicarea căruia a fost adoptata Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Acest act normativ este cuprins in anexele protocolului de aderare care cuprinde condiţiile de aderare a României la Uniunea Europeana.
Potrivit legislaţiei europene in materie, dreptul la libera circulaţie nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva 2004/3 8/CE, restricţionarea libertăţii de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publica, siguranţa naţionala sau sănătate publica.
În alin. (2) al art. 27, textul prevede ca măsura trebuie sa respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza.
Întrucât, in cauza, nu s-a dovedit ca paratul ar fi încălcat prevederile art. 27 din Directiva 2004/38/CE şi pentru ca simplul fapt al returnării persoanei nu poate constitui temei suficient pentru luarea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTTVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 232 din 4 iulie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 829/2007. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8125/2007. Civil → |
|---|
